Trioxid de sulf

Trioxid de sulf
Denumiri
Alte denumiriAnhidrida sulfurică
Identificare
SMILES
O=S(=O)=O[1]  Modificați la Wikidata
Număr CAS7446-11-9
PubChem CID24682
Informații generale
Formulă chimicăSO3
Aspectgaz incolor, fumigen
Masă molară80,06 g/mol
Proprietăți
Densitate2,00 g/cm3
Starea de agregaresolidă
Punct de topire16,9 °C
Punct de fierbere44,5 °C
Solubilitatereacționează cu apa
Presiune de vapori260 hPa (20 °C)
X : NocivN : Periculos pentru mediu
Nociv, Periculos pentru mediu,
Fraze RR14, R34
Fraze SS8, S25, S36/37/39, S45
NFPA 704

0
3
3
OX
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Trioxidul de sulf este anhidrida acidului sulfuric, având formula chimică SO3. Compusul se prezintă sub forma unor cristale aciculare, incolore, foarte higroscopice, având o reacție violentă cu apa. Trioxidul de sulf inspirat are un efect iritant, deoarece în contact cu mucoasa respiratorie apare acid sulfuric, care poate produce edem pulmonar.

Este un reactant electrofil.

Obținere

Trioxidul de sulf se poate obține prin oxidarea dioxidului de sulf, care are loc la temmperatura de 420 °C , în prezența pentoxidului de vanadiu cu rol de catalizator.

Trioxidul de sulf care rezultă sub formă gazoasă, va fi condensat prin răcire. Trebuie respectată temperatura lui de depozitare, deoarece punctul de fierbere este aproape de punctul de solidificare.

Prin distilarea trioxidului de sulf se obține oleum, care este un produs intermediar în tehnologia de producere a acidului sulfuric. Pentru obținerea unor cantități mai mici de trioxid de sulf, se utilizează metoda distilării din pentoxid de fosfor în combinație cu acidul sulfuric.

Utilizare

Este un reactiv cu rol esențial pentru sulfonare.

Experiment ce demonstrează arderea sulfului în oxigen. Se folosește o cameră de curgere legată la o sticlă de spălare gaze (plină cu soluție de metil orange) is being . Produsul este dioxid de sulf (SO2) cu urme de trioxid de sulf (SO3). „Fumul” care iese din sticla de spălare gaze este, de fapt, un abur de acid sulfuric generat prin reacția: :SO3(g) + H2O(l) = H2SO4(l). Oxizii sunt acizi, și pot fi observați prin schimbarea de culoare a indicatorului.
1.Obținerea acidului sulfuric:
S O 3 + H 2 O H 2 S O 4 {\displaystyle \mathrm {SO_{3}+H_{2}O\longrightarrow H_{2}SO_{4}} }
2.Acidul se dizolvă mai ușor în apă, oleumul fiind combinat cu apa:
S O 3 + H 2 S O 4 H 2 S 2 O 7 {\displaystyle \mathrm {SO_{3}+H_{2}SO_{4}\longrightarrow H_{2}S_{2}O_{7}} }
H 2 S 2 O 7 + H 2 O 2   H 2 S O 4 {\displaystyle \mathrm {H_{2}S_{2}O_{7}+H_{2}O\longrightarrow 2\ H_{2}SO_{4}} }
3.Obținerea acidului fluorosulfonic:
S O 3 + H F F S O 3 H {\displaystyle \mathrm {SO_{3}+HF\longrightarrow FSO_{3}H} }
4.Cu alcoolii dă naștere la acizi alchil-sulfurici
S O 3 + R O H     R S O 4 H {\displaystyle \mathrm {SO_{3}+R\!-\!OH\ \longrightarrow \ R\!-\!SO_{4}H} }
5.Servește la producerea tensidelor:
S O 3 + C 12 H 23 O H     C 12 H 23 S O 4 H {\displaystyle \mathrm {SO_{3}+C_{12}H_{23}\!-\!OH\ \longrightarrow \ C_{12}H_{23}\!-\!SO_{4}H} }

Note

  1. ^ „Trioxid de sulf”, SULFUR TRIOXIDE (în engleză), PubChem, accesat în  

Bibliografie

  • Constantin D. Albu, Maria Brezeanu, Mică enciclopedie de chimie, Editura Enciclopedică Română, 1974, p 24
  • D. Negoiu, Tratat de chimie anorganică, editura Tehnică, vol.2, București, 1972
  • Raluca Ripan: Manual de lucrări practice de chimie anorganică- vol I - Metaloizi, Editura de Stat Didactică și Pedagogică, 1961
  • Raluca Ripan: Semimicroanaliza, Editura de Stat Didactică și Pedagogică, 1961
  • Linus Pauling, Chimie generală, Editura Științifică, București, 1972 (traducere din limba engleză)


 Acest articol despre un oxid este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui.


