Svetlana Tihanovskaia

Svetlana Tihanovskaia
Date personale
Nume la naștereSviatlana Hieorhijeŭna Pilipčuk Modificați la Wikidata
Născută (41 de ani) Modificați la Wikidata
Mikaševičy⁠(d), RSS Bielorusă, URSS Modificați la Wikidata
Căsătorită cuSerghei Tihanovski[*]​ (din ) Modificați la Wikidata
Număr de copii2 Modificați la Wikidata
Cetățenie Belarus (–)
 Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (–) Modificați la Wikidata
Ocupațiepoliticiană Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiMinsk
Gomel[1] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba belarusă
limba germană
limba engleză
limba rusă Modificați la Wikidata
Președinte în Kaardynacyjnaja rada[*][[Kaardynacyjnaja rada (Belarusian pro-democracy political organization)|​]] Modificați la Wikidata
PremiiPremiul Saharov ()
BBC 100 Women[*][[BBC 100 Women (premiu dat de BBC)|​]] ()
Maarjamaa Risti V klassi teenetemärk[*][[Maarjamaa Risti V klassi teenetemärk |​]]
Prize of the Platform of European Memory and Conscience[*][[Prize of the Platform of European Memory and Conscience |​]]
Premiul Carol cel Mare ()
Four Freedoms Award – Freedom Medal[*][[Four Freedoms Award – Freedom Medal (American award)|​]] ()
Partid politicIND
Alma materfilalahičny fakuĺtet MDPU imia I. P. Šamiakina[*][[filalahičny fakuĺtet MDPU imia I. P. Šamiakina |​]] (lingvistică, )
Prezență online
site web oficial
pagină Facebook
cont Twitter
canal YouTube
Telegram channel
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Svetlana Gheorghievna Tihanovskaia (în belarusă Святлана Георгіеўна Ціханоўская, cu alfabet Łacinka: Sviatlana Heorhieǔna Cihanoǔskaja, în rusă Светла́на Гео́ргиевна Тихано́вская), născută Pilipciuk, (în belarusă Піліпчук, în rusă Пилипчук; n. , Mikaševičy⁠(d), RSS Bielorusă, URSS) este o activistă din Belarus și candidată la alegerile prezidențiale din această țară din 2020.

Biografie

Înainte de a deveni candidată la președinție, Tihanovskaia a fost profesoară și traducătoare. Este căsătorită cu creatorul de conținut pe YouTube, bloggerul și activistul Serghei Tihanovski.[2]

Campania pentru alegerile prezidențiale din 2020

După arestarea soțului ei la 29 mai, Tihanovskaia și-a anunțat intenția de a candida în locul său. Ea a fost înregistrată drept candidat independent la 14 iulie 2020.[3] După înscrierea sa, a primit sprijinul echipelor de campanie ale lui Valery Tsepkalo și Viktar Babaryka, doi politicieni importanți de opoziție, cărora li s-a interzis să se înscrie în cursă. O fotografie în care apar Tihanovskaia, Maria Kolesnikova, șefa de campanie a lui Babaryka și Veronika Tsepkalo, soția lui Valery Tsepkalo, a devenit un simbol al campaniei sale.[4]

În iunie, ea a lansat un videoclip în care spunea că a fost amenințată că va fi arestată și că i se vor lua copiii dacă va continua campania. De atunci și-a trimis copiii în străinătate să locuiască alături de bunică pentru siguranța lor.[5]

La 6 august 2020, șefa echipei de campanie a Svetlanei Tihanovskaia, Maria Moroz, a fost reținută de poliție, motivul arestării nefiind cunoscut.[6]

Solidaritatea feminină

Înainte de campania prezidențială, președintele bielorus Alexander Lukașenko a spus că țara nu este pregătită pentru o femeie președinte.[7] Campania ei vine în condițiile în care Amnesty International a condamnat tratamentul discriminatoriu al țării asupra femeilor activiste de opoziție,[8] invocând amenințări cu violență sexuală și luarea în îngrijire a copiilor lor.[9]

Platforma

Tihanovskaia a spus că va candida pentru președinție din dragoste, pentru a-și elibera soțul de la închisoare.[10] De asemenea, ea a declarat că obiectivul său principal este să stabilească alegeri libere și corecte. Ea consideră că alegerile actuale sunt nelegitime din cauza refuzului guvernului de a înscrie în cursă principalii adversari politici ai lui Lukașenko. Ea s-a angajat să prezinte un plan pentru organizarea unor alegeri transparente în termen de șase luni de la preluarea funcției.[11]

Susținători

Deși candidează ca independent, Tihanovskaia a atras sprijin din tot spectrul opoziției politice din Belarus. Vital Rymašeŭski, co-lider al Democrației Creștine Bieloruse, a anunțat sprijinul partidului său, la fel ca și Partidul Social Democrat Belarus (Adunarea), Partidul Unității Civice din Belarus și Partidul Femeilor din Belarus „Nadzieja”.[12][13] Ea a primit, de asemenea, sprijin din partea fostului candidat la președinție la alegerile prezidențiale din 2010, Mikola Statkievici.[13]

Reacții internaționale

Josep Borrell, ministrul afacerilor externe al UE, a invitat „autoritățile să garanteze exercitarea tuturor drepturilor politice ale candidaților”, cerând „eliberarea imediată a tuturor militanților, activiștilor pentru drepturile omului, bloggerilor și jurnaliștilor încarcerați din motive politice.”[14]

Alegerile prezidențiale din 2020

Comisia Electorală Centrală din Belarus a anunțat că Alexander Lukașenko a obținut 80,23% din voturi, în timp ce Svetlana Tihanovskaia a obținut 9,9% din voturi.[15] Tihanovskaia nu și-a recunoscut înfrângerea.

