Andrea Riccardi

Andrea Riccardi
Date personale
Născut	16 ianuarie 1950 (74 de ani)[6][7] Roma, Italia[8]
Cetățenie	Italia
Religie	catolicism
Ocupație	politician teolog[*]​ istoric profesor universitar[*]​
Locul desfășurării activității	Roma
Limbi vorbite	limba italiană[9]
Activitate
Alma mater	Università degli Studi Roma Tre[*][[Università degli Studi Roma Tre (Italian university)|​]]
Organizație	Universitatea Sapienza din Roma[1]
Partid politic	Alegerea Civică
Premii	Premiul Carol cel Mare (21 mai 2009)[2] Comandor al Legiunii de Onoare[*]​ Humanismus-Preis[*][[Humanismus-Preis (award)|​]] (2016)[3] Premiul internațional al Cataloniei[*]​ (2001)[4] Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de Mare Cavaler[*]​ Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania în grad de mare cruce[*]​ (2020) Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*]​ ordre du Mono[*][[ordre du Mono |​]] Barekamowt’yan šk’anšan[*][[Barekamowt’yan šk’anšan (Armenian decoration)|​]] Ordinul Sfântului Serghei de Radonej[*]​ doctor honoris causa[5]
Prezență online
site web oficial
Modifică date / text

Andrea Riccardi (n. 16 ianuarie 1950, Roma) este un profesor de istorie contemporană la Universitatea din Roma, fondator al Comunității Sant'Egidio și laureat al Premiului Carol cel Mare. Între anii 2011-2013 a fost ministru fără portofoliu în cabinetul Mario Monti, responsabil cu cooperarea internațională.^[10]

În 1982, după ce a fost luat ostatec în Războiul din Liban, a reușit să obțină pentru creștinii din Liban dreptul de întoarcere în țara lor. Andrea Riccardi a fost unul din cei patru mediatori la tratativele de pace din Mozambic, tratative care au început în iunie 1990 și s-au terminat cu semnarea acordului de pace din 4 octombrie 1992.^{[11][12][13][14]}

Riccardi a fost de asemenea mediator în mai multe situații de criză din Balcani, mai ales în Kosovo. În februarie 2015 s-a întâlnit cu Angela Merkel în vederea unei eventuale medieri a crizei din Ucraina.^[15]

Profesorul Riccardi este un promotor al dialogului și înțelegerii între culturi și religii.

În România

În data de 24 mai 2011 a susținut o conferință în aula magna a Palatului Patriarhiei din București.^[16]

Publicații (selecție)

• Mediterraneo. Cristianesimo e Islam tra coabitazione e conflitto, Guerini e Associati, 1997.
• Dialoghi di fine millennio. Arrigo Levi, Andrea Riccardi, Eugenio Scalfari si confrontano con Carlo Maria Martini, Rizzoli, 1999.
• Il secolo del martirio. I cristiani nel Novecento, Mondadori, 2000.
• Pio XII e Alcide De Gasperi. Una storia segreta, Laterza, 2003.
• Il «partito romano». Politica italiana, Chiesa cattolica e Curia romana da Pio XII a Paolo VI, Morcelliana, 2007.
• L' inverno più lungo. 1943-44: Pio XII, gli ebrei e i nazisti a Roma, Laterza, 2008.
• Giovanni Paolo II. La biografia, San Paolo, 2011.

Note