v  d  m
Oxizi
Valențe variate
Tetroxid de stibiu (Sb2O4) • Oxid de cobalt (II,III) (Co3O4) • Oxid de fier (II,III) (Fe3O4) • Tetroxid de plumb (Pb3O4) • Suboxid de carbon (C3O2) • Oxid de mangan (II,III) (Mn3O4) • Oxid de argint (I,III) (AgO)
Starea de oxidare -1
Starea de oxidare +1
Oxid de cesiu (Cs2O) • Oxid de cupru (I) (Cu2O) • Monoxid de dicarbon (C2O) • Monoxid de diclor (Cl2O) • Oxid de litiu (Li2O) • Oxid de potasiu (K2O) • Oxid de rubidiu (Rb2O) • Oxid de argint (I) (Ag2O) • Oxid de taliu (I) (Tl2O) • Oxid de sodiu (Na2O) • Apă (H2O)
Starea de oxidare +2
Monoxid de aluminiu (AlO) • Oxid de bariu (BaO) • Oxid de beriliu (BeO) • Oxid de cadmiu (CdO) • Oxid de calciu (CaO) • Monoxid de carbon (CO) • Oxid de crom (II) (CrO) • Oxid de cobalt (II) (CoO) • Oxid de cupru (II) (CuO) • Oxid de fier (II) (FeO) • Oxid de plumb (II) (PbO) • Oxid de magneziu (MgO) • Oxid de mercur (II) (HgO) • Oxid de nichel (II) (NiO) • Monoxid de azot (NO) • Oxid de paladiu (II) (PdO) • Oxid de stronțiu (SrO) • Monoxid de sulf (SO) • Oxid de staniu (II) (SnO) • Oxid de titan (II) (TiO) • Oxid de vanadiu (II) (VO) • Oxid de zinc (ZnO)
Starea de oxidare +3
Oxid de aluminiu (Al2O3) • Trioxid de stibiu (Sb2O3) • Trioxid de arsen (As2O3) • Oxid de bismut (Bi2O3) • Trioxid de bor (B2O3) • Oxid de crom (III) (Cr2O3) • Trioxid de azot (N2O3) • Oxid de erbiu (III) (Er2O3) • Oxid de gadoliniu (III) (Gd2O3) • Oxid de galiu (III) (Ga2O3) • Oxid de holmiu (III) (Ho2O3) • Oxid de indiu (III) (In2O3) • Oxid de fier (III) (Fe2O3) • Oxid de lantan (III) (La2O3) • Oxid de lutețiu (III) (Lu2O3) • Oxid de nichel (III) (Ni2O3) • Trioxid de fosfor (P2O3) • Oxid de promețiu (III) (Pm2O3) • Oxid de rodiu (III) (Rh2O3) • Oxid de samariu (III) (Sm2O3) • Oxid de scandiu (III) (Sc2O3) • Oxid de terbiu (III) (Tb2O3) • Oxid de taliu (III)Tl (2O3) • Oxid de tuliu (III) (Tm2O3) • Oxid de titan (III) (Ti2O3) • Oxid de volfram (III) (W2O3) • Oxid de vanadiu (III) (V2O3) • Oxid de yterbiu (Yb2O3) • Oxid de ytriu (Y2O3) • Oxid de praseodim (III) (Pr2O3)
Starea de oxidare +4
Dioxid de carbon (CO2) • Trioxid de carbon (CO3) • Oxid de ceriu (IV) (CeO2) • Dioxid de clor (ClO2) • Oxid de crom (IV) (CrO2) • Tetroxid de azot (N2O4) • Dioxid de germaniu (GeO2) • Oxid de hafniu (IV) (HfO2) • Oxid de plumb (IV) (PbO2) • Oxid de mangan (IV) (MnO2) • Dioxid de azot (NO2) • Dioxid de plutoniu (PuO2) • Oxid de rodiu (IV) (RhO2) • Oxid de ruteniu (IV) (RuO2) • Dioxid de seleniu (SeO2) • Dioxid de siliciu (SiO2) • Dioxid de sulf (SO2) • Dioxid de telur (TeO2) • Dioxid de thoriu (ThO2) • Dioxid de staniu (SnO2) • Dioxid de titan (TiO2) • Oxid de wolfram (IV) (WO2) • Dioxid de uraniu (UO2) • Oxid de vanadiu (IV) (VO2) • Dioxid de zirconiu (ZrO2)
Starea de oxidare +5
• Pentoxid de stibiu (Sb2O5) • Pentoxid de arsen (As2O5) • Pentoxid de diazot (N2O5) • Pentoxid de niobiu (Nb2O5) • Pentoxid de fosfor (P2O5) • Pentoxid de tantal (Ta2O5) • Oxid de vanadiu (V) (V2O5)
Starea de oxidare +6
Trioxid de crom (CrO3) • Trioxid de molibden (MoO3) • Trioxid de reniu (ReO3) • Trioxid de seleniu (SeO3) • Trioxid de sulf (SO3) • Trioxid de telur (TeO3) • Trioxid de wolfram (WO3) • Trioxid de uraniu (UO3) • Trioxid de xenon (XeO3)
Starea de oxidare +7
Heptoxid de diclor (Cl2O7) • Oxid de mangan (VII) (Mn2O7) • Oxid de reniu (VII) (Re2O7) • Oxid de technețiu (VII) (Tc2O7)
Starea de oxidare +8
Tetroxid de osmiu (OsO4) • Tetroxid de ruteniu (RuO4) • Tetroxid de xenon (XeO4) • Tetroxid de iridiu (IrO4) • Tetroxid de hasiu (HsO4)
Altele

Superoxid · Peroxid · Oxocarbon · Suboxidă · Oxianion · Ozonuri ·

Oxizii sunt sortați după stările de oxidare ale elementului
Categorie:Oxizi