Ludovic al VII-lea al Franței

Ludovic al VII-lea
Efigia lui Ludovic al VII-lea, Bourges
Date personale
Născut	1120 Paris, Regatul Franței
Decedat	18 septembrie 1180(1180-09-18) (59–60 de ani) Saint-Pont, Allier
Înmormântat	Biserica Saint Denis, Franța
Părinți	Ludovic al VI-lea al Franței Adélaide de Maurienne
Frați și surori	Philippe de France[*][[Philippe de France (French priest)|​]] Robert I de Dreux Philippe de France[*][[Philippe de France (French king (1116-1131))|​]] Petru I de Courtenay Henri de France[*][[Henri de France (French archbishop)|​]] Constance de France[*][[Constance de France (French princess)|​]]
Căsătorit cu	Eleanor, Ducesă de Aquitaine Constance de Castilia Adèle de Champagne
Copii	Maria, Contesă de Champagne Alix, Contesă de Blois Margaret, regină a Ungariei Alys, Contesă de Vexin Filip al II-lea al Franței Agnes, împărăteasă bizantină
Religie	creștinism
Ocupație	suveran[*]​ monarh
Limbi vorbite	Franceza veche limba latină
Apartenență nobiliară
Titluri	duce rege al francilor
Familie nobiliară	Casa Capet
Rege al Franței
Domnie	25 octombrie 1131 – 1 august 1137 1 august 1137 – 18 septembrie 1180
Încoronare	25 octombrie 1131 la Reims (ca rege minor) 25 decembrie 1137 la Bourges (ca rege)
Predecesor	Ludovic XVI
Succesor	Filip II Augustus
Modifică date / text

Ludovic VII (numit cel Tânăr) (franceză Louis le Jeune) (1120 – 18 septembrie 1180) a fost rege al Franței, fiu și succesor al regelui Ludovic al VI-lea. A domnit din 1137 până la moartea sa. A fost membru al Casei Capet.

Domnia sa a fost dominată de luptele feudale (în special cu familia Angevin), și a văzut începutul rivalității de lungă durată dintre Franța și Anglia. În timpul domniei sale s-a început construcția Catedralei Notre-Dame din Paris. Este fondator al Universității din Paris. A fost promotor al dezastruoasei cruciade a doua.

Origine

Ludovic al VII-lea al Franței, numit și Ludovic VII Cel Tânăr (fr. Louis VII le Jeune, 1120—1180) - rege francez (1137—1180), era fiul lui Ludovic al VI-lea al Franței Cel Gros.

S-a căsătorit cu Eleanor (sau Aliénor), Ducesă de Aquitania, moștenitoarea ducatului Aquitania. Interesul acestei căsătorii, inițiată de tatăl său, Ludovic al VI-lea, a fost acumularea ținuturilor.

Cruciada

În 1146 Ludovic VII merge în cruciada creștină, din cauza zvonurilor infidelității lui Eleanor o ia în războiul sfânt. Cruciada se dovedește a fi nereușită, mare parte a armatei cruciate murind din cauza foamei și din refuzul unui ajutor din partea bizantinilor. Ajunge în Antiohia cu ce a mai rămas din armată, apoi pleacă tainic spre Tir sperând că va primi trupe noi, se îndreaptă spre Damasc, dar este învins. Ajunge la rugămintea templierilor în Ierusalim, unde stă până de Paște, apoi se întoarce acasă în anul 1149.

Infidelitate

Ajuns în Franța, anulează mariajul cu Eleanor, căreia îi reîntoarce ținuturile. Eleanor de Aquitainia se va căsători cu Henric al II-lea al Angliei Plantagentul, care deși era vasal Franței, deținea mai mult regiuni în Franța decât Regele Franței - Ludovic al VII-lea.

Moștenitor

Doar după a treia sa căsătorie, Ludovic al VII-lea a avut un moștenitor - Filip II August.

Căsătoriile și copiii

A fost căsătorit de 3 ori. Prima dată cu Eleanor de Aquitainia, cu care a avut:

• Maria a Franței, căsătorită cu Henric de Champagne;
• Alix a Franței, căsătorită cu Theobald V de Blois.

Apoi cu Constance de Castilia:

• Margherita a Franței (1158–97), măritată cu Henric Cel Tânăr și apoi cu Regele Béla al III-lea al Ungariei
• Alis (4 octombrie 1160 – 1220), logodită cu Regele Richard I al Angliei, s-a măritat cu William III Talvas, Conte de Ponthieu.

A treia căsătorie, cea cu Adele de Champagne:

• Filip al II-lea August, Rege al Franței (22 august 1165 – 1223), Rege al Franței;
• Agnes a Franței (1171–1240), care i-a fost dată lui Alexius II-lea Comnenus (1180–83), dar s-a căsătorit cu Andronicus I Comnenus (1183–85), apoi cu Theodore Branas (1204).