Mircea Ivănescu

Mircea Ivănescu
Date personale
Născut	26 martie 1931 București, România
Decedat	21 iulie 2011 (80 de ani) Sibiu, România
Cetățenie	România
Ocupație	scriitor, poet, traducător
Limbi vorbite	limba română[1] limba germană[2]
Studii	Facultatea de Filologie (secția franceză) a Universității din București
Activitatea literară
Activ ca scriitor	1968 - 2009
Mișcare/curent literar	Postmodernismul românesc (precursor)
Specie literară	poezie
Operă de debut	1968 - volumul „Versuri”
Modifică date / text

Mircea Ivănescu (n. 26 martie 1931, București – d. 21 iulie 2011, Sibiu, România^[3]) a fost un scriitor, poet, eseist și traducător român.

Biografie

A absolvit în 1954 Facultatea de Filologie (secția franceză) a Universității din București. A fost, pe rând, redactor la Agerpres, la revista „Lumea”, la Editura pentru Literatură Universală și la revista „Transilvania” din Sibiu.

Cariera literară

De la volumul de debut din 1968 și până la versurile recente, incluse în selecția „din periodice și inedite” a antologiei de autor Poesii vechi și nouă (1999), de-a lungul a peste trei decenii, poezia lui Mircea Ivănescu a rămas egală cu ea însăși, atât în ritmul producerii, cât și în calitatea ei estetică. Titlurile volumelor sale de poezii sunt banale, puțin spectaculoase. A scris poeme despre personajul Mopete, numele acestuia conține o anagramă a cuvintelor poet și poem.

A tradus romane ca Ulysses al lui James Joyce, la care se adaugă traduceri din William Faulkner, Robert Musil, Jostein Gaarder sau F. Scott Fitzgerald. A tradus și o serie de povestiri, jurnale și corespondență ale lui Franz Kafka.^[4]

A contribuit la recuperarea narativității în poezia autohtonă din a doua jumătate a anilor ’60 și din anii ’70.^{[judecată de valoare]} A tradus masiv din poezia americană (Ezra Pound, William Carlos Williams, Wallace Stevens, T. S. Eliot, Sylvia Plath etc.), cu care de altfel poeziile sale sunt înrudite.

Mircea Ivănescu inovează și marchează un pas important în evoluția poeziei românești, prin introducerea unei noi instanțe poetice: poetul hiperconștient de sine și de puterea sa de a interveni în text. El pune față în față, în timp real, trăirea realităților poetice și actul prin care sunt transcrise ca literatură.^[5]

Definitorii pentru poezia lui sunt profunda sa cunoaștere filosofică, percepția și conceperea timpului, perspectiva fenomenologică prin care desface evenimentul în componentele sale reductibile, precum și maniera în care reușește să îl atragă pe cititor într-un joc intelectual cu efuziuni sentimentale. Poezia lui este a gesturilor și intuițiilor primare, a mecanismelor prin care devine posibilă cunoașterea sinelui și a elementelor din jur.^[6]

Volume de versuri

• Versuri (Editura pentru Literatură, 1968)
• Poesii (Cartea Românească, 1970)
• Poeme (Eminescu, 1970)
• Alte versuri (Eminescu, 1972)
• Alte poeme (Albatros, 1973)
• Poem (Cartea Românească, 1973)
• Amintiri, de Mircea Ivănescu, Florin Pucă și Leonid Dimov, Editura Cartea Românească, 1973.
• Alte poesii (Dacia, Cluj, 1976)
• Poesii nouă (Dacia, Cluj, 1982)
• Poeme nouă (Cartea Românească, București, 1983)
• Alte poeme nouă (Cartea Românească, București, 1986)
• Versuri vechi, nouă (Eminescu, 1988)
• Poeme vechi, nouă (Cartea Românească, 1989)
• Versuri (Eminescu, 1996)
• Poezii (Vitruviu, 1997)
• Poesii vechi și nouă , antologie (Minerva, 1999)
• Aceleași versuri (Dacia, Cluj, 2002)
• lines poems poetry , antologie (University of Plymouth Press, 2009)
• Poesii alese, Editura Știința, Chișinău, 2009^[7]

Premii

• 1982 -- Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru literatură;^[8]
• 1999 -- Premiul național de poezie "Mihai Eminescu";^[8]
• 1999 -- A fost propus pentru Premiul Nobel pentru literatură de către Asociația Scriitorilor Profesioniști din România, la solicitarea Comitetului Nobel al Academiei Suedeze.^[8]

Distincții

• Ordinul național „Steaua României” în grad de Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”^[9]

Referințe critice

• Eugen Simion, Scriitori români de azi, vol. I, București, Editura Cartea Româneascǎ, 1974 (ediția I), 1978 (ediția a doua, revazută/adăugită)
• Ion Pachia Tatomirescu, Generația resurecției poetice (1965 - 1970), Timișoara, Editura Augusta, 2005, pp. 383 – 387.

Note

Bibliografie

• Nedelea, Gabriel (2021). O cercetare asupra poeziei românești neomoderniste. Craiova, Editura Universitaria. 

Legături externe

• Mircea Ivănescu, Uniunea Scriitorilor din România, filiala Sibiu
• Mircea Ivănescu Arhivat în 8 noiembrie 2010, la Wayback Machine., Alex. Ștefănescu, România Literară, anul 2003, numărul 17
• Poezia lui Mircea Ivănescu Arhivat în 4 iunie 2012, la Wayback Machine., Catrinel Popa, România Literară, anul 2006, numărul 46
• Poezia lui Mircea Ivănescu, în România literară, articol de Catrinel Popa Arhivat în 4 iunie 2012, la Wayback Machine.

Articole biografice

• Cine a fost Mircea Ivănescu, 30 iulie 2011, Nicolae Manolescu, Adevărul
• A murit poetul și traducătorul Mircea Ivănescu, 21 iulie 2011, Amos News

Interviuri

• „Am produs adesea reactii mai degraba tulburate“. Interviu cu Mircea IVANESCU, Raluca Alexandrescu, Observator cultural - numărul 55, martie 2001
• „Nu știam niciodată ce se va produce în poezie“, Doina Ioanid, Observator cultural - numărul 517, martie 2010