Gheorghe Duca
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Pentru alte persoane cu numele de familie respectiv, vedeți Duca.
Acest articol se referă la domnitorul Gheorghe Duca al Moldovei. Pentru alte sensuri, vedeți Gheorghe Duca (dezambiguizare).
| Gheorghe Duca | |
| Domn al Moldovei Domn al Țării Românești Hatman al Ucrainei | |
 Gheorghe Duca pe o frescă la Mănăstirea Cetățuia | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1620  |
| Decedat | (65 de ani) Lwów, Coroana Regatului Poloniei(d), Polonia-Lituania |
| Înmormântat | Mănăstirea Cetățuia din Iași |
| Căsătorit cu | Anastasia |
| Copii | Constantin Duca |
| Religie | creștinism ortodox[*] |
| Ocupație | conducător[*] |
| Apartenență nobiliară | |
| Familie nobiliară | Dinastia Ducas |
| Domnie | |
| Domnie | septembrie 1665 - mai 1666 (prima domnie în Moldova) noiembrie 1668 - 10 august 1672 (a doua domnie în Moldova) noiembrie 1678 - 25 decembrie 1683 (Țara Românească) noiembrie/decembrie 1674 - 29 noiembrie 1678 (a treia domnie în Moldova) |
| Predecesor | Eustatie Dabija (prima oară, în Moldova) Iliaș Alexandru (a doua oară, în Moldova) Grigore I Ghica (Țara Românească) Antonie Ruset (a treia oară, în Moldova) |
| Succesor | Iliaș Alexandru (prima oară, în Moldova) Ștefan Petriceicu (a doua oară, în Moldova) Șerban Cantacuzino (Țara Românească) Ștefan Petriceicu (a treia oară, în Moldova) |
Modifică date / text  | |
Gheorghe Duca (n. 1620 – d. , Lwów, Coroana Regatului Poloniei(d), Polonia-Lituania) a fost domn al Moldovei de trei ori: septembrie 1665 – mai 1666; noiembrie 1668 – 10 august 1672; noiembrie 1678 – 25 decembrie 1683 și al Țării Românești: noiembrie/decembrie 1674 – 29 noiembrie 1678. În 1680, otomanii îl numesc hatman al Ucrainei.
Domnii
De neam grec[1] și de origine modestă, dar crescut în casa voievodului Vasile Lupu (1595-1661), vine pe tronul Moldovei pentru prima dată după moartea lui Eustatie Dabija (? - 1665) în septembrie 1665, datorită susținerii soacrei sale, Dafina Doamna, și a Cupăreștilor. Nu a domnit mult, deoarece a fost pârât pe nedrept otomanilor, din răutate, și în consecință a fost mazilit.
În 1668, după domnia lui Alexandru Iliaș (c. 1635 – 1675), cu mari cheltuieli redobândește tronul. De această dată, pornește un șir de dăjdii (dări) care sărăcesc cumplit țara, ceea ce dezlănțuie în octombrie 1671, răscoala lui Mihalcea Hâncu. Răscoala a fost cu greu potolită, în 1672, cu ajutor turco-tătar. În cele din urmă, Duca îl nemulțumește pe sultanul venit în persoană, pentru războiul cu polono-lituanienii de la Camenița, în chestiunea Zaharelelor, fiind aproape să-și piardă chiar viața. Este înlocuit la domnie în 1672 cu Ștefan Petriceicu.
După doi ani, prin mijlocirile Cantacuzineștilor din Țara Românească, Duca este numit domn în 1674, în Țara Românească. La început totul pare să fie pe placul Cantacuzineștilor, însă sunt neglijați din ce în ce mai mult, astfel încât relația dintre ei și domnitor se răcește și duc la înlocuirea lui în 1678 cu Șerban Cantacuzino.
Duca este mutat în Moldova, unde este numit în domnie pentru a treia oara în noiembrie 1678, în locul lui Antonie Ruset. Se poartă mai bine pentru ceva timp, cu scopul de a înșela aparențele, dar în cele din urmă dă frâu liber pornirilor sale avare, urcă dările, dar născocește și altele noi, cu scopul de a acoperi cheltuielile pentru nunta fiicei sale, dar și pentru a mijloci dobândirea domniei Ucrainei căzăcești, pe care o luaseră de curând otomanii. Drept recompensă, otomanii îl numesc, în 1680, hatman al Ucrainei, având curțile peste Nistru, la Nemirov, pe Bug, și la Țigănauca, în fața Sorocii. Se încearcă și un complot împotriva lui, dar nu reușește.
În aprilie 1683, merge la Viena pentru a-i ajuta pe turci la asediul cetății. În lipsa lui, dar și datorită insuccesului turcilor la Viena, boierii se răscoală, la îndemnul lui Ștefan Petriceicu, iar polono-lituanienii și cazacii invadează țara.
Duca este prins la întoarcere, la 25 decembrie 1683, și dus în Polonia, unde moare în închisoare, în 1685.
A fost căsătorit cu Anastasia, fiica Dafinei, soția lui Eustatie Dabija. A ctitorit Biserica Cetățuia, în al cărei plan se regăsește structura și elevația monumentului Trei Ierarhi din Iași.
Note
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Gheorghe Duca
- ^ „„Gheorghe Duca (an incert - 1685)"”. Arhivat din original la . Accesat în .
Vezi și
- Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă, roman istoric scris de Mihail Sadoveanu
| Predecesor: Eustratie Dabija | Domn al Moldovei 1665–1666 | Succesor: Iliaș Alexandru |
| Predecesor: Iliaș Alexandru | Domn al Moldovei 1668–1672 | Succesor: Ștefan Petriceicu |
| Predecesor: Antonie Ruset | Domn al Moldovei 1678–1684 | Succesor: Ștefan Petriceicu |
| Predecesor: Grigore I Ghica | Domn al Țării Românești 1673–1678 | Succesor: Șerban Cantacuzino |
| ||||||||||||||||||||||
