Áron Tamási

Áron Tamási
Date personale
Nume la naștereJános Tamás
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Lupeni, Harghita, România Modificați la Wikidata
Decedat (68 de ani)[3][1][2] Modificați la Wikidata
Budapesta, Republica Populară Ungară[3] Modificați la Wikidata
Cetățenie Ungaria
 România Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
scriitor Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiBudapesta Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba maghiară[4] Modificați la Wikidata
Partid politicNemzeti Parasztpárt[*][[Nemzeti Parasztpárt (former political party of Hungary)|​]]  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea Franz Joseph din Cluj ()
Handelsakademie[*][[Handelsakademie (secondary school)|​]] ()
Limbilimba maghiară  Modificați la Wikidata
PatronajNyugat[*][[Nyugat (Hungarian literary journal)|​]]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiPremiul Kossuth
Corvin-koszorú[*][[Corvin-koszorú (award in Hungary)|​]]
Magyar Örökség díj[*][[Magyar Örökség díj (award)|​]]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Áron Tamási (n. 1897, Lupeni, comitatul Odorhei, Imperiul Austro-Ungar, - d. 1966, Budapesta, Republica Populară Ungară) a fost un scriitor maghiar secui.

Biografie

S-a născut în satul Lupeni, în Secuime, numele lui la naștere fiind János Tamás. Tatăl lui a fost Dénes Tamás, un agricultor (țăran), iar mama lui Márta Fancsali. În anul 1904 a învățat în școala elementară din Lupeni (Farkaslaka). Din 1910 a frecventat cursurile Liceului Romano-Catolic din Odorheiu Secuiesc. În anul 1916 a fost recrutat în armata austro-ungară. În anul 1917 a susținut bacalaureatul militar (hadiérettségi) la Alba Iulia.[5]

Deoarece nu a vrut să trăiască viața strămoșilor lui țărani, în anul 1918 s-a înscris la facultatea de drept a Universității Maghiare Regale ”Ferenc József" din Cluj. În anul 1921 a terminat studiile universitare, după care a urmărit cursurile Academiei de Comerț, pe care absolvit-o în anul 1922. În acea vreme și-a schimbat numele din János Tamás în Áron Tamási. După terminarea studiilor, el a muncit ca funcționar bancar în Cluj, iar apoi în Brașov.[6]

După încetarea Primului Război Mondial, a rămas, împreună cu familia lui, în Transilvania, care, conform tratatului de la Trianon, a devenit partea Regatului Român. În luna iulie a anului 1923, când avea 26 de ani, a emigrat în Statele Unite ale Americii, unde a lucrat în bănci.[6] În acea vreme a început cariera lui de scriitor, câștigând concursul de nuvele al Ziarului de Est (Keleti Újság) din Cluj, cu nuvela Tamás Szász, păganul (Szász Tamás, a pogány).[6] Primul volum de nuvele al lui (Lélekindulás) a fost inspirat de cântecele și baladele populare secuiești. A trimis manuscrisul din SUA la editura din Cluj, iar volumul a apărut în 1925. În perioada 1923 - 1925 a trăit în orașul New York, de unde s-a mutat la orașul Gary din statul Indiana, iar apoi la orășelul Welch din Virgina de Vest.[6] De aici s-a mutat acasă la Cluj în luna mai a anului 1926, devenind unul dintre cei mai populari scriitori maghiari din Ardeal.[6]

În perioada interbelică a scris mai multe volume de nuvele. Apoi a apărut romanul Címeresek, în care descrie viața din Ardeal, după care apare și opera lui principală: trilogia Ábel: romanele Ábel în pădure, Ábel în țară, și Ábel în America.[6]

Între anii 1926 și 1944 a locuit în Cluj, lucrând la revistele Ziarul (Az Ujság) și Opoziție (Ellenzék).[7] În 1926 s-a căsătorit cu Erzsébet Haliker, dar n-au avut copii. A fost unul dintre fondatorii revistei literare Helikon din Ardeal (Erdélyi Helikon). Din 1933 are o rubrică proprie în Revista Brașoveană (Brassói Lapok), cu titlul Vorbă curată (Tiszta beszéd). În 1936 încearcă, prin seria de articole intitulată Tineret activ (Cselekvő ifjúság), să înnoiască "gândul ardelean”. În această perioadă a cucerit de mai multe ori (1929, 1930, 1933, 1943) premiul Baumgarten, iar în 1940 a primit coroana Corvin (Corvin-koszorú).

