Vulpe de prerie

Vulpe de prerie
Vulpe de prerie la Colorado Wolf and Wildlife Rescue Center
Stare de conservare

Risc scăzut (LC)  (IUCN 3.1)[1]
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Mammalia
Ordin: Carnivora
Familie: Canidae
Gen: Vulpes
Specie: V. velox
Nume binomial
Vulpes velox
(Say, 1823)[2]
Arealul vulpii de prerie
Sinonime
  • Vulpes velox hebes (Merriam, 1902)[2]
Modifică text Consultați documentația formatului

Vulpea de prerie[3][4] (Vulpes velox) este o vulpe mică de culoare portocalie-alutacee deschisă cu dimensiunea apropiată de cea a pisicii domestice, găsită pe pajiștile vestice ale Americii de Nord, precum cele din Montana, Colorado, New Mexico, Kansas, Oklahoma[5] și Texas.[2] Trăiește și în sudul provinciilor Manitoba, Saskatchewan și Alberta din Canada, unde a fost anterior extinctă la nivel local⁠(en)[traduceți].[1] Este strâns înrudită cu vulpea cu urechi lungi⁠(en)[traduceți] (V. macrotis), iar unii mamalogi le clasifică drept conspecifice⁠(en)[traduceți].[6] Totuși, sistematica moleculară sugerează că cele două specii sunt distincte.[7] Are loc împerechere între cele două specii acolo unde arealurile acestora se suprapun (estul statului New Mexico și vestul statului Texas), dar această hibridare se petrece pe o suprafață destul de restrânsă.[8]

Vulpea de prerie trăiește în principal în prerii cu iarbă scurtă și în deșerturi. A devenit aproape extinctă prin anii 1930 din cauza unui program de menținere sub control a prădătorilor, dar a fost ulterior reintrodusă cu succes. Starea de conservare actuală decisă de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii este cea de specie neamenințată cu dispariția, datorită populațiilor stabile din alte părți.[1]

La fel ca majoritatea canidelor, vulpea de prerie este omnivoră, dieta sa incluzând graminee și fructe, precum și mamifere mici, hoituri și insecte.[9] În sălbăticie, speranța sa de viață este de 3 până la 6 ani. Se înmulțește o singură dată pe an, de la sfârșitul lunii decembrie până în martie, în funcție de regiunea geografică. Puii se nasc oricând în martie până la mijlocul lunii mai și sunt înțărcați la vârsta de șase până la șapte săptămâni.[9][10]

Descriere

Craniu

Vulpea de prerie are un colorit alutaceu închis la culoare, cu tentă cenușie, care devine o culoare alutacee gălbenie de-a lungul părților laterale și picioarelor. Culoarea pântecului, pieptului și a părții din față a gâtului variază de la galben pal la alb. Vârful cozii este negru, iar botul are petice de culoare neagră. Urechile sunt remarcabil de mari. Are în jur de 30 cm în înălțime și 79 cm în lungime de la cap până la coadă, mărimea sa fiind asemănătoare cu cea a unei pisici domestice. Greutatea sa variază de la circa 2,2 kg până la 3,1 kg.[9] Masculii și femelele au aspect asemănător, însă masculii sunt puțin mai mari.[10]

Răspândire și habitat

Vulpea de prerie trăiește în periferii cu iarbă scurtă și pe pajiști vestice. Își face vizuina în sol nisipos din periferii deschise, pe câmpuri arate sau de-a lungul gardurilor.[10] Este nativă în regiunea Marilor Câmpii din America de Nord, iar arealul său se extinde în nord până în partea sudică a provinciilor Alberta și Saskatchewan, Canada, pe când în sud până în Texas. Acesta se întinde din vestul statului Iowa până în Colorado, Kansas, Wyoming, Nebraska și Montana.[9]

