Fratele Roger

Frère Roger
Date personale
Nume la naștereRoger Louis Schütz-Marsauche Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3][7] Modificați la Wikidata
Provence⁠(d), cantonul Vaud, Elveția[8] Modificați la Wikidata
Decedat (90 de ani)[1][2][3][7] Modificați la Wikidata
Taizé, Bourgogne, Franța Modificați la Wikidata
ÎnmormântatBurgundia Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiomor (înjunghiere cu armă albă[*]​) Modificați la Wikidata
Cetățenie Elveția
 Franța Modificați la Wikidata
Religieprotestantism Modificați la Wikidata
Ocupațieteolog[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[9] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materFaculté de théologie protestante de Strasbourg[*][[Faculté de théologie protestante de Strasbourg (French protestant divinity school)|​]]
Universitatea din Strasbourg
Universitatea din Lausanne[*]​  Modificați la Wikidata
PremiiPremiul Carol cel Mare ()[4]
Premiul pentru Pace al Librăriilor Germane[*]​ ()[5]
Templeton Prize[*][[Templeton Prize (religious award)|​]] ()
Robert-Schuman-Preis[*][[Robert-Schuman-Preis |​]] ()
UNESCO Prize for Peace Education[*][[UNESCO Prize for Peace Education (award)|​]] ()[6]  Modificați la Wikidata
Prezență online
site web oficial
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Fratele Roger, născut Roger Schutz, (n. , Provence⁠(d), cantonul Vaud, Elveția – d. , Taizé, Bourgogne, Franța) a fost un călugăr elvețian și fondator al Comunității Taizé. În anul 1989 a fost distins cu Premiul Carol cel Mare.

Mormântul Fratelui Roger Schutz

Biografie

Roger Schutz este ultimul dintre cei nouă copii ai pastorului protestant originar din Bachs (Elveția), Ulrich Schütz, și ai Améliei Henriette Schütz-Marsauche, o protestantă franceză originară din Bourgogne.

S-a născut și și-a petrecut copilăria și tinerețea la Provence, în cantonul Vaud, unde tatăl său era pastor al parohiei. Din 1937 până în 1940 Roger a studiat teologia reformată la Facultatea de Teologie Protestantă din Strasbourg și la Lausanne.

Fondarea Comunității Taizé

În 1940, la vârsta de douăzeci și cinci de ani, a hotărât să meargă să împărtășească în Franța soarta acestei țări ocupate. « De la Geneva, am plecat pe bicicletă în Franța, căutând o casă unde să mă rog, unde să primesc și unde, într-o zi, va fi această viață de comunitate. »

A ales să se stabilească la Taizé, un sătuc din Bourgogne, unde locuitorii l-au primit călduros. La începutul războiului, a găzduit zeci de refugiați evrei, împreună cu sora sa Geneviève.[10] În 1942 s-a întors în Elveția și a aflat că nu mai putea să revină la Taizé, întrucât fusese denunțat. În 1944 a revenit totuși la Taizé și s-a pus în ajutorul prizonierilor de război germani.[11]

A murit asasinat, fiind înjunghiat de Luminița Solcan, o dezechilibrată în vârstă de treizeci și șase de ani.[12]

Note

  1. ^ a b c d „Frère Roger”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b c d Brother Roger, SNAC, accesat în  
  3. ^ a b c d Frère Roger, Find a Grave, accesat în  
  4. ^ Der Karlspreisträger 1989 Frère Roger (în germană), accesat în  
  5. ^ Frère Roger (în germană), Premiul pentru Pace al Librăriilor Germane[*]​ 
  6. ^ https://web.archive.org/web/20130811215013/http://www.unesco.org/new/en/social-and-human-sciences/events/prizes-and-celebrations/unesco-prizes/prize-for-peace-education/laureates/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  7. ^ a b c d Brother Roger, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  8. ^ https://deces.matchid.io/id/k719SSTbRmPw  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  9. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  10. ^ fr „Taizé : un autre œcuménisme ? II-Histoire de la Communauté”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ fr „L'impensable réconciliation”. Accesat în . 
  12. ^ Taizé: non-lieu psychiatrique pour la meurtrière présumée de frère Roger Arhivat în , la Wayback Machine., AFP,

