Carloman I

Carloman I
Rege al francilor
Date personale
Născut751 d.Hr.[2][3] Modificați la Wikidata
Soissons, Hauts-de-France, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (20 de ani)[2][3] Modificați la Wikidata
Samoussy, Hauts-de-France, Franța[2] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCatedrala din Saint-Denis Modificați la Wikidata
PărințiPepin cel Scurt[3]
Bertrada de Laon[*]​[2] Modificați la Wikidata
Frați și suroriGisela[*]​[2]
Chrothais[*]​[4]
Adelais[*]​[4]
Carol cel Mare[5][3]
Pepin[*]​[4] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuGerberga[2] Modificați la Wikidata
CopiiPepin[*][[Pepin (frankish prince son of Carloman I)|​]][6]
Cunigunde de Austrasia[*]​
Ida de Herzfeld[*]​[7] Modificați la Wikidata
Ocupațiesuveran[*]​
monarh Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titlurirege al francilor (–)[1]
Familie nobiliarăDinastia Carolingiană[2]
Rege al francilor Modificați la Wikidata
Domnie –
PredecesorPepin cel Scurt
SuccesorCarol cel Mare
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Carloman I (în germană Karlmann I; n. 751 d.Hr., Soissons, Hauts-de-France, Franța – d. , Samoussy, Hauts-de-France, Franța), aparținând Dinastiei Carolingiene, a fost rege al francilor între anii 768 și 771.[8]

Biografie

Imperiul lui Carloman I (culoarea roz, conform istoricului Auguste Longnon)

Carloman a fost fiul regelui Pepin cel Scurt și al soției sale, Bertrada de Laon. De asemenea, a fost fratele mai mic al regelui francilor, Carol cel Mare.

Carloman a fost uns rege în anul 754 de papa Ștefan al II-lea în Abația Saint-Denis împreună cu tatăl său, Pepin cel Scurt, și cu fratele său, Carol.

După moartea tatălui, în timp ce fratele său Carol a fost încoronat rege al francilor la Noyon la 9 octombrie 768, el a fost uns în aceeași zi la Soissons, care a devenit capitala regatului său.

Împărțirea regatului între Carloman și Carol cel Mare, relatată totuși foarte diferit de istorici, după dorința lui Pepin, a fost pusă sub semnul întrebării la o adunare a marilor feudali ale regatului:

  • Carol cel Mare a primit fosta porțiune a tatălui său: Neustria, Burgundia și Aquitania;
  • Carloman a primit ceea ce fusese dat unchiului său Carloman (fratele lui Pepin) și anume Austrasia, Alemania, Turingia și țările tributare.[9]

Carloman și Carol au fost aparent rivali încă de la început între ei existând întotdeauna anumite tensiuni. Relația lor s-a deteriorat și mai mult în anul 769 când Carloman a refuzat să-i acorde ajutor militar fratelui său, Carol, în timpul unei revolte în Aquitania.

Mama lor, Bertrade, a intervenit în politică, pentru a rezolva diferendele dintre cei doi frați, făcând o alianță cu ducele Tassilo al III-lea de Bavaria și cu Desiderius, regele longobarzilor. În 770 cei doi frați s-au împăcat.[10]

Carloman s-a căsătorit cu Gerberga, fiica regelui Desiderius. Ei au avut doi copii dintre care doar Pepin este menționat documentar în anul 770. Istoricul Eduard Hlawitschka suține că cel de-al doilea copil trebuie să fi fost Ida de Herzfeld (venerată ca sfântă de Biserica catolică în Germania).[11]

După moartea neașteptată a lui Carloman în 771, Gerberga și cei doi copii s-au refugiat în Regatul Longobarzilor unde s-a plasat sub protecția tatălui ei, regele Desiderius. După ce Carol cel Mare a cucerit Regatul Longobarzilor în 773/774,[12] copiii nu mai apar în sursele documentare. Probabil au fost îndepărtați sau chiar închiși, iar unchiul lor a obținut controlul total asupra întregului Imperiu Franc.

Carloman a fost înmormântat în Biserica Saint-Remi în Reims. În secolul al XIII-lea rămășițele sale au fost mutate în Catedrala din Saint-Denis.

