Stoechiometrie

Exemplu de reacție stoechiometrică: arderea metanului

Stoechiometria (sin. stoichiometrie[1], stechiometrie[2]) este o ramură a chimiei care studiază raporturile cantitative dintre elemente, în combinații sau în reacții chimice[3].

Matrice stoichiometrică

Pentru reacții complexe, stoichiometriile sunt reprezentate compact printr-o matrice stoichiometrică, notată cu simbolul N {\displaystyle \mathbf {N} } . Dacă rețeaua multireacție are n {\displaystyle {\mathit {n}}} reacții și m {\displaystyle {\mathit {m}}} specii moleculare, matricea stoichiometrică va avea m {\displaystyle {\mathit {m}}} linii și n {\displaystyle {\mathit {n}}} coloane.

De exemplu, considerând sistemul de reacții:

S1 → S2
5S3 + S2 → 4S3 + 2S2
S3 → S4
S4 → S5.

Sistemul constă din patru reacții și cinci specii moleculare diferite. Matricea stoichiometrică pentru acest sistem poate fi scrisă ca:

N = [ 1 0 0 0 1 1 0 0 0 1 1 0 0 0 1 1 0 0 0 1 ] {\displaystyle \mathbf {N} ={\begin{bmatrix}-1&0&0&0\\1&1&0&0\\0&-1&-1&0\\0&0&1&-1\\0&0&0&1\\\end{bmatrix}}}

unde coloanele corespund la S1, S2, S3, S4 și S5 respectiv.

Transformarea unei scheme de reacții într-o matrice stoichiometrică poate cauza pierderea unor detalii, de exemplu, stoichiometriile în a doua reacție sunt simplificate prin includerea în matrice. Aceasta înseamnă că nu e întotdeauna posibil de a alcătui schema originală de reacții dintr-o matrice stoichiometrică.

Matrice atomică în amestecuri

Conservarea atomilor în amestecuri se exprimă prin matricea atomică, care are ca elemente numerele de atomi ni din elementul chimic e în compusul i.

Aspecte cinetice

Deseori matricea stoichiometrică este combinată cu vectorul vitezei de reacție vr într-o ecuație compactă descriind viteza de transformare a speciilor moleculare:

d S d t = N v . {\displaystyle {\frac {d\mathbf {S} }{dt}}=\mathbf {N} \cdot \mathbf {v} .}

Exemple de calcule stoechiometrice

Exemplul 1

Să se determine masa sulfurii de fier rezultată din combinarea a 100 de grame de fier cu sulf.

Se scrie ecuația chimică a reacției:

F e + S = F e S . {\displaystyle Fe+S=FeS.}

Deoarece fierul are masa atomică 56, iar sulful 32, din 56 grame de fier se obțin 56+32=88 grame sulfură și se stabilește proporția:

100 56 = x 88 , {\displaystyle {\frac {100}{56}}={\frac {x}{88}},}

de unde

x = 88 100 56 = 157 , 14 g F e S . {\displaystyle x={\frac {88\cdot 100}{56}}=157,14\;g\;FeS.}

Exemplul 2

Să se determine volumul amoniacului format prin combinarea a 300 de litri de hidrogen cu azot, gazele rezultate fiind în aceleași condiții de temperatură și presiune.

Se scrie ecuația chimică:

3 H 2 + N 2 = 2 N H 3 , {\displaystyle 3H_{2}+N_{2}=2NH_{3},}

de unde se deduce că din 3 volume de hidrogen se obțin 2 volume de amoniac și se stabilește proporția:

300 3 = x 2 . {\displaystyle {\frac {300}{3}}={\frac {x}{2}}.}

Rezultă:

x = 300 2 3 = 200 l N H 3 . {\displaystyle x={\frac {300\cdot 2}{3}}=200\;l\;NH_{3}.}

Vezi și

Note

  1. ^ DEX online: Stoichiometrie
  2. ^ DEX online: Stechiometrie
  3. ^ DEX online: Stoechiometrie

Bibliografie

  • D Geană Termodinamică chimică. Teoria echilibrului intre faze și chimic; Editura Politehnica Press 2003
  • N. F. Stepanov, M E Erlikina, G. G. Filipov Metode ale algebrei liniare în chimia fizică, Editura Științifică și Enciclopedică. 1980


v  d  m
Ramurile chimiei
Fizice
Organice
Anorganice
Altele
Listă de compuși anorganici  · Tabelul periodic al elementelor