Constantin Hangerli

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Constantin Hangerli
Date personale
Născut1760 Modificați la Wikidata
Constantinopol, Imperiul Otoman Modificați la Wikidata
Decedat (39 de ani) Modificați la Wikidata
București, Țara Românească Modificați la Wikidata
ÎnmormântatBiserica Sfântul Spiridon Nou Modificați la Wikidata
Cauza decesuluidecapitare Modificați la Wikidata
PărințiGeorge Handjeri[*][[George Handjeri (1730)|​]][1]
Smaragda[*][[Smaragda ((est. 1740 - uncertain 1789))|​]][1] Modificați la Wikidata
Frați și suroriAlexandru Hangerli Modificați la Wikidata
Căsătorit cuRuxandra Ghika[*][[Ruxandra Ghika (Est 1765 - Aft 1799)|​]] Modificați la Wikidata
CopiiEleni Khantzeraina[*][[Eleni Khantzeraina (Bef 1799 - 14 Jan 1883 Athene)|​]][1]
Maria Hangerli[*][[Maria Hangerli ((1779-1871))|​]] Modificați la Wikidata
Ocupațiecronicar[*]
diplomat Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Domn al Țării Românești
Domnienoiembrie 1797 – ianuarie 1799
PredecesorAlexandru Vodă Ipsilanti
SuccesorAlexandru Moruzi
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Constantin Hangerli (n. 1760, Constantinopol, Imperiul Otoman – d. , București, Țara Românească) a fost un domn al Țării Românești între noiembrie 1797 - ianuarie 1799.

Biografie

A fost primul domn din această familie (al doilea a fost Alexandru Hangerli, viitor efemer domn al Moldovei), și a domnit în Țara Românească, numit special de turci pentru o situație delicată, turcii având pe atunci mari probleme cu bandele lui Pazvantoglu, care jefuiau întreaga regiune a Dunării din Bulgaria și Țara Românească și deși turcii (care mai avură asemenea situații), încercară un compromis cu puternicele forțe ale bandiților înarmați, momindu-l pe Pasvantoglu cu onoarea de pașă de Vidin, iar pe oamenii săi cu iertarea și încorporarea în armata otomană, dar fără succes însă, astfel că acesta devenind și mai puternic și mai agresiv și ajungând să amenințe atât Bucureștiul, cât și Istanbulul.

În acest scop, Poarta organizează o mare armată de represalii de vreo sută de mii de oșteni, conduși de capudan-pașa Cuciuc Hussein, care trebuiau aprovizionați cu cele necesare, iar pentru a garanta aprovizionarea sigură a acestora cu alimente furaje și cai mazilește pe fostul domn socotit slab pentru o asemenea misiune grea și numește în loc pe Constantin Hangerli.

Constantin Hangerli și-a început domnia prin măsuri dure de colectare a proviziilor pentru trupele otomane anti-Pazvantoglu și apoi prin inventarea suplimentară a nenumărate dări, pentru propria căpătuire, ca de pildă „văcăritul”, dare desființată de predecesorul său Constantin Mavrocordat și blestemată chiar de Grigore al V-lea al Constantinopolului.[2]

Faptele sale au condus la mari tulburări în țară și revolte prin sate, la care s-a adăugat situația dezastruoasă ca urmare a punerii pe fugă a uriașei armate de o sută de mii de oșteni ai turcilor, de către cei opt mii de oameni ai vestitelor bande ale lui Pazvantoglu.

Această situație îl determină pe sultan să hotărască mazilirea domnului de la București, inclusiv sentința de condamnare, astfel că trimise, către finele anului 1799, capugiul însoțit de un călău, să-i ia capul. Sentința a fost îndeplinită, iar trupul decapitat a fost înmormântat în Biserica Sfântul Spiridon Nou din București, iar capul a fost depus la porta seraiului din Istanbul pentru luare aminte.

Note

  1. ^ a b c Genealogics 
  2. ^ Caragea, p. 84; Djuvara, pp. 72, 148

Bibliografie

  • Anton Caragea, "Ceasul cel mare al lui Constantin Hangerli" ("Constantin Hangerli's Big Hour"), in Magazin Istoric, December 2000
  • Neagu Djuvara, Între Orient și Occident. Țările române la începutul epocii moderne ("Between Orient and Occident. The Romanian Lands at the beginning of the modern era"), Humanitas, Bucharest, 1995
  • Constantin C. Giurescu, Istoria Bucureștilor. Din cele mai vechi timpuri pînă în zilele noastre ("History of Bucharest. From the earliest times until our day"), Editura Pentru Literatură, Bucharest, 1966
  • Ernest Mézière, "Alexandre Handjeri", in Nouvelle biographie générale depuis les temps les plus reculés jusqu'à nos jours, Tome 23, Firmin Didot, Paris, 1858, p. 290
  • Bogdan Petriceicu-Hasdeu, Ethymologicum Magnum Romaniae. Dicționarul limbei istorice și poporane a românilor (Pagini alese), Editura Minerva, Bucharest, 1970: "Angarà", pp. 330–333
  • Ștefan Ionescu, Bucureștii în vremea fanarioților ("Bucharest in the Time of the Phanariotes"), Editura Dacia, Cluj, 1974
  • Constantin Gane, „Trecute vieți de doamne și domnițe”

Vezi și


Predecesor:
Alexandru Vodă Ipsilanti
Domnitor al Țării Românești
1797 - 1799
Succesor:
Alexandru Moruzi


 Acest articol biografic despre un român este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui!


v  d  m
Domnii Țării Românești
Anii
1300 - 1400
Stema Ţării Româneşti la 1700
Anii
1400 - 1500
Anii
1500 - 1600
Radu cel MareMihnea cel RăuMircea al III-leaVlad cel TânărNeagoe BasarabTeodosieVlad CălugărulRadu de la AfumațiVladislav al III-leaRadu BădicaRadu de la AfumațiVladislav al III-leaRadu de la AfumațiVladislav al III-leaBasarab al VI-leaMoise VodăVlad ÎnecatulVlad VintilăRadu PaisieBarbu NeagoeRadu PaisieȘerban din IzvoraniRadu PaisieLaiotă BasarabRadu PaisieMircea CiobanulRadu Ilie HaidăulMircea CiobanulPătrașcu cel BunMircea CiobanulPetru cel TânărAlexandru al II-lea Mircea • Vintilă • Alexandru al II-lea MirceaMihnea TurcitulPetru CercelMihnea TurcitulȘtefan SurdulAlexandru cel RăuMihai ViteazulNicolae Pătrașcu

Anii
1600 - 1700
Anii
1700 - 1800
Anii
1800 - 1860