Monoxid de carbon

Identificare
Monoxid de carbon


Nume IUPAC	Monoxid de carbon
SMILES [C-]#[O+]^[1]
Număr CAS	630-08-0
ChEMBL	CHEMBL1231840
PubChem CID	281
Informații generale
Formulă chimică	[ $\mathrm {^{-}{\mid }C{\equiv }O{\mid }^{+}}$
Aspect	gaz incolor, inodor
Masă molară	28,01 g/mol
Proprietăți
Densitate	1,2506 kg/m³ (0 °C)
Starea de agregare	gaz
Punct de topire	−205,07 °
Punct de fierbere	−191,55 °C
Solubilitate	în apă 30 mg/l (20 °C)
Presiune de vapori	35 de atmosferă fizicăi^[2]
Foarte toxic,
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică date / text

Monoxidul de carbon reprezintă o combinație între un atom de carbon și un atom de oxigen (formula chimică: CO). Este un gaz asfixiant, toxic, incolor și inodor, care ia naștere printr-o ardere (oxidare) incompletă a substanțelor care conțin carbon. Acest proces are loc în cazul arderii la temperaturi înalte într-un loc sărac în oxigen, formându-se monoxidul în locul bioxidului de carbon. Monoxidul de carbon nu întreține arderea.

Toxicitate

Este un gaz foarte toxic omului, deoarece face legătura permanentă cu hemoglobina din sânge, astfel persoana murind prin asfixiere.

Timpul în care omul moare este determinat de concentrația de monoxid de carbon din aer:

0.1% — omul moare într-o oră
1% — omul moare în 15 minute
10% — omul moare imediat

Sinteză

În laborator, monoxidul de carbon se poate obține prin mai multe căi:

Dehidratarea acidului formic cu acid sulfuric concentrat: HCOOH → H₂O + CO
Trecerea unui curent de dioxid de carbon peste cărbune încins: CO₂ + C → 2CO
Încălzirea unei pulberi de zinc metalic în prezența carbonatului de calciu: Zn + CaCO₃ → ZnO + CaO + CO

Industrial, monoxidul de carbon este produs prin oxidarea gazului natural (gazului metan): 2CH₄ + O₂ → 2CO + 4H₂

Utilizare

Utilzarea monoxidului de carbon este pentru:

Combustibili (gazul de generator și gazul de apă)
Obținerea fontei (este agent reducător)

Legături externe

Sinteza monoxidului de carbon Arhivat în 22 noiembrie 2010, la Wayback Machine.

v • d • m Oxizi

Valențe variate	Tetroxid de stibiu (Sb₂O₄) • Oxid de cobalt (II,III) (Co₃O₄) • Oxid de fier (II,III) (Fe₃O₄) • Tetroxid de plumb (Pb₃O₄) • Suboxid de carbon (C₃O₂) • Oxid de mangan (II,III) (Mn₃O₄) • Oxid de argint (I,III) (AgO)

Starea de oxidare -1	Difluorură de oxigen (OF₂)

Starea de oxidare +1	Oxid de cesiu (Cs₂O) • Oxid de cupru (I) (Cu₂O) • Monoxid de dicarbon (C₂O) • Monoxid de diclor (Cl₂O) • Oxid de litiu (Li₂O) • Oxid de potasiu (K₂O) • Oxid de rubidiu (Rb₂O) • Oxid de argint (I) (Ag₂O) • Oxid de taliu (I) (Tl₂O) • Oxid de sodiu (Na₂O) • Apă (H₂O)

Starea de oxidare +2	Monoxid de aluminiu (AlO) • Oxid de bariu (BaO) • Oxid de beriliu (BeO) • Oxid de cadmiu (CdO) • Oxid de calciu (CaO) • Monoxid de carbon (CO) • Oxid de crom (II) (CrO) • Oxid de cobalt (II) (CoO) • Oxid de cupru (II) (CuO) • Oxid de fier (II) (FeO) • Oxid de plumb (II) (PbO) • Oxid de magneziu (MgO) • Oxid de mercur (II) (HgO) • Oxid de nichel (II) (NiO) • Monoxid de azot (NO) • Oxid de paladiu (II) (PdO) • Oxid de stronțiu (SrO) • Monoxid de sulf (SO) • Oxid de staniu (II) (SnO) • Oxid de titan (II) (TiO) • Oxid de vanadiu (II) (VO) • Oxid de zinc (ZnO)

