Emil Isac

Emil Isac
Poetul Emil Isac, 1912
Date personale
Născut	17 mai 1886 Cluj, Comitatul Cluj Regatul Ungariei, Austro-Ungaria
Decedat	25 martie 1954, (68 de ani) Cluj, Regiunea Cluj Republica Populară Română
Înmormântat	Cimitirul Hajongard din Cluj
Cetățenie	România
Ocupație	poet
Limbi vorbite	limba română[1] limba maghiară
Activitate
Alte nume	Emisac
Educație	Facultatea de Drept și Facultatea de Științe Sociale de la Cluj
Alma mater	Universitatea Franz Joseph din Cluj
Membru corespondent al Academiei Române
Semnătură
Modifică date / text

Emil Isac (n. 27 mai 1886, Cluj, Austro-Ungaria – d. 25 martie 1954, Cluj, România) a fost un poet român, membru corespondent (din 1948) al Academiei Române.

Biografie

Emil Isac a fost fiul avocatului Aurel Isac (1845–1932) și al soției sale, profesoara de desen, Eliza născută Roșescu (1854–1922).

A studiat la Liceul Piarist din Cluj și Liceul Grăniceresc din Năsăud. A urmat cursurile de la Facultatea de Drept și Facultatea de Științe Sociale de la Cluj. A locuit în mare parte din viața sa, în orașul Cluj (mai exact începând cu 1895). A debutat în 1903 cu poezia La umbra plopilor în data de 25 noiembrie, în revista „Familia” apoi a colaborat la „Viața nouă”, „Noua revistă română”, „România muncitoare”, „Cuvântul liber”, „Viața românească”, etc. Printre poeziile sale cele mai cunoscute se numără Mama, Ochii tăi albaștri și Pe lângă apa care trece.

Deja de pe vremea studiului la Facultatea de Științe Juridice din Cluj, Emil Isac a făcut cunoștință cu ideile progresiste și umanitariste și s-a atașat cauzei clasei muncitoare.

După moartea sa, în 1954 a fost înființat un muzeu în casa sa din oraș, Muzeul „Emil Isac”, format din trei mari camere, dedicate vieții poetului, tatălui său și lucrărilor sale.

Opere

• Poezii, impresii și senzații moderne, 1908
• Ardealule, Ardealule bătrân, 1916
• Poeme în proză, 1923
• Cartea unui om, 1925
• Poezii, 1936
• Opere, 1946
• Poezii alese, Biblioteca pentru toti, E.S.P.L.A., 1954
• Poezii alese, 1956
• Scrieri alese, 1960
• Versuri, Editura Tineretului, 1964
• Poezii, Editura Minerva, 1975
• Emil Isac, 110 poezii, Editura Dacia, 1981

Traduceri ale cărților sale în alte limbi

• Őszi ének (Cântec de toamnă), traducere în limba maghiară de Erik Majtényi, Irodalmi Könyvkiadó, București, 1962.^[2]

Note

Bibliografie

• Dicționar enciclopedic român, Editura Politică, București, 1962-1964
• Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române, 1866-1999, Editura Academiei Române, București, 1999 ISBN 973-27-06967
• Ion Brad, Emil Isac, un tribun al ideilor noi, Cluj, Dacia, 1972
• Ion Brad, Emil Isac, Uj eszmek szoszoloja, Dacia konyvkiado, Kolozsvar, 1975

Legături externe

• Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – I
• Biobibliografie selectivă expusă la Biblioteca Județeană „Octavian Goga” din Cluj-Napoca Arhivat în 10 septembrie 2011, la Wayback Machine.