Note

  1. ^ La Préhistoire des Capétiens[*][[La Préhistoire des Capétiens (book by Christian Settipani)|​]], p. 203  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ a b c d e f g h i La Préhistoire des Capétiens[*][[La Préhistoire des Capétiens (book by Christian Settipani)|​]], p. 185-186  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ a b c d e f IeSBE / Karloman[*][[IeSBE / Karloman (articol enciclopedic)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  4. ^ a b c La Préhistoire des Capétiens[*][[La Préhistoire des Capétiens (book by Christian Settipani)|​]], p. 187  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  5. ^ La Préhistoire des Capétiens[*][[La Préhistoire des Capétiens (book by Christian Settipani)|​]], p. 191-197  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  6. ^ La Préhistoire des Capétiens[*][[La Préhistoire des Capétiens (book by Christian Settipani)|​]], p. 186  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  7. ^ The Peerage 
  8. ^ Biographie, Deutsche. „Karlmann - Deutsche Biographie” (în germană). www.deutsche-biographie.de. Accesat în . 
  9. ^ Veit Valentin: Knaurs Weltgeschichte, Editura Droemer, München, 1959, p. 178.
  10. ^ Veit Valentin: Knaurs Weltgeschichte, Editura Droemer, München, 1959, p. 179.
  11. ^ Eduard Hlawitschka: Die Ahnen der hochmittelalterlichen deutschen Könige, Kaiser und ihrer Gemahlinnen, Editura Harrassowitz, Hannover 2006, ISBN 978-3447171069, pp. 49-50, 64.
  12. ^ Veit Valentin: Knaurs Weltgeschichte, Editura Droemer, München, 1959. p. 1060.

Bibliografie

  • Veit Valentin: Knaurs Weltgeschichte, Editura Droemer, München, 1959.
  • Eduard Hlawitschka: Die Ahnen der hochmittelalterlichen deutschen Könige, Kaiser und ihrer Gemahlinnen, Editura Harrassowitz, Hannover 2006, ISBN: 978-3447171069.


v • d • m
Monarhi ai Franței
Merovingieni
(428–751)
Clodio (428–445/448) • Merovech (445/448–457) • Childeric I (457–481/482) • Clovis I (481/482–511) • Childebert I (511–558) • Chlothar I (511–561) • Charibert I (561–567) • Guntram (561–593) • Chilperic I (561–584) • Sigebert I (561–575) • Childebert II (575–595) • Chlothar II (584–629) • Dagobert I (623–639) • Sigebert II (639–656) • Clovis II (639–657) • Childebert III (656–662) • Chlothar III (657–673) • Childeric II (673–675) • Theuderic III (675–691) • Clovis IV (691–695) • Childebert IV (695–711) • Dagobert III (711–715) • Chilperic II (715–721) • Chlothar IV (717–719) • Theuderic IV (721–737) • Childeric (737–751)
Carolingieni
(751–888, 898–922, 936–987)
Pepin cel Scurt (751–768) • Carloman I (768–771) • Carol cel Mare (768–814) • Ludovic I (814–840) • Carol II (843–877) • Ludovic II (877–879) • Ludovic III (879–882) • Carloman II (879–884) • Carol cel Gras (885–888) • Carol III (898–922) • Ludovic IV (936–954) • Lothar (954–986) • Ludovic V (986–987)
Robertieni
(888–898, 922–923)
Odo (888–898) • Robert I (922–923)
Bosonides
(923–936)
Raoul (923–936)
Casa de Capet
(987–1328)
Hugo Capet (987–996) • Robert II (996–1031) • Henric I (1031–1060) • Filip I (1060–1108) • Ludovic VI (1108–1137) • Ludovic VII (1137–1180) • Filip II (1180–1223) • Ludovic VIII (1223–1226) • Ludovic IX (1226–1270) • Filip III (1270–1285) • Filip IV (1285–1314) • Ludovic X (1314–1316) • Ioan I (1316) • Filip V (1316–1322) • Carol IV (1322–1328)
Casa de Valois
(1328–1498)
Filip VI (1328–1350) • Ioan II (1350–1364) • Carol V (1364–1380) • Carol VI (1380–1422) • Carol VII (1422–1461) • Ludovic XI (1461–1483) • Carol VIII (1483–1498)
Casa de Valois-Orléans
(1498–1515)
Ludovic XII (1498–1515)
Casa de Valois-Angoulême
(1515–1589)
Francisc I (1515–1547) • Henric II (1547–1559) • Francisc II (1559–1560) • Carol IX (1560–1574) • Henric III (1574–1589)
Casa de Bourbon
(1589–1792, 1814-1815, 1815-1830)
Henric IV (1589–1610) • Ludovic XIII (1610–1643) • Ludovic XIV (1643–1715) • Ludovic XV (1715–1774) • Ludovic XVI (1774–1792) • Ludovic XVII (pretendent, 1792–1795) • Ludovic XVIII (1814–1815, 1815–1824) • Carol X (1824–1830) • Ludovic XIX (1830) • Henric V (1830)
Casa de Bonaparte
Primul Imperiu (1804–1814, 1815)
Napoleon I (1804–1814, 1815) • Napoleon al II-lea (1815)
Casa de Orléans
Monarhia din Iulie (1830–1848)
Ludovic-Filip (1830–1848)
Casa de Bonaparte
Al Doilea Imperiu (1852–1870)
Napoleon al III-lea (1852–1870)
Conducătorii disputați sunt scriși cu caractere italice
Control de autoritate