Papa Telesfor
Cca. 125 – 136; originar din Grecia; sf. 5 ianuarie.
| Telesfor | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | Terranova da Sibari, Calabria, Italia  |
| Decedat | anii 130 d.Hr. Roma, Imperiul Roman |
| Înmormântat | Bazilica Sfântul Petru din Roma |
| Religie | Biserica Catolică[1][2] |
| Ocupație | preot catolic[*] |
| Locul desfășurării activității | Roma |
| Limbi vorbite | Limba greacă comună |
| Activitate | |
| Început de pontificat | 125 |
| Final de pontificat | 136 |
| Predecesor | Sixt I |
| Succesor | Papa Hygin |
Modifică date / text  | |
Telesfor
În primele liste de episcopi ai Romei apare pe locul al 7-lea pe lista de la Petru și pe locul al 8-lea pe lista care îl consideră papă pe Petru I.
Origine
Liber Pontificalis menționează că Telesfor era grec de origine, cum de altfel denotă și numele său. Conform tradiției Ordinului carmeliților, Telesfor a fost pustnic pe Muntele Carmel. Unii istorici consideră că această tradiție este anacronică. În mitologia greacă, "Telesfor" este numele realizării și al însănătoșirii.
Realizări
Pontificatului lui Papei Telesfor a durat 11 ani, între cca. 125 și 136. Liber Pontificalis îi atribuie lui Telesfor tradiția de a sărbători Paștele în zi de duminică, postul de 7 săptămâni înaintea Paștelui și introducerea în Liturghie a imnului „Gloria in excelsis Deo” (pentru Liturghia din noaptea de Crăciun).
Orașul Saint-Télesphore, aflat în sud-vestul provinciei Quebec din Canada îi poartă numele.
Martir
Eusebiu din Cezareea (cca. 260) afirmă că Papa Telesfor a fost martirizat în primul an al împăratului Antoninus Pius (138-139), dar este mai probabil ca acest lucru să se fi petrecut în ultimii ani ai domniei împăratului împăratul Hadrian (117-138). Sf. Irineu (cca.180) afirmă cu credibilitate că Papa Telesfor „a dat slăvită mărturie”, adică a îndurat moartea de martir. În orice caz, Papa Telesfor este singurul papă din sec. al II-lea despre care există date credibile că a fost martirizat.
Bibliografie
- Enciclopedia Cattolica, Ed. Città del Vaticano; 12 volume, 1946-1954; tipărită la L’Impronte S.P.A., Firenze;
- Enciclopedia dei Papi, Istituto della Enciclopedia Italiana, fondato da Giovanni Treccani, S.p.A., 2000; în 3 volume;
- John N.D. Kely, The Oxford Dictionary of Popes, 1986, Oxford University Press, Oxford-New York;
- Vite dei Papi, Progetto editoriale Piemme-Electa; 2006, Mondadori-Electa S.p.A., Milano; în 2 volume;
- Rendina Claudio, I Papi - storia e segreti, 2005, Newton&Compton editori, Roma, în 2 volume;
- Duemila anni di Papi, a cura di Roberto Magone, 2004, Gribaudo, Savigliano (CN).
Legături externe
- la el Scrieri
| Predecesor: Papa Sixt I | Telesfor 125 - 136 | Succesor: Papa Hygin |
| Control de autoritate |  |
|---|
Referințe
Lupu, Aurel și Damian, Sorin Dan, “Viețile episcopilor Romei socotiți sfinți în Biserica Ortodoxă”, Editura Herald, București, România, 2009 (144 pagini), ISBN 978-973-111-120-9;