Stare de conservare

Vulpea de prerie a fost cândva o specie sever pe cale de dispariție din cauza programelor de menținere sub control a prădătorilor din anii 1930 care vizau în principal lupul cenușiu și coiotul.[10] Până în 1938, specia era extinctă la nivel local⁠(en)[traduceți] în Canada,[1] dar un program de reintroducere început în 1983[11] a reușit să stabilească cu succes populații mici în sud-estul provinciei Alberta și sud-vestul provinciei Saskatchewan, în ciuda faptului că nu mulți indivizi reintroduși nu supraviețuiesc primului lor an în sălbăticie.[10] Cu toate acestea, până în 1996 540 de vulpi au fost eliberate pe la zonele graniței Alberta-Saskatchewan și Culmeii Milk River⁠(en)[traduceți], zone care au făcut cândva parte din arealul nativ original al acestei specii.[12] Patru ani mai târziu, numărul acestor vulpi introduse s-a triplat, făcând ca programul să fie unul dintre cele mai de succes programe de reintroducere a unei specii pe cale de dispariție.[13] În mai 1999, Species at Risk Act⁠(en)[traduceți] a listat vulpea de prerie drept specie pe cale de dispariție în Canada, oferindu-i speciei mai multă protecție pentru a se putea extinde.[14] O populație mică, dar stabilă și crescândă continuă să trăiască în libertate în regiunile sud-estice ale provinciei Alberta, precum și regiunile sud-vestice ale provinciei Saskatchewan.[12] Planul național canadian al strategiei de recuperare a fost revizuit în 2008 de către Echipa Națională de Recuperare a Vulpii de Prerie („National Swift Fox Recovery Team”), cu prevederi al unui obiectiv de durată lungă ca până în 2026 să se „refacă o populație de vulpii de prerie care să se susțină de una singură formată din 1.000 sau mai multe vulpi reproducătoare, mature, care nu experimentează o reducere de mai mult de 30 % din populație în orice perioadă de 10 ani.[1]

Efectivul exact al populației vulpii de prerie este necunoscut, dar se cunoaște faptul că specia populează în prezent doar aproximativ 40 % din arealul său total din trecut.[9] În afara populațiilor sale din Canada, există populații de vulpi de prerie și în SUA, care să găsesc din Dakota de Sud până în Texas. În 995, U.S. Fish and Wildlife Service⁠(en)[traduceți] a stabilit că acestei vulpi îi se justifică o clasificare periclitată, dar alte specii cu prioritate mai mare au împiedicat listarea acesteia ca atare.[15] Asta a determinat agențiile de stat preocupate de viețuitoarele sălbatice să înființeze Echipa de Conservare a Vulpii de Prerie („Swift Fox Conservation Team”), care a lucrat la implementarea de programe mai bune de gestionare și monitorizare a vulpii de prerie.[15] Populațiile din SUA sunt stabile în partea centrală a arealului species;[10] vulpea de prerie nu este considerată periclitată în SUA. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii o clasifică drept specie neamenințată cu dispariția.[1]

Comportament și ecologie

Vulpe de prerie odihnindu-se în timpul zilei la o grădină zoologică

În sălbăticie, vulpea de prerie trăiește de obicei 3–6 ani, dar poate trăi până la 14 ani în captivitate.[12] Este în principal nocturnă, vara petrecându-și numai serile și nopțile la suprafață. Activitățile din timpul zilei se limitează de obicei la vizuină, dar s-a întâmplat să petreacă la suprafață perioada amiezii calde în timpul iernii.[10] Din cauza condițiilor aspre ale iernii de acolo unde poate fi găsită vulpea de prerie, există o creștere în rata mortalității.[16] Vulpea de prerie este mult mai dependentă de vizuină decât alte canide din America de Nord, folosind-o ca adăpost de alți prădători. Aceste vizuini sunt de obicei galerii de circa doi până la patru metri în lungime.[10] Vulpea de prerie fost văzută alergând foarte repede, cu o viteză de peste 50 km/h[10] sau de până la circa 60 km/h.[17] Coiotul este prădătorul principal al vulpii de prerie, dar acesta alege adesea să nu consume vulpea de prerie.[18] Printre prădători se mai numără bursucul american⁠(en)[traduceți], acvila de munte și râsul roșu.[18] De asemenea, vulpea de prerie este vulnerabilă la a fi prinsă în capcană, la otrăvire și la moartea pe șosele.[19]

