Iordan Chimet

Iordan Chimet
Placa memorială Iordan Chimet
Date personale
Născut	18 noiembrie 1924[1] Galați, România
Decedat	23 mai 2006 (81 de ani)[1] București, România
Cetățenie	România
Ocupație	lingvist scriitor istoric literar[*]​ critic literar[*]​ biograf[*]​ scriitor de literatură pentru copii[*]​ critic de film[*]​ traducător poet
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Studii	Universitatea din București
Modifică date / text

Iordan Chimet (n. 18 noiembrie 1924, Galați – d. 23 mai 2006, București) a fost un eseist, prozator, poet, scenarist și traducător român, asociat cu mișcarea artistică a suprarealismului românesc.

Biografie

Fiul lui Aurel Chimet, grefier, și al Paraschivei (n. Țăranu). Școala primară (1932-1935) și Liceul „Vasile Alecsandri” (1936-1944) la Galați. Licențiat al Facultății de Litere și Filosofie (1944-1949) și al Facultății de Științe Juridice (1950-1954) din București. Debut în revista Vremea (1943). A mai colaborat la Veselia, Gluma, Epigrama (cu pseud. Iordan C. Galați, Giordano Rossi), Revista Fundațiilor Regale, Revista româno-americană, Caiete de poezie ale Revistei Fundațiilor Regale, Gazeta literară, Secolul 20 etc.

Colaborarea la Dreptatea (1947) îi aduce ulterior interdicția de semnătură, pâna în 1964. În Revista româno-americană, alt motiv de punere la index, îi apare ciclul de poeme dedicate exilului, inclus în volum abia în 1968. Între 1964 și 1968, redactor la Gazeta literară și, un an, la televiziune. După 1970, nu a mai fost angajat nicăieri. Debut editorial cu Western. Filmele Vestului îndepărtat (1966).

Comentator pasionat și avizat al artei cinematografice, în continuare, cu Comedia burlescă (1967) și Eroi, fantome, șoricei (1970), cinefilia lui Chimet se manifestă și prin realizarea eseurilor pentru televiziune Baladă în piatră (1966) și Baladă pentru vechiul drum (1968), difuzate prin Interviziune și achiziționate în Marea Britanie, Japonia, Polonia, Noua Zeelandă. A scris scenarii pentru filmul de animație, între care Carnavalul, după Fetița cu chibrituri a lui Andersen (1972), distins cu premii la festivalurile de la Teheran, Barcelona și Veneția. Autor al volumului pentru copii Câte-o gâză, câte-o floare, câte-un fluture mai mare (1970) și al romanului-basm Închide ochii și vei vedea Orașul (1970; Premiul Uniunii Scriitorilor), care, tradus în limba germană, îi va împrumuta subiectul lui Michael Ende pentru o piesă în versuri, cu aceeași eroină – Elli –, transpusă și în celebrul film Poveste fără sfârșit. Eseuri: Un portret al Americii (1976) și America Latină, sugestii pentru o galerie sentimentală (1984), din care capitole disparate au fost traduse în Argentina, Mexic și Venezuela. În același an, la

Praga, Eroi, fantome, șoricei primește premiul pentru cea mai bună carte străină tradusă. A tradus (în colaborare) Poeme de O. Elitis (1980).

Premii

• Premiul Uniunii Scriitorilor din Cehoslovacia (1984).

Opere

• Western. Filmele Vestului îndepărtat, București, 1966;
• Comedia burlescă, București, 1967;
• Lamento pentru peștișorul Baltazar, București, 1968;
• Câte-o gâză, câte-o floare, câte-un fluture mai mare, București, 1970 (ed. II, 1974);
• Eroi, fantome, șoricei, București, 1970;
• Închide ochii și vei vedea Orașul, București, 1970 (ed. definitivă, 1979);
• Cele 12 luni ale visului. O antologie a inocenței, București, 1972;
• Baladă pentru vechiul drum, București, 1976;
• Grafica americană. Un portret al Americii, București, 1976;
• America Latină, sugestii pentru o galerie sentimentală, București, 1984;
• Dreptul la memorie, I-IV, Cluj-Napoca, 1992-1993;
• Exil, București, 1994;
• Momentul adevărului, Cluj-Napoca, 1996;
• Împreună cu Elli în Imaginaria (cuprinde Închide ochii și vei vedea Orașul de ~ și Povestea saltimbacilor, piesă de M. Ende), pref. de M. H. Simionescu, București, 1999;
• Dosar Mihail Sebastian, antologie, București, 2001;
• Ieșirea din Labirint, București, 2002;
• Cică niște cronicari duceau lipsă de șalvari, București, 2002.

Traduceri:

• O. Elitis, Poeme, în colab. cu T. Ziguras, Cluj-Napoca, 1980;
• M. Ende, Poveste fără sfârșit, București, 1987.

Referințe critice

• D. Micu, în Gazeta literară, nr. 39, 1968;
• V. Cristea, în România literară, nr. 2, 1969;
• M. Ungheanu, în România literară, nr. 3, 1971;
• E. Papu, în România literară, nr. 28, 1971;
• Ov. S. Crohmălniceanu, în România literară, nr. 32, 1972;
• Veronica Porumbacu, în Contemporanul, nr. 33, 1972;
• L. Raicu, Critica, formă de viață, 1976;
• N. Steinhardt, în Viața Românească, nr. 2, 1977;
• idem, Incertitudini literare, 1980;
• S. Titel, în România literară, nr. 11, 1980;
• H. Cândroveanu, Literatura...;
• Fl. Manolescu, în Steaua, nr. 2; 3; 4, 1993;
• S. Vieru, în Arc, nr. 3-4, 1994;
• M. H. Simionescu, în Jurnalul literar, nr. 13-16, 1994;
• Z. Ornea, în România literară, nr. 22, 1997;
• I. Stanomir, în Luceafărul, nr. 29, 1999;
• P. Cernat, în Observator cultural, nr. 59, 2001;
• H. Zalis, în Contemporanul, nr. 7; 8, 2002.

Legături externe

• Evocare pe blogul textier [1]
• In memoriam Iordan Chimet (1924 - 2006)
• O minune de om: Iordan Chimet Arhivat în 27 mai 2009, la Wayback Machine., Adriana Bittel, Romania literara, 2004
• INTERSECTII. A murit Iordan Chimet, Michael Finkenthal, Observatorul Cultural, 2006
• Elogiul lumilor alternative, Bianca Burța-Cernat, Observatorul Cultural, 2006
• 40 de zile fără Iordan Chimet, Florin Dumitrescu, Dilema Veche, 2006
• Despartire de Iordan Chimet, Andrei Rusu, Revista 22, 2006
• Iordan Chimet:"Scriitorul e un paznic al valorilor"^{[nefuncțională]}, Gabriela Nani Nicolescu, Romania literara, 2007
• "Cartea prietenilor" lui Iordan Chimet Arhivat în 26 ianuarie 2019, la Wayback Machine., Doinel Tronaru, Romania libera, 2007
• Un an fara Iordan Chimet Arhivat în 26 ianuarie 2019, la Wayback Machine., Doinel Tronaru, Romania libera, 2007
• Gălățeni care au uimit lumea, D.C. Predescu, Viata libera, 2013
• Zece ani fără Iordan Chimet, Doinel Tronaru, Romania libera, 2016
• culturala_2006/425...429 - 2006 VOLUM CERNAUTI.pdf^{[nefuncțională]} Românii și romanul-fantasy. Cazul Iordan Chimet, Mihaela Cernăuți-Gorodețchi