Starea de oxidare +3	Oxid de aluminiu (Al₂O₃) • Trioxid de stibiu (Sb₂O₃) • Trioxid de arsen (As₂O₃) • Oxid de bismut (Bi₂O₃) • Trioxid de bor (B₂O₃) • Oxid de crom (III) (Cr₂O₃) • Trioxid de azot (N₂O₃) • Oxid de erbiu (III) (Er₂O₃) • Oxid de gadoliniu (III) (Gd₂O₃) • Oxid de galiu (III) (Ga₂O₃) • Oxid de holmiu (III) (Ho₂O₃) • Oxid de indiu (III) (In₂O₃) • Oxid de fier (III) (Fe₂O₃) • Oxid de lantan (III) (La₂O₃) • Oxid de lutețiu (III) (Lu₂O₃) • Oxid de nichel (III) (Ni₂O₃) • Trioxid de fosfor (P₂O₃) • Oxid de promețiu (III) (Pm₂O₃) • Oxid de rodiu (III) (Rh₂O₃) • Oxid de samariu (III) (Sm₂O₃) • Oxid de scandiu (III) (Sc₂O₃) • Oxid de terbiu (III) (Tb₂O₃) • Oxid de taliu (III)Tl (₂O₃) • Oxid de tuliu (III) (Tm₂O₃) • Oxid de titan (III) (Ti₂O₃) • Oxid de volfram (III) (W₂O₃) • Oxid de vanadiu (III) (V₂O₃) • Oxid de yterbiu (Yb₂O₃) • Oxid de ytriu (Y₂O₃) • Oxid de praseodim (III) (Pr₂O₃)

Starea de oxidare +4	Dioxid de carbon (CO₂) • Trioxid de carbon (CO₃) • Oxid de ceriu (IV) (CeO₂) • Dioxid de clor (ClO₂) • Oxid de crom (IV) (CrO₂) • Tetroxid de azot (N₂O₄) • Dioxid de germaniu (GeO₂) • Oxid de hafniu (IV) (HfO₂) • Oxid de plumb (IV) (PbO₂) • Oxid de mangan (IV) (MnO₂) • Dioxid de azot (NO₂) • Dioxid de plutoniu (PuO₂) • Oxid de rodiu (IV) (RhO₂) • Oxid de ruteniu (IV) (RuO₂) • Dioxid de seleniu (SeO₂) • Dioxid de siliciu (SiO₂) • Dioxid de sulf (SO₂) • Dioxid de telur (TeO₂) • Dioxid de thoriu (ThO₂) • Dioxid de staniu (SnO₂) • Dioxid de titan (TiO₂) • Oxid de wolfram (IV) (WO₂) • Dioxid de uraniu (UO₂) • Oxid de vanadiu (IV) (VO₂) • Dioxid de zirconiu (ZrO₂)

Starea de oxidare +5	• Pentoxid de stibiu (Sb₂O₅) • Pentoxid de arsen (As₂O₅) • Pentoxid de diazot (N₂O₅) • Pentoxid de niobiu (Nb₂O₅) • Pentoxid de fosfor (P₂O₅) • Pentoxid de tantal (Ta₂O₅) • Oxid de vanadiu (V) (V₂O₅)

Starea de oxidare +6	Trioxid de crom (CrO₃) • Trioxid de molibden (MoO₃) • Trioxid de reniu (ReO₃) • Trioxid de seleniu (SeO₃) • Trioxid de sulf (SO₃) • Trioxid de telur (TeO₃) • Trioxid de wolfram (WO₃) • Trioxid de uraniu (UO₃) • Trioxid de xenon (XeO₃)

Starea de oxidare +7	Heptoxid de diclor (Cl₂O₇) • Oxid de mangan (VII) (Mn₂O₇) • Oxid de reniu (VII) (Re₂O₇) • Oxid de technețiu (VII) (Tc₂O₇)

Starea de oxidare +8	Tetroxid de osmiu (OsO₄) • Tetroxid de ruteniu (RuO₄) • Tetroxid de xenon (XeO₄) • Tetroxid de iridiu (IrO₄) • Tetroxid de hasiu (HsO₄)

Altele	Superoxid · Peroxid · Oxocarbon · Suboxidă · Oxianion · Ozonuri ·

Oxizii sunt sortați după stările de oxidare ale elementului Categorie:Oxizi

Control de autoritate	BNF: cb119582607 (data) GND: 4164521-2 LCCN: sh85020121 LNB: 000260240 NDL: 00564272 NKC: ph123880

^ „Monoxid de carbon”, carbon monoxide (în engleză), PubChem, accesat în 19 noiembrie 2016
^ http://www.cdc.gov/niosh/npg/npgd0105.html Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)