Zsigmond Móricz
| Zsigmond Móricz | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Tiszacsécse, Districtul Fehérgyarmat, Szabolcs-Szatmár-Bereg, Ungaria |
| Decedat | (63 de ani)[2][1] Budapesta, Regatul Ungariei[3] |
| Înmormântat | Cimitirul Kerepesi |
| Frați și surori | Miklós Móricz[*][[Miklós Móricz ((1886–1966))|]] |
| Căsătorit cu | Simonyi Mária[*][[Simonyi Mária (actriță maghiară)|]] |
| Copii | Móricz Lili[*][[Móricz Lili (actriță maghiară)|]] Móricz Virág[*][[Móricz Virág ((1909–1995) writer)|]] Móricz Gyöngyi[*][[Móricz Gyöngyi (writer, daughter of Zsigmond Móricz (1911-1979))|]] |
| Cetățenie |  Ungaria |
| Ocupație | scriitor jurnalist dramaturg scriitor de literatură pentru copii[*] redactor[*] |
| Limbi vorbite | limba maghiară[4] |
| Activitate | |
| Studii | Universitatea din Debrețin[*] () |
| Mișcare/curent literar | Realism literar |
| Patronaj | Nyugat[*][[Nyugat (Hungarian literary journal)|]] Pesti Napló[*][[Pesti Napló (newspaper in Hungary (1850–1939))|]] |
Modifică date / text  | |
Zsigmond Móricz (n. , Tiszacsécse, Districtul Fehérgyarmat, Szabolcs-Szatmár-Bereg, Ungaria – d. , Budapesta, Regatul Ungariei) a fost un scriitor maghiar, renumit prin proza sa realistă, influențată mai ales la început de curentul naturalist.
A fost exponentul cel mai de seamă al naturalismului maghiar. Opera sa reprezintă, în tonuri dure, directe, lumea satului și a târgoveților din micile așezări, în goana după înavuțire, acută analiză în scopul unei reînnoiri sociale.
În romanele și nuvelele sale, Móricz a descris cu o adânc simț psihologic lumea țăranilor, a păturii mijlocii și a micii nobilimi de la sat și din orășelele ungare, zbuciumată de conflicte și furtunoase crize sufletești. Opera sa a reprezentat un moment de cotitură semnificativă în evoluția literaturii maghiare.
A fost redactor și colaborator la periodicele Az újság și Nyugat și fondator al revistei Kelet népe.[5]
Biografie
În 1879, la Tiszacsécse se naște, la sfârșitul lunii iunie Móricz Zsigmond, fiul lui Móricz Bálint și al Elisabetei Pallagi. Familia Móricz ruinată, se mută în 1885 la Prügz. Móricz Zsigmond este înscris în 1890 la colegiul din Debrețin (Debrecen). Își continuă studiile la Sárospatak, în 1893, unde se mută familia sa. Se înscrie în 1899 la Facultatea de Teologie din Debrețin. Publică în Debreceni Ellenőr primul său articol, un studiu despre Arthur Schopenhauer. În 1900, pleacă la Budapesta, unde își continuă activitatea ziaristică. Din 1902 este profesor la gimnaziul din Kisújszállás. Începând cu 1903 colaborează la ziarul de curând înființat, Az újság (Ziarul).[5]
Scrieri
- 1908: Șapte creițari, nuvelă
- 1909: Sári biró (Notarul Sári);
- 1910: Sárarany (Aur din noroi, roman);
- 1911: Az isten háta mögött (Un târg uitat de Dumnezeu); Orfanele, romane
- 1920: Légy jó mindhalálig (Fii bun până la moarte);[6]
- 1923: O turmă, un păstor, colecție de povestiri
- 1932:[5] A boldog ember (Un om fericit);
- 1922/1935: Erdély ("Transilvania"), trilogie, considerată încoronarea creației sale;
- 1926: Până în zori, roman
- 1927: Accident, colecție de povestiri
- 1928: Chef boieresc, roman[7]
- 1930: Fierbe vinul (Forr a bor); Rubedeniile[8] și Prânzul, 3 romane
- 1933: Să te saturi odată, nuvele
- 1933: Nevasta obiectează, roman
- 1934: Mai bine acasă, roman în lucru
- 1936: Cal trist, colecție de povestiri
- 1936: Haiducul își joaca murgul, roman[9]
- 1938: Életem regénye (Romanul vieții mele).
- 1940: Árvácska (Orfana) roman pentru copii
Note
- ^ a b c d The Fine Art Archive, accesat în
- ^ a b Library of Congress Authorities, accesat în
- ^ „Zsigmond Móricz”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b c Tabel cronologic; în volumul Zsigmond Móricz, Un om fericit, Editura Pentru Literatură, Biblioteca pentru toți, București 1964, traducere de Ion Chinezu, prefață de Mircea Tomuș
- ^ „Fii bun pina la moarte - Moricz Zsigmond”. TargulCartii.ro. Accesat în .
- ^ „Moricz Zsigmond - Chef boieresc”. Accesat în – via www.targulcartii.ro.
- ^ „Moricz Zsigmond - Rubedeniile”. Accesat în – via www.targulcartii.ro.
- ^ „Haiducul isi joaca murgul - Moricz Zsigmond”. TargulCartii.ro. Accesat în .
- ^ „Moricz Zsigmond - Pasarea cerului”. Accesat în – via www.targulcartii.ro.
- ^ „Moricz Zsigmond - Cel din urma haiduc”. Accesat în – via www.targulcartii.ro.
Bibliografie
- Danțiș, Gabriela - Scriitori străini. Mic dicționar, Editura Științifică și Enciclopedică, București.
| ||||||||||||||