Reproducere

Vulpile de prerie constituie o specie monogamă social⁠(en)[traduceți], însă au fost observate mai multe strategii de împerechere și înmulțire.[20] Sezonul reproductiv al vulpii de prerie adulte diferă în funcție de regiune. În sudul Statelor Unite se împerechează în perioada decembrie–februarie, iar puii se nasc din marte până la începutul lunii aprilie, în timp ce în Canada sezonul de împerechere începe în martie, iar puii sunt născuți în mijlocul lunii mai. Vulpea de prerie mascul se maturizează și se poate împerechea la vârsta de un un an, pe când femela de obicei așteaptă cel de-al doilea an al ei înainte să se împerecheze. Adulții trăiesc în perechi, și, deși unii indivizi se împerechează pe viață, alții își aleg un partener diferit în fiecare an. Gestație durează în jur de 51 de zile, rândul de pui constând în patru până la cinci pui.[9][10]

Vulpea de prerie are numai un singur rând de pui pe an, dar poate ocupa până la treizeci de vizuini într-un singur an, mutându-se pentru că prada este rară sau pentru că se acumulează paraziți de piele în vizuină. Puii se nasc în vizuină și în general rămân aici timp de aproximativ o lună. Urechile și ochii unui nou-născut rămân închise vreme de zece până la cincisprezece zile, acest lucru făcându-l în acest timp dependent de mamă pentru protecție și mâncare. În general, puiul este înțărcat la vârsta de în jur de șase până la șapte săptămâni și rămâne cu părinții până în toamnă.[10] Activitatea recentă de cercetare a concluzionat că organizarea socială a vulpii de prerie este neobișnuită printre canide deoarece se învârte în jurul femelelor.[21] Femelele mențin teritorii tot timpul, dar masculii pleacă altundeva dacă femela stabilită în zonă este omorâtă sau eliminată.[21]

Dietă

La fel ca majoritatea vulpilor, vulpea de prerie este omnivoră. Iepurii, șoarecii, veverițele de pământ, păsările, insectele, alte artropode, șopârlele, amfibienii, peștii și ouăle constituie alimente de bază.[9][10] Gramineele și fructele îi completează dieta.[10]