După Dictatul de la Viena, Regatul Ungariei primește nordul Transilvaniei, Tamási începând să participe activ și în viața literară din Ungaria. În 1943 a luat cuvântul la întâlnirea scriitorilor de la Lillafüred. Între anii 1943 și 1949 a fost membru corespondent al Academiei Ungare de Științe. În 1944 se mută cu soția lui la Budapesta.

După război a rămas în Ungaria, iar în urma alegerilor parlamentare din 1945 a devenit deputat, în culorile Partidului Național Țărănesc din Ungaria.[8] I s-a oferit de două ori să fie ministrul religiei și al învâțământului din Ungaria, dar a refuzat de tot atâtea ori.[8] A avut un singur mandat în parlament.

În perioada 1949 - 1953, a fost aproape îndepărtat din viața literară, în acea vreme scriind mai ales piese de teatru de păpuși, fiind exclus și de la Academia Ungară de Științe.[8] În urma relaxării de după decesul lui Stalin, în 1954 a devenit membru al consiliului național al Frontului Popular Patriotic.[8] A fost lăsat din nou să scrie articole și narațiuni, a primit și premiul Kossuth. În perioada 1956-1957 a fost președintele asociat al Uniunii Scriitorilor Maghiari.[8] Din 1963 a fost membrul prezidiului Consiliului Național de Pace.[8]

Casa în care s-a născut Áron Tamási (Lupeni, județul Harghita)
Mormântul lui Tamási, în satul Lupeni

Áron Tamási a decedat la data de 26. mai 1966, la Budapesta. Conform dorinței lui, scriitorul a fost înmormântat în satul lui, la Lupeni, în Republica Socialistă România.[9] Este membru postum al Academiei Literare Digitale Ungare.[10]

Opera

  • Tamás Szász, păganul - Cluj 1922
  • Lélekindulás - Cluj 1925
  • Szűzmáriás királyfi - 1928
  • Stelele Transilvaniei - 1929
  • Címeresek - Cluj 1931
  • Lume nejustă - Cluj, 1931
  • Ábel în pădure - Cluj 1932
  • Ábel în țară - Cluj 1934
  • Ábel în America - Cluj 1934
  • Pasărea cântătoare - Budapesta 1934
  • Muguri și speranță - Budapesta 1935
  • Jégtörő Mátyás - Cluj 1936
  • Strălucitorul Jeromos - Cluj 1936
  • Strălucește o stea - Cluj 1937
  • Primejdie Mondială - Budapesta 1938
  • Trandafirii lui Magyari - Budapesta 1941
  • Suflet viteaz - Budapesta 1941
  • Curcubeu înșelător - Budapesta 1942
  • Toate nuvelele lui - Budapesta 1942
  • Priveghere - Budapesta 1943
  • Pomul de flăcăi înflorește - Budapesta 1944
  • Hullámzó vőlegény - Budapesta 1947
  • Creangă verde - Budapesta 1948
  • Leagăn și bufnița - Budapesta 1953
  • Oglinda de acasă - Budapesta 1956
  • Szirom és Boly - Budapesta 1960
  • Játszi remény - Budapesta 1961
  • Gloata încăpățânată - Budapesta 1962
  • Floarea de șapte culori - Budapesta 1963