Bibliografie

  • Kathryn Spink, La vie de frère Roger, Fondateur de Taizé, Seuil (1998) ISBN: 2-02-033643-X
  • Yves Chiron, Frère Roger : 1915-2005 : fondateur de Taizé, Perrin, Paris, 2008, 414 p. ISBN: 978-2-262-02623-3
  • Jean-Claude Escaffit et Moïz Rasiwala, Histoire de Taizé, Seuil, (2008) ISBN: 978-2-02-095341-2.
  • Sabine Laplane, Frère Roger de Taizé. Avec presque rien..., Cerf 2015.

Legături externe

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Frère Roger
  • Site-ul web oficial al Comunității Taizé
  • Secrets de Taizé, L’œcuménisme était un combat[nefuncțională], articol din La Vie (13 martie 2008)
  • La communauté de Taizé pe site-ul Musée virtuel du protestantisme français
  • Hommage du Pape François à frère Roger, fondateur de Taizé pe site-ul Radio Vaticana
  • Taizé : Jean Vanier rend hommage à "son" frère Roger pe site-ul Radio Vaticana


v • d • m
Laureați ai Premiului Carol cel Mare
Richard von Coudenhove-Kalergi (1950) · Hendrik Brugmans (1951) · Alcide de Gasperi (1952) · Jean Monnet (1953) · Konrad Adenauer (1954) · Sir Winston S. Churchill (1956) · Paul Henri Spaak (1957) · Robert Schuman (1958)  · George C. Marshall (1959) · Joseph Bech (1960) · Walter Hallstein (1961) · Edward Heath (1963) · Antonio Segni (1964) · Jens Otto Krag (1966) · Joseph Luns (1967) · Comisia Europeană (1969) · François Seydoux de Clausonne (1970) · Roy Jenkins (1972) · Don Salvador de Madariaga (1973) · Leo Tindemans (1976) · Walter Scheel (1977) · Konstantinos Karamanlis (1978) · Emilio Colombo (1979) · Simone Veil (1981) · Regele Juan Carlos al Spaniei (1982) · Oamenii din Luxemburg (1986) · Henry A. Kissinger (1987) · François Mitterrand și Helmut Kohl (1988) · Fratele Roger (1989) · Gyula Horn (1990) · Václav Havel (1991) · Jacques Delors (1992) · Felipe González Márquez (1993) · Gro Harlem Brundtland (1994) · Franz Vranitzky (1995) · Regina Beatrix a Țărilor de Jos (1996) · Roman Herzog (1997) · Bronisław Geremek (1998) · Tony Blair (1999) · Bill Clinton (2000) · György Konrád (2001) · Euro (2002) · Valéry Giscard d'Estaing (2003) · Pat Cox (2004) · Premiu extraordinar: Papa Ioan Paul al II-lea (2004) · Carlo Azeglio Ciampi (2005) · Jean-Claude Juncker (2006) · Javier Solana (2007) · Angela Merkel (2008) · Andrea Riccardi (2009) · Donald Tusk (2010) · Jean-Claude Trichet (2011) · Wolfgang Schäuble (2012) · Dalia Grybauskaitė (2013)  · Herman Van Rompuy (2014)  · Martin Schulz (2015)  · Papa Francisc (2016)  · Timothy Garton Ash (2017)  · Emmanuel Macron (2018)  · António Manuel (2019)  · Klaus Iohannis (2020)  · Svetlana Tihanovskaia, Maria Kalesnikava, Veronika Țepkalo (2022)  · poporul ucrainean, Volodîmîr Zelenski (2023)
Control de autoritate