Note

  1. ^ a b c d e f Moehrenschlager, A. & Sovada, M. Vulpes velox”. Lista roșie a speciilor periclitate IUCN. Versiunea 3.1. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii. .  Accessed on 19 September 2023.
  2. ^ a b c Wozencraft, W. C. (). „Species Vulpes velox”. În Wilson, D. E.; Reeder, D. M. Mammal Species of the World (ed. 3rd). Johns Hopkins University Press. p. 585. ISBN 978-0-8018-8221-0. OCLC 62265494. 
  3. ^ Manea, Gabriela (). Elemente de biogeografie (ed. a 2-a, rev.). București: Editura Universitară. p. 153. ISBN 978-606-591-109-3. 
  4. ^ Călinescu, Raul; Bunescu, Alexandra; Pătroescu, Maria Nardin (). Biogeografie. București: Editura Didactică și Pedagogică. pp. 222, 319. 
  5. ^ ClairCaire, William (). The Mammals of Oklahoma. The University of Oklahoma Press. p. 30. ISBN 978-0806122175. 
  6. ^ Dragoo, Jerry W.; Choate, Jerry R.; Yates, Terry L.; O'Farrell, Thomas P. (). „Evolutionary and Taxonomic Relationships among North American Arid-Land Foxes”. Journal of Mammalogy. 71 (3): 318–332. doi:10.2307/1381942. JSTOR 1381942. Accesat în . 
  7. ^ Mercure, Alan; Ralls, Katherine; Koepfli, Klaus P.; Wayne, Robert K. (). „Genetic Subdivisions among Small Canids: Mitochondrial DNA Differentiation of Swift, Kit, and Arctic Foxes”. Evolution. 47 (5): 1313–1328. doi:10.2307/2410150. JSTOR 2410150. PMID 28564903. 
  8. ^ Sheldon, Jennifer W. (). Wild dogs: the natural history of the non-domestic Canidae. San Diego: Academic Press. pp. 176–182. ISBN 9781483263694. 
  9. ^ a b c d e f g Defenders of Wildlife. „Swift fox – Defenders of Wildlife”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ a b c d e f g h i j k l m Resmer, Karen. „Vulpes velox”. Accesat în . 
  11. ^ Cochrane Research Institute Where Ideas become raelity. „History of Accomplishments”. Cochrane Ecological Institute captive breeding and reintroduction program in Canada. Arhivat din original la . 
  12. ^ a b c „Swift Fox”. Alberta Environment and Parks. Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ „Swift Fox Recovery and Translocations – Wildlife Preservation Canada”. wildlifepreservation.ca. Arhivat din original la . Accesat în . 
  14. ^ „Species at risk – Swift fox”. Species at Risk Public Registry. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  15. ^ a b U.S. Fish and Wildlife Service. „Swift fox – Main Page”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ Butler, Andrew (). „Winter movement behavior by swift foxes (Vulpes velox) at the northern edge of their range”. Canadian Journal of Zoology. 97 (10): 922–929. doi:10.1139/cjz-2018-0272 Accesibil gratuit. 
  17. ^ Sillero-Zubiri, Claudio; Hoffman, Michael; and MacDonald, David W. (2004) Canids: Foxes, Wolves, Jackals, and Dogs: Status Survey and Conservation Action Plan. Gland, Switzerland and Cambridge, UK: IUCN. p. 112.
  18. ^ a b Alberta Sustainable Resource Development. „Swift fox”. Accesat în . 
  19. ^ „Siwft Fox (Vulpes velox)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  20. ^ Kitchen, Ann M.; Gese, Eric M.; Waits, Lisette P.; Karki, Seija M.; Schauster, Edward R. (). „Multiple breeding strategies in the swift fox, Vulpes velox”. Animal Behaviour. 71 (5): 1029–1038. doi:10.1016/j.anbehav.2005.06.015. 
  21. ^ a b Kamler, Jan F; Ballard, Warren B.; Gese, Eric M.; Harrison, Robert L.; Karki, Seija; Mote, Kevin (). „Adult male emigration and a female-based social organization in swift foxes, Vulpes velox”. Animal Behaviour. 67 (4): 699–702. doi:10.1016/j.anbehav.2003.08.012. 