Vezi și

Note

  1. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b Áron Tamási, Babelio 
  3. ^ a b Тамаши Арон, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]  |access-date= necesită |url= (ajutor)
  4. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ László Halasi, Margit Balogh, József Kiss (). Almanachul Adunării Naționale din anul 1945 (în limba maghiară). Magyar Országgyűlés (Parlamentul Ungariei). p. 596. Mentenanță CS1: Utilizează parametrul autori (link) Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)
  6. ^ a b c d e f László Halasi, Margit Balogh, József Kiss (). Almanachul Adunării Naționale din anul 1945 (în limba maghiară). Magyar Országgyűlés (Parlamantul Ungariei). p. 597. Mentenanță CS1: Utilizează parametrul autori (link) Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)
  7. ^ Lajos Sipos. „Áron Tamási. Biografie” (în limba maghiară). Accesat în . Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)
  8. ^ a b c d e f László Halasi, Margit Balogh, József Kiss (). Almanachul Adunării Naționale din anul 1945 (în limba maghiară). Magyar Országgyűlés (Parlamentul Ungariei). p. 598. Mentenanță CS1: Utilizează parametrul autori (link) Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)
  9. ^ Katona, Zoltán (). „„Mă culc imediat lângă tine, Áron...!" – Moartea și înmormântarea lui Áron Tamási”. Liget (Dumbravă) (în limba maghiară). Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)
  10. ^ „A Digitális Irodalmi Akadémia tagjai (Membrii Academiei Literare Digitale)”. Accesat în . 


v  d  m
Scriitori maghiari
Sec. al XV-lea
-Sec. al XVII-lea
Bálint Balassi • Kata Bethlen • Péter Bornemisza • Albert Gergei • István Gyöngyösi • Gáspár Heltai • István Katona • Nicolaus Olahus • Janus Pannonius • Péter Pázmány • János Rimay • János Sylvester • Sebestyén Tinódi Lantos • Johannes de Thurocz • Miklós Zrínyi

