Dumitrașcu Cantacuzino
Pentru alte persoane cu numele respectiv, vedeți Dumitrașcu.
Pentru alte sensuri, vedeți Cantacuzino.
| Dumitrașcu Cantacuzino | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1620  |
| Decedat | 1686 (66 de ani) Constantinopol, Imperiul Otoman |
| Apartenență nobiliară | |
| Domn al Moldovei (1x) | |
| Domnie | noiembrie 1673 |
| Predecesor | Ștefan Petriceicu |
| Succesor | Ștefan Petriceicu |
| Domn al Moldovei (2x) | |
| Domnie | februarie 1674 – 10 noiembrie 1675 |
| Predecesor | Ștefan Petriceicu |
| Succesor | Antonie Ruset |
| Domn al Moldovei (3x) | |
| Domnie | 8 februarie 1684 – 25 iunie 1685 |
| Predecesor | Ștefan Petriceicu |
| Succesor | Constantin Cantemir |
Modifică date / text  | |
Dumitrașcu Cantacuzino (alternativ: Dumitrașco, poreclit: Țarigrădeanul; n. 1620 – d. 1686, Constantinopol, Imperiul Otoman) a fost domnul Moldovei în trei rânduri[necesită citare].
Viață
Era fiul marelui vistiernic Mihai Cantacuzino. Între 1673-1674 a fost capuchehaia lui Ștefan Petriceicu la Înalta Poartă.[1]
Dumitrașcu l-a pârât împreună cu Stroe Leurdeanu pe postelnicul Constantin Cantacuzino la Grigore I Ghica, ceea ce a dus la uciderea postelnicului în 1663.
Prima domnie a lui a rămas în memoria oamenilor prin jaful cumplit al tătarilor, care au iernat în țară pentru a respinge o eventuală invazie a polonezilor.[necesită citare]
În 1674, Dumitrașcu Cantacuzino a distrus parte din zidurile cetăților Suceava, Neamț și Hotin, la ordinul Porții.[2]
În a doua parte a secolului al XVII-lea, Dumitrașcu Cantacuzino a înlocuit sistemul de impunere a cislei[3] cu așa zisele hârtii care se dădeau pe fețele oamenilor (dări individuale).[3] Pe aceste hârtii se treceau numele locuitorilor, porecla (nu exista nume de familie), satul și suma datorată visteriei.[3] Locuitorii aveau obligația să poarte aceste hârtii cu ei pentru a putea fi oricând controlați dacă și-au plătit birul.[3]
A doua domnie a fost rău încercată de o foamete excesivă, astfel încât se spune că oamenii mureau de foame pe stradă, iar lupii intrau în orașe și mâncau cadavrele rămase neîngropate; (16 ocale de grâu costau un galben, ocaua de unt un galben, găina un leu). Dumitrașcu Cantacuzino a murit la Constantinopol, în mare mizerie.[necesită citare]
Note
- ^ Stoicescu, Nicolae (), Dicționar al Marilor Dregători din Țara Românească și Moldova în sec. XIV-XVII, București: Editura enciclopedică română, p. 135
- ^ Maxim, Mihai (), O istorie a relațiilor româno-otomane, cu documente noi din arhivele turcești, Brăila: Editura Istros a Muzeului Brăilei, p. 421
- ^ a b c d Nicolae Stoicescu, „Birul” (I), Dicționar istoric, în Magazin Istoric, iulie 1972, pag. 83
Vezi și