Legături externe

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Vulpes velox
Wikispecies
Wikispecies
Wikispecies conține informații legate de Vulpes velox
  • en Documentarul Return of the Swift Fox
  • en Moving Back Home Together: Rarest Native Animals Find Haven on Tribal Lands
  • v
  • d
  • m
Speciile extante din ordinul Carnivora
Subordinul Feliformia
Nandiniidae
Nandinia
  • Civetă de palmieri (N. binotata)
Herpestidae
(Manguste)
Atilax
  • A. paludinosus
Bdeogale
  • Mangustă cu coada stufoasă (B. crassicauda)
  • Mangustă a lui Jackson (B. jacksoni)
  • Mangustă cu picioare negre (B. nigripes)
Crossarchus
  • C. alexandri
  • C. ansorgei
  • C. obscurus
  • C. platycephalus
Cynictis
  • Mangustă galbenă (C. penicillata)
Dologale
  • Mangustă tropicală (D. dybowskii)
Helogale
  • H. hirtula
  • Mangustă pitică sudică (H. parvula)
Herpestes
  • H. flavescens
  • Mangustă egipteană (H. ichneumon)
  • H. ochracea
  • H. pulverulenta
  • H. sanguinea
Ichneumia
  • Mangustă cu coadă albă (I. albicauda)
Liberiictus
  • Kușiman liberian (L. kuhni)
Mungos
  • M. gambianus
  • Mangustă zebrată (M. mungo)
Paracynictis
  • P. selousi
Rhynchogale
  • Kafundi (R. melleri)
Suricata
  • Suricată (S. suricatta)
Urva
  • U. auropunctata
  • U. brachyura
  • Mangustă Mungo (U. edwardsi)
  • U. fusca
  • U. javanica
  • U. semitorquata
  • U. smithii
  • Mangustă a crabilor (U. urva)
  • Mangustă cu gât dungat (U. vitticolla)
Xenogale
  • X. naso
Hyaenidae
(Hiene)
Crocuta
  • Hienă pătată (C. crocuta)
Hyaena
  • Hienă vărgată (H. hyaena)
Parahyaena
  • Hienă brună (P. brunnea)
Proteles
  • Lup de pământ (P. cristata)
Felidae
Familie largă listată mai jos
Viverridae
Familie largă listată mai jos
Eupleridae
Familie mică listată mai jos
Familia Felidae
Felinae
Acinonyx
  • Ghepard (A. jubatus)
Caracal
  • Pisică aurie africană (C. aurata)
  • Caracal (C. caracal)
Catopuma
  • Pisică borneană (C. badia)
  • Pisică a lui Temminck (C. temminckii)
Felis
  • F. bieti
  • Pisică domestică (F. catus)
  • Pisică de junglă (F. chaus)
  • Pisică sălbatică africană (F. lybica)
  • Pisică de deșert (F. margarita)
  • Pisică cu picioare negre (F. nigripes)
  • Pisică sălbatică europeană (F. silvestris)
Herpailurus
  • Jaguarundi (H. yagouaroundi)
Leopardus
  • Pisică de pampas (L. colocola)
  • Pisică a lui Geoffroy (L. geoffroyi)
  • Pisică chiliană (L. guigna)
  • L. guttulus
  • Pisică andină (L. jacobita)
  • Ocelot (L. pardalis)
  • Pisică pitică (L. tigrinus)
  • Margay (L. wiedii)
Leptailurus
  • Serval (L. serval)
Lynx
  • Râs canadian (L. canadensis)
  • Râs eurasiatic (L. lynx)
  • Râs iberic (L. pardinus)
  • Râs roșu (L. rufus)
Otocolobus
  • Manul (O. manul)
Pardofelis
  • Pisică marmorată (P. marmorata)
Prionailurus
  • Pisică leopard (P. bengalensis)
  • P. javanensis
  • Pisică cu capul turtit (P. planiceps)
  • Pisică pătată (P. rubiginosus)
  • Pisică pescar (P. viverrinus)
Puma
  • Pumă (P. concolor)
Pantherinae
Panthera
  • Leu (P. leo)
  • Jaguar (P. onca)
  • Leopard (P. pardus)
  • Tigru (P. tigris)
  • Leopard al zăpezilor (P. uncia)