Bálint Balassi


János Arany


Mór Jókai


Kosztolányi Dezső


Ady Endre

Sec. al XVIII-lea
-Sec. al XIX-lea
Zoltán Ambrus • János Arany • László Arany • József Bajza • Dávid Baróti Szabó • János Batsányi • Elek Benedek • Dániel Berzsenyi • Miklós Bethlen • Sámuel Brassai • Sándor Bródy • Gergely Czuczor • Gergely Csiky • Mihály Csokonai Vitéz • András Dugonics • József Eötvös • András Fáy • Mihály Fazekas • János Garay • Géza Gárdonyi • József Gvadányi • Pál Gyulai • Theodor Herzl • Ignotus • Mór Jókai • Miklós Jósika • József Kármán • József Katona • Ferenc Kazinczy • Zsigmond Kemény • Károly Kisfaludy • Sándor Kisfaludy • József Kiss • Jenő Komjáthy • Ferenc Kölcsey • Imre Madách • Kelemen Mikes • Kálmán Mikszáth • Max Nordau • Sándor Petőfi • Lajos Pósa • Gyula Reviczky • István Széchenyi • Ede Szigligeti • Zoltán Thury • Mihály Tompa • László Ungvárnémeti Tóth • János Vajda • Ármin Vámbéry • Ferenc Verseghy • Benedek Virág • Mihály Vitkovics • Mihály Vörösmarty
Sec. al XX-lea
Endre Ady • Lajos Áprily • Julio Baghy • Miklós Bánffy • Béla Balázs • Mihály Babits • József Balázs • Ferenc Baranyi • István Bella • József Berda • Mária Berde • Viktor Cholnoky • László Cs. Szabó • Géza Csáth • Kálmán Csathó • Győző Csorba • Sándor Dallos • József Darvas • András Dékány • Tibor Déry • Gábor Devecseri • Jenő Dsida • István Eörsi • Károly Eötvös • József Erdélyi • Renée Erdős • Martin Esslin • György Faludy • Géza Féja • Klára Fehér • István Fekete • Miksa Fenyő • András Fodor • Jolán Földes • Milán Füst • Erzsébet Galgóczy • Gábor Garai • Endre Gelléri Andor • Oszkár Gellért • Attila Gérecz • Nándor Gion • Irén Gulácsy • Géza Gyóny • Győző Határ • Anna Hajnal • Péter Hajnóczy • Béla Hamvas • Géza Hegedüs • Gyula Hernádi • Jenő Heltai • Ferenc Herczeg • Gizella Hervay • Sándor Hunyady • Rózsa Ignácz • Endre Illés • Gyula Illyés • Éva Janikovszky • Ferenc Jankovich • Zoltán Jékely • Attila József • Gyula Juhász • Margit Kaffka • László Kálnocy • Kálmán Kalocsay • Benő Karácsony • Ferenc Karinthy • Frigyes Karinthy • Amy Károlyi • Lajos Kassák • Géza Képes • Grácia Kerényi • Ephraim Kishon • János Kodolányi • Arthur Koestler • János Komáromi • István Kormos • Károly Kós • Dezső Kosztolányi • Attila Kotányi • Agota Kristof • Gyula Krúdy • Aladár Kuncz • Menyhért Lakatos • Ervin Lázár • Mihály Ladányi • Menyhért Lengyel • Anna Lesznai • Sándor Makkai • Iván Mándy • Sándor Márai • Rodion Markovits • László Mécs • Miklós Mészöly • Ferenc Molnár • Ferenc Móra • Zsigmond Móricz • Virág Móricz • Gáspár Nagy • Imre Nagy • Lajos Nagy • László Nagy • László Németh • Ágnes Nemes Nagy • János Nyíri • József Nyirő • Ottó Orbán • Géza Ottlik • Emma Orczy • István Örkény • Ferenc Örsi • Boris Palotai • Károly Pap • László Passuth • Géza Páskándi • György Petri • János Pilinszky • Alaine Polcz • György Rába • Miklós Radnóti • Jenő Rejtő • Zsigmond Remenyik • Sándor Reményik • Alfred Reynolds • Sándor Rideg • József Romhányi • György Rónay • Ferenc Sánta • György Sárközi • Kate Seredy • Seif Eddine Shawkat • Sándor Sík • István Sinka • György Somlyó • Tivadar Soros • István Sőtér • András Sütő • Dezső Szabó • Lőrinc Szabó • Magda Szabó • Pál Szabó • Piroska Szántó • György Száraz • Sándor Szathmári • Júlia Székely • Miklós Szentkuthy • Ernő Szép • Mária Szepes • Antal Szerb • Domokos Szilágyi • Desző Szomory • Áron Tamási • Sándor Tar • Sándor Tatay • Jenő Tersánszky Józsi • Cécile de Tormay • Sándor Török • Sophie Török • Árpád Tóth • István Tömörkény • Mihály Váci • Zseni Várnai • István Vas • Gábor Vaszary • Péter Veres • Endre Vészi • Albert Wass • Sándor Weöres • Zoltán Zelk • Lajos Zilahy • Péter Zsoldos • Béla Zsolt
Scriitori
contemporani
István Ágh • Tibor Balázs • Ágnes Bálint • Zsófia Balla • Károly Bari • Attila Bartis • Pál Békés • Géza Bereményi • András Bíró • Ádám Bodor • Gyula Böszörményi • François Bréda • Tamás Cseh • Sándor Csoóri • István Csukás • László Darvasi • György Dragomán • Péter Esterházy • Vavyan Fable • Endre Fejes • Sándor Fodor • András Forgách • Judit G. Szabó • László Garaczi • Alexandre Ganoczy • István Géher • Ágnes Gergely • Márton Gerlóczy • Gábor Görgey • Krisztián Grecsó • János Háy • Anthony de Jasay • Anna Jókai • Ferenc Juhász • Adél Kálnay • Sándor Kányádi • Zsolt Karácsonyi • Orsolya Karafiáth • Márton Karinthy • Andor Kárpáti • Hunor Kelemen • Ákos Kertész • Imre Kertész • György Konrád • Mihály Kornis • László Krasznahorkai • Endre Kukorelly • János Lackfi • Péter Lengyel • André Lorant • László Lőrincz L. • Béla Markó • Kati Marton • György Moldova • Péter Müller • Péter Nádas • Ádám Nádasdy • István Nemeskürty • Gábor Nógrádi • Imre Oravecz • Lajos Parti Nagy • András Petöcz • Zsuzsa Rácz • Zsuzsa Rakovszky • András Réz • György Schwajda • András Simor • Edit Sohonyai • György Spiró • Károly Szakonyi • János Szántai • István Szilágyi • Zsuzsa Takács • Gáspár Miklós Tamás • Dezső Tandori • Ferenc Temesi • Pablo Urbanyi • Miklós Vámos • Dániel Varró • Stephen Vizinczey • István Vörös • Georges Walter • Pál Závada
Control de autoritate