Transformare Legendre

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Diagramă ce prezintă transformarea lui Legendre pentru funcţia f ( x ) {\displaystyle f(x)\,} . Funcţia e marcată cu roşu, iar tangenta în punctul ( x 0 ,   f ( x 0 ) ) {\displaystyle (x_{0},\ f(x_{0}))\,} e trasată cu albastru. Tangenta intersectează axa verticală în ( 0 ,   f ) {\displaystyle (0,\ -f^{*})} iar f {\displaystyle f^{*}\,} este valoarea transformatei Legendre f ( p 0 ) {\displaystyle f^{*}(p_{0})\,} , unde p 0 = f ˙ ( x 0 ) {\displaystyle p_{0}={\dot {f}}(x_{0})} .

Transformarea lui Legendre este o metodă de transformare a variabilelor. Permite trecerea de la o funcție de stare a unui sistem la o altă funcție, adaptată configurației sistemului. Are aplicații în special în termodinamică.

Preliminarii

În calcule, în locul unei funcții f ( x ) {\displaystyle f(x)\,} este mai util de utilizat o transformată a acesteia, al cărei argument să fie chiar derivata funcției inițiale p = df/dx.

Prin transformarea indicată de Legendre se obține funcția:

f ( p ) = m a x x ( p x f ( x ) ) . {\displaystyle f^{\star }(p)=\mathrm {max} _{x}(px-f(x)).}

Definiții

Pentru a obține maximul lui

p x f ( x ) {\displaystyle px-f(x)\,}

se pune condiția ca derivata acesteia să fie zero:

d d x ( p x f ( x ) ) = p d f ( x ) d x = 0. ( 1 ) {\displaystyle {\frac {\mathrm {d} }{\mathrm {d} x}}\left(px-f(x)\right)=p-{\mathrm {d} f(x) \over \mathrm {d} x}=0.\quad \quad (1)\,}

Așadar maximul este atins când:

p = d f ( x ) d x ( 2 ) {\displaystyle p={\mathrm {d} f(x) \over \mathrm {d} x}\quad \quad \quad \quad \quad \quad (2)} .

Acesta este un maxim deoarece a doua derivată este negativă:

d 2 d x 2 ( x p f ( x ) ) = d 2 f ( x ) d x 2 < 0 , {\displaystyle {\mathrm {d} ^{2} \over \mathrm {d} x^{2}}(xp-f(x))=-{\mathrm {d} ^{2}f(x) \over \mathrm {d} x^{2}}<0,}

deoarece s-a presupus că f {\displaystyle f} este convexă. Mai departe, din (2) se obține x {\displaystyle x} ca o funcție de p {\displaystyle p} și se introduce în (1). Se obține o formă mai utilă:

f ( p ) = p x ( p ) f ( x ( p ) ) . {\displaystyle f^{\star }(p)=p\,\,x(p)-f(x(p)).}
v  d  m
Fizică statistică
Termodinamică
Calorimetrie • Capacitate termică • Căldură latentă • Ciclu termodinamic • Ciclul Carnot • Ciclul Clausius-Rankine • Coeficient de transformare adiabaticăConstanta universală a gazului ideal • Echilibru termodinamic • Energie internă • Energie liberă • Entalpie • Entalpie liberă • Entropia radiației electromagnetice • Entropia termodinamică (după Carathéodory) • Entropie • Entropie termodinamică • Evaporare • Fază (termodinamică) • FierbereFormula lui PlanckFracție molarăGaz idealGaz perfectGaz realLegea Boyle-MariotteLegea Dulong-PetitLegea lui AvogadroLegea lui DaltonLegea lui HenryLegea lui RaoultLegile de deplasare ale lui Wien • Legile lui Kirchhoff (radiație) • Lema lui Carathéodory (termodinamică) • Mărimi molare de exces • Paradoxul lui Gibbs (termodinamică) • Perpetuum mobilePotențial chimicPotențial termodinamicPresiune de vaporiPrincipiile termodinamiciiPrincipiul al doilea al termodinamicii • Principiul al doilea al termodinamicii: Planck versus Carathéodory • Principiul al treilea al termodinamiciiPrincipiul întâi al termodinamiciiPrincipiul zero al termodinamiciiProces adiabaticPunct de fierberePunct de topireRadiație termicăRelația lui MayerRezonatorul lui PlanckSistem termodinamicTemperaturăTermochimieTermodinamică • Transformare Legendre • Transformare termodinamicăTermodinamică chimică
Mecanică statistică
Teorie cinetică