Neofelis
  • N. diardi
  • Leopard de copac (N. nebulosa)
Prionodontidae
Prionodon
  • P. linsang
  • P. pardicolor
Familia Viverridae
Paradoxurinae
Arctictis
  • Binturong (A. binturong)
Arctogalidia
  • Civetă dungată de palmieri (A. trivirgata)
Macrogalidia
  • Civetă de Celebes (M. musschenbroekii)
Paguma
  • Civetă himalaiană (P. larvata)
Paradoxurus
  • Musong pătat (P. hermaphroditus)
  • P. jerdoni
  • P. zeylonensis
Hemigalinae
Chrotogale
  • Civetă a lui Owston (C. owstoni)
Cynogale
  • Civetă vidră (C. bennettii)
Diplogale
  • Mangustă borneană (D. hosei)
Hemigalus
  • Civetă dungată (H. derbyanus)
Viverrinae
Civettictis
  • Civetă africană (C. civetta)
Viverra
  • V. civettina
  • V. megaspila
  • V. tangalunga
  • Zibetă (V. zibetha)
Viverricula
  • Civetă mică indiană (V. indica)
Genettinae
Genetta
(Genete)
  • G. abyssinica
  • G. angolensis
  • G. bourloni
  • G. cristata
  • Genetă comună (G. genetta)
  • G. johnstoni
  • G. letabae
  • Genetă ruginie (G. maculata)
  • G. pardina
  • G. piscivora
  • G. poensis
  • G. servalina
  • Genetă Haussa (G. thierryi)
  • Genetă de Cap (G. tigrina)
  • G. victoriae
  • Genetă cu pete mici (G. felina)
Poiana
  • P. richardsonii
  • P. leightoni
Familia Eupleridae
Euplerinae
Cryptoprocta
  • Pisică fossa (C. ferox)
Eupleres
  • Falanuc mic (E. goudotii)
  • E. major
Fossa
  • Civetă malgașă (F. fossana)
Galidiinae
Galidia
  • Mangustă madagascariană (G. elegans)
Galidictis
  • G. fasciata
  • G. grandidieri
Mungotictis
  • Mangustă cu dungi înguste (M. decemlineata)
Salanoia
  • Mangustă cu coadă cafenie (S. concolor)
  • S. durrelli
Subordinul Caniformia (cont. mai jos)
Ursidae
(Urși)
Ailuropoda
  • Panda mare (A. melanoleuca)
Helarctos
  • Urs malaez (H. malayanus)
Melursus
  • Urs buzat (M. ursinus)
Tremarctos
  • Urs cu ochelari (T. ornatus)
Ursus
  • Urs negru american (U. americanus)
  • Urs brun (U. arctos)
  • Urs polar (U. maritimus)
  • Urs negru asiatic (U. thibetanus)
Mephitidae
(Sconcși)
Conepatus
(Sconcși cu
rât de porc)
  • Surillo (C. chinga)
  • Sconcs de Patagonia (C. humboldtii)
  • C. leuconotus
  • C. semistriatus
Mephitis
  • Sconcs cu coadă lungă (M. macroura)
  • Sconcs dungat (M. mephitis)
Mydaus
  • Bursuc malaez (M. javanensis)
  • Bursuc palawanez (M. marchei)
Spilogale
(Sconcși pătați)
  • S. angustifrons
  • S. gracilis
  • S. putorius
  • Sconcs pitic pătat (S. pygmaea)
Procyonidae
(Ratoni, coati, olingo)
Bassaricyon
(Olingo)
  • B. alleni
  • Olingo cu coadă stufoasă (B. gabbii)
  • B. medius
  • B. neblina
Bassariscus
  • Pisică cu coadă inelată (B. astutus)
  • Pisică mexicană cu coadă inelată (B. sumichrasti)
Nasua
(inclusiv coati)
  • Coati cu nas alb (N. narica)
  • Coati cu coada inelată (N. nasua)
Nasuella
(inclusiv coati)
  • N. meridensis
  • N. olivacea
Potos
  • Kinkaju (P. flavus)
Procyon
  • Urs spălător mâncător de raci (P. cancrivorus)
  • Raton din America de Nord (P. lotor)
  • P. pygmaeus
Ailuridae
Ailurus
  • Panda roșu (A. fulgens)
Subordinul Caniformia (cont. mai sus)
Otariidae
(Foci cu urechi)
(include focile cu blană
și leii de mare)