Urmări

În timpul zilei de duminică, Tihanovskaia ar fi ajuns la sediul Comisiei Electorale pentru a depune o plângere în legătură cu rezultatele prezentate, unde se pare că ar fi fost reținută pentru câteva ore. Mai târziu pe rețelele de socializare ar fi apărut o înregistrare în care Tihanovskaia le cere susținătorilor să respecte legea[16] declarație despre care aliații acesteia spun că a fost făcută sub presiunea autorităților. În cele din urmă, Tihanovskaia a părăsit Belarusul ajungând în Lituania, lucru confirmat de ministrul de externe al acestei țări.[17]

Note

  1. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  2. ^ Bennetts, Marc (). Scris în Moscow. „Svetlana Tikhanovskaya: Housewife steps into election fight with Belarus strongman Lukashenko”Acces gratuit pentru testarea serviciului, necesită altfel abonament. The Times. London. Accesat în . 
  3. ^ "In Belarus, 3 Women Unite to Fight Strongman Lukashenko". Moscow Times. 20 July 2020.
  4. ^ Bennetts, Marc (). Scris în Moscow. „Wife of jailed blogger steps up to fight Lukashenko of Belarus”Acces gratuit pentru testarea serviciului, necesită altfel abonament. The Times. London. Accesat în . 
  5. ^ "Belarus presidential candidate sends her children abroad after threats". Reuters. 20 July 2020.
  6. ^ „Belarus Arrests Campaign Chief of Opposition Figure Svetlana Tikhanovskaya”. newsweek.com. . Accesat în . 
  7. ^ "'Female solidarity': In Belarus, three women unite to fight strongman Lukashenko" RTL. 17 July 2020.
  8. ^ "Belarus: Authorities threatening women political activists ahead of election" Amnesty International. 17 July 2020.
  9. ^ Press, The Associated. „Belarus rally for presidential challenger largest in years”. The Republic (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ "Newsday: The female politicians of Belarus taking on a male president who has been in power for more than two decades". BBC World Service. 22 July 2020.
  11. ^ "«У Лукашэнкі вельмі нізкі рэйтынг». Што Ціханоўская сказала ў сваім першым выступе на тэлевізіі." Radio Svaboda. 21 July 2020.
  12. ^ "БСДП (Грамада) заклікала галасаваць за Ціханоўскую і адстойваць права на свабодныя выбары." Radio Svaboda. 23 July 2020.
  13. ^ a b "Статкевіч, Кавалькова, Хашчавацкі, АГП і БХД. Хто падтрымлівае Сьвятлану Ціханоўскую." Radio Svaboda. 22 July 2020.
  14. ^ „Belarus:UE denunță obstacolele puse de putere în calea campaniei opoziției”. agerpres.ro. . Accesat în . [nefuncțională – arhivă]
  15. ^ „Președintele Lukașenko a fost reales cu peste 80% din voturi”. agerpres.ro. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ en „Belarus election: Opposition leader Tikhanovskaya fled 'for sake of her children'”. bbc.com. . Accesat în . 
  17. ^ „Contracandidata președintelui Lukașenko în alegerile prezidențiale s-a refugiat în Lituania pe fondul represaliilor împotriva opoziției”. agerpres.ro. . Arhivat din original la . Accesat în . 


v • d • m
Laureați ai Premiului Carol cel Mare
Richard von Coudenhove-Kalergi (1950) · Hendrik Brugmans (1951) · Alcide de Gasperi (1952) · Jean Monnet (1953) · Konrad Adenauer (1954) · Sir Winston S. Churchill (1956) · Paul Henri Spaak (1957) · Robert Schuman (1958)  · George C. Marshall (1959) · Joseph Bech (1960) · Walter Hallstein (1961) · Edward Heath (1963) · Antonio Segni (1964) · Jens Otto Krag (1966) · Joseph Luns (1967) · Comisia Europeană (1969) · François Seydoux de Clausonne (1970) · Roy Jenkins (1972) · Don Salvador de Madariaga (1973) · Leo Tindemans (1976) · Walter Scheel (1977) · Konstantinos Karamanlis (1978) · Emilio Colombo (1979) · Simone Veil (1981) · Regele Juan Carlos al Spaniei (1982) · Oamenii din Luxemburg (1986) · Henry A. Kissinger (1987) · François Mitterrand și Helmut Kohl (1988) · Fratele Roger (1989) · Gyula Horn (1990) · Václav Havel (1991) · Jacques Delors (1992) · Felipe González Márquez (1993) · Gro Harlem Brundtland (1994) · Franz Vranitzky (1995) · Regina Beatrix a Țărilor de Jos (1996) · Roman Herzog (1997) · Bronisław Geremek (1998) · Tony Blair (1999) · Bill Clinton (2000) · György Konrád (2001) · Euro (2002) · Valéry Giscard d'Estaing (2003) · Pat Cox (2004) · Premiu extraordinar: Papa Ioan Paul al II-lea (2004) · Carlo Azeglio Ciampi (2005) · Jean-Claude Juncker (2006) · Javier Solana (2007) · Angela Merkel (2008) · Andrea Riccardi (2009) · Donald Tusk (2010) · Jean-Claude Trichet (2011) · Wolfgang Schäuble (2012) · Dalia Grybauskaitė (2013)  · Herman Van Rompuy (2014)  · Martin Schulz (2015)  · Papa Francisc (2016)  · Timothy Garton Ash (2017)  · Emmanuel Macron (2018)  · António Manuel (2019)  · Klaus Iohannis (2020)  · Svetlana Tihanovskaia, Maria Kalesnikava, Veronika Țepkalo (2022)  · poporul ucrainean, Volodîmîr Zelenski (2023)
Control de autoritate