(inclusiv pinipede)
Arctocephalus
  • Otarie sud-americană (A. australis)
  • Otarie neozeelandeză (A. forsteri)
  • Otarie de Galapagos (A. galapagoensis)
  • Otarie antarctică (A. gazella)
  • Otarie de Juan Fernandez (A. philippii)
  • Otarie sud-africană (A. pusillus)
  • Otarie de Guadalupa (A. townsendi)
  • Otarie subantarctică (A. tropicalis)
Callorhinus
  • Otarie a lui Pribilof (C. ursinus)
Eumetopias
  • Leu de mare al lui Steller (E. jubatus)
Neophoca
  • Leu de mare australian (N. cinerea)
Otaria
  • Leu de mare sud-american (O. flavescens)
Phocarctos
  • Leu de mare neozeelandez (P. hookeri)
Zalophus
  • Leu de mare californian (Z. californianus)
  • Leu de mare din Galapagos (Z. wollebaeki)
Odobenidae
(inclusiv pinipede)
Odobenus
  • Morsă (O. rosmarus)
Phocidae
(Foci fără urechi)
(inclusiv pinipede)
Cystophora
  • Focă cu creastă (C. cristata)
Erignathus
  • Focă bărboasă (E. barbatus)
Halichoerus
  • Focă cenușie (H. grypus)
Histriophoca
  • Focă panglică (H. fasciata)
Hydrurga
  • Focă leopard (H. leptonyx)
Leptonychotes
  • Focă a lui Weddell (L. weddellii)
Lobodon
  • Focă mâncătoare de crabi (L. carcinophagus)
Mirounga
(Elefanți de mare)
  • Elefant de mare boreal (M. angustirostris)
  • Elefeant de mare sudic (M. leonina)
Monachus
  • Focă cu burtă albă (M. monachus)
Neomonachus
  • Focă de Hawaii (N. schauinslandi)
Ommatophoca
  • Focă a lui Ross (O. rossi)
Pagophilus
  • Focă de Groenlanda (P. groenlandicus)
Phoca
  • Focă de Pacific (P. largha)
  • Focă obișnuită (P. vitulina)
Pusa
  • Focă de Caspica (P. caspica)
  • Focă inelată (P. hispida)
  • Focă de Baikal (P. sibirica)
Canidae
Familie largă listată mai jos
Mustelidae
Familie largă listată mai jos
Familia Canidae (include câinii)
Atelocynus
  • Câine cu urechi mici (A. microtis)
Canis
  • Șacal auriu (C. aureus)
  • Câine domestic (C. familiaris)
  • Coiot (C. latrans)
  • Lup șacal (C. lupaster)
  • Lup (C. lupus)
  • C. lycaon
  • Lup roșu (C. rufus)
  • Lup abisinian (C. simensis)
Cerdocyon
  • Vulpe de savană (C. thous)
Chrysocyon
  • Lup cu coamă (C. brachyurus)
Cuon
  • Câine sălbatic indian (C. alpinus)
Lupulella
  • Șacal dungat (L. adustus)
  • Șacal cu spatele negru (L. mesomelas)
Lycalopex
  • Vulpe roșie sud-americană (L. culpaeus)
  • Vulpe a lui Darwin (L. fulvipes)
  • Vulpe mică gri sud-americană (L. griseus)
  • Vulpe de pampas (L. gymnocercus)
  • L. sechurae
  • L. vetulus
Lycaon
  • Câine sălbatic african (L. pictus)
Nyctereutes
  • Câine enot (N. procyonoides)
  • N. viverrinus
Otocyon
  • Vulpe cu urechi mari (O. megalotis)
Speothos
  • Câine al tufișurilor (S. venaticus)
Urocyon
  • Vulpe cenușie de câmp (U. cinereoargenteus)
  • U. littoralis
Vulpes
(Vulpi)
  • Vulpe bengaleză (V. bengalensis)
  • Vulpe a lui Blanford (V. cana)
  • Vule sud-africană (V. chama)
  • Vulpe de stepă (V. corsac)
  • V. ferrilata
  • Vulpe polară (V. lagopus)
  • Vulpe cu urechi lungi (V. macrotis)
  • Vulpe palidă (V. pallida)
  • V. rueppelli
  • Vulpe de prerie (V. velox)
  • Vulpe roșie (V. vulpes)
  • Fenec (V. zerda)
Familia Mustelidae
Helictidinae
(Bursuci-nevăstuici)
Melogale
  • M. cucphuongensis
  • M. everetti
  • M. moschata
  • M. orientalis
  • M. personata
  • M. subaurantiaca
Guloninae
(Jderi și glutoni)
Eira
  • Nevăstuică cu capul cenușiu (E. barbara)
Gulo
  • Gluton (G. gulo)
Martes
(Jderi)
  • Jder american (M. americana)
  • M. caurina
  • Jder cu gâtul galben (M. flavigula)
  • Jder de piatră (M. foina)
  • M. gwatkinsii
  • Jder de copac (M. martes)
  • M. melampus
  • Samur (M. zibellina)
Pekania
  • Jder pescar (P. pennanti)
Ictonychinae
(Nevăstuici și dihori
africani și grizoni)
Galictis
  • G. cuja
  • G. vittata
Ictonyx
  • Nevăstuică pătată nord-africană (I. libyca)
  • Dihor dungat african (I. striatus)
Lyncodon
  • Nevăstuică patagoniană (L. patagonicus)
Poecilogale
  • Nevăstuică dungată africană (P. albinucha)
Vormela
  • Dihor pătat (V. peregusna)
Lutrinae
(Vidre)
Aonyx
  • Vidră africană fără gheare (A. capensis)
  • Vidră orientală cu gheare scurte (A. cinereus)
  • A. congicus
Enhydra
  • Vidră de mare (E. lutris)
Hydrictis
  • Vidră cu gât pătat (H. maculicollis)
Lontra
  • Vidră americană (L. canadensis)
  • Lutră de mare sud-americană (L. felina)
  • Vidră cu coadă lungă (L. longicaudis)
  • Lutră chiliană (L. provocax)
Lutra
  • Vidră de râu (L. lutra)
  • Vidră de Sumatra (L. sumatrana)
Lutrogale
  • Vidră indiană (L. perspicillata)
Pteronura
  • Vidră uriașă (P. brasiliensis)
Melinae
(Bursuci eurasiatici)
Arctonyx
  • A. albogularis
  • A. collaris
  • A. hoevenii
Meles
  • M. anakuma
  • Bursuc mic (M. canescens)
  • Bursuc de nisip (M. leucurus)
  • Bursuc european (M. meles)
Mellivorinae
Mellivora
  • Bursuc de miere (M. capensis)
Mustelinae
(Nevăstuici și nurci)
Mustela
(Nevăstuici și
dihori domestici)
  • M. aistoodonnivalis
  • M. altaica
  • Hermină (M. erminea)
  • Dihor de stepă (M. eversmannii)
  • Dihor domestic (M. furo)
  • M. haidarum
  • M. itatsi
  • M. kathiah
  • Nurcă europeană (M. lutreola)
  • M. lutreolina
  • Dihor cu labe negre (M. nigripes)
  • Nevăstuică mică (M. nivalis)
  • M. nudipes
  • Dihor european (M. putorius)
  • Hermelină americană (M. richardsonii)
  • Nevăstuică siberiană (M. sibirica)
  • M. strigidorsa
Neogale
  • N. africana
  • N. felipei
  • Nevăstuică cu coadă lungă (N. frenata)
  • Nurcă americană (N. vison)
Taxidiinae
Taxidea
  • Bursuc american (T. taxus)
Identificatori taxonomici