Pablo Picasso

Pablo Picasso
Picasso în 1962
Date personale
Nume la naștere	Pablo Diego José Francisco de Paula Juan Nepomuceno María de los Remedios Cipriano de la Santísima Trinidad Ruiz y Picasso
Născut	25 octombrie 1881[7][8][9][10] Málaga, Andaluzia, Spania[11][12][13][3]
Decedat	8 aprilie 1973 (91 de ani)[14][12][8][9] Mas Notre-Dame-de-Vie de Mougins⁠(d), Provence-Côte d'Azur, Franța[15][12][3][16]
Înmormântat	château de Vauvenargues[*][[château de Vauvenargues (French castle)|​]]
Cauza decesului	cauze naturale (edem pulmonar)
Părinți	José Ruiz y Blasco[*][[José Ruiz y Blasco (Spanish artist, father of Pablo Picasso (1838-1913))|​]] Maria Picasso y López[*]​
Frați și surori	Lola Ruiz Picasso[*][[Lola Ruiz Picasso (Sister of Pablo Picasso)|​]]
Căsătorit cu	Olga Stepanovna Hohlova[*][[Olga Stepanovna Hohlova (Ukrainian model and dancer (1891-1955))|​]] (12 iulie 1918–11 februarie 1955)[17] Jacqueline Roque[*][[Jacqueline Roque (French model (1926-1986))|​]] (2 martie 1961–1973)
Copii	Paulo Ruiz Picasso, Maya Widmaier-Picasso, Claude Picasso și Paloma Picasso
Cetățenie	Spania[18][19][20]
Etnie	spanioli
Religie	ateism catolic nepracticant[*]​
Ocupație	pictor sculptor grafician[*]​ artist grafic[*]​ coregraf[*]​ ceramist[*]​ afișist[*]​ ilustrator[*]​ fotograf creator de costume[*]​ designer designer de bijuterii[*]​ grafician[*]​ architectural draftsperson[*][[architectural draftsperson (drafter of technical drawings of buildings)|​]] muralist[*]​ assemblage artist[*][[assemblage artist (artist creating assemblages)|​]] collagist[*][[collagist (visual artist who creates collages)|​]] scenograf desenator[*]​ scenarist artist vizual[*]​
Locul desfășurării activității	Paris[21][3] Royan[3] Aix-en-Provence[3] Avignon[3] Antibes[3] Schoorl[*][[Schoorl (village and former municipality in North Holland, the Netherlands)|​]][3] A Coruña[3] Barcelona[3] Madrid[3]
Limbi vorbite	limba catalană limba franceză[22] limba spaniolă[23][22]
Activitate
Pseudonim	Pau de Gósol[1]
Domeniu artistic	pictură, Bijuterie[2], jewelry design[*][[jewelry design (art of designing and creating jewelry)|​]][2]
Studii	Real Academia de Bellas Artes de San Fernando[*][[Real Academia de Bellas Artes de San Fernando (Spanish art school, museum and gallery in Madrid, Spain)|​]], Escuela de Arte y Superior de Diseño Pablo Picasso (EASD)[*][[Escuela de Arte y Superior de Diseño Pablo Picasso (EASD) (educational institution in A Coruña (Spain))|​]]
Pregătire	José Ruiz y Blasco[*][[José Ruiz y Blasco (Spanish artist, father of Pablo Picasso (1838-1913))|​]], Isidoro Brocos[*][[Isidoro Brocos (Spanish sculptor, draughtsman and engraver (1841-1914))|​]], Antonio Muñoz Degrain
Profesor pentru	Kulo Green[*][[Kulo Green (swedish artist (1913-1972))|​]]
Mișcare artistică	cubism[3], suprarealism, postimpresionism
Opere importante	Guernica, Les Demoiselles d’Avignon[*]​, Chicago Picasso[*][[Chicago Picasso (sculpture by Pablo Picasso)|​]], Three Musicians[*][[Three Musicians (pictură de Pablo Picasso)|​]], Ciencia y Caridad[*][[Ciencia y Caridad (pictură de Pablo Picasso)|​]], Garçon à la pipe[*][[Garçon à la pipe (pictură de Pablo Picasso)|​]], Massacre in Korea[*][[Massacre in Korea (pictură de Pablo Picasso)|​]]
Influențat de	Henri Rousseau le Douanier[4], Paul Cézanne[5], African sculpture[*][[African sculpture (rarely conserved bronze and wooden figures and wooden masks)|​]][5], Mariia Prîmacenko[6]
Premii	Premiul Lenin internațional "pentru întărirea păcii între popoare" (1962)
Semnătură
Modifică date / text

Pablo Ruiz y Picasso, cunoscut ca Pablo Picasso (; n. 25 octombrie 1881, Málaga, Andaluzia, Spania – d. 8 aprilie 1973, Mas Notre-Dame-de-Vie de Mougins^⁠(d), Provence-Côte d'Azur, Franța) a fost un artist plastic spaniol.

Picasso nu s-a putut mulțumi în viață cu un singur rol. Va juca mai multe, reale și imaginare, dar pe toate cu aceeași pasiune. A fost andaluz și catalan, spaniol și francez. A fost un copil genial, la Paris un străin „iresponsabil,” din cauza căruia însă cartierul Montmartre a intrat în legendă. A fost un amant pasional, soț și tată.

Dar mai presus de orice, a fost cea mai strălucită personalitate artistică a secolului al XX-lea, unul dintre marii maeștri ai penelului, care a rupt definitiv cu convențiile stilului iluzionist și figurativ, dominant încă din perioada Renașterii. Așa cum tablourile cubiste au descompus realitatea, și opera lui Picasso reprezintă o oglindă care permite urmărirea artei în secolul al XX-lea și, totodată, viața particulară a artistului. Pânzele lui ne amintesc de un jurnal intim care glorifică frumusețea și eroismul femeilor iubite. Optzeci de ani de activitate artistică - pictură, sculptură, poezie, desen, grafică, ceramică reflectă multilateralitatea creației lui Picasso care trăiește pentru artă și prin artă.

Picasso a avut relații amoroase cu multiple femei, din care au rezultat patru copii: Paulo Ruiz Picasso, Maya Widmaier-Picasso, Claude Picasso și Paloma Picasso.

Biografia și opera lui Picasso

Anii de ucenicie și începuturile carierei artistice

Pictura face parte din viața lui Picasso și, în același timp, viața lui înseamnă în egală măsură artă. S-a născut la 25 octombrie 1881 în Malaga (Andaluzia) ca fiu al lui José Ruiz Blasco pictor și profesor la Școala de Arte Frumoase din Malaga - și al soției sale, Maria Picasso y López. Talentul lui Pablito se evidențiază încă din copilărie, ca adolescent îi uimește pe profesorii de la Institutul de Arte Frumoase din La Coruna, deși el suportă cu greu rigoarea tradiției și educația academică. În anul 1895 familia se mută la Barcelona. Tatăl său îi dăruiește pensulele sale, gest prin care îi recunoaște talentul. Tânărul Picasso își continuă studiile la Școala de Arte Frumoase din Barcelona (1896) și la Academia de Pictură din Madrid (1897-1898). În anul 1900, Pablo, în vârstă de nouăsprezece ani, își expune pentru prima dată lucrările în localul Els Quatre Gats ("La patru pisici") din Barcelona, unde se adună avangarda artistică și intelectuală din capitala Cataluniei. Din 1901, începe să-și semneze lucrările cu numele mamei sale, consideră că Picasso "sună foarte bine". Următorii ani și-i petrece călătorind între Spania și Franța. La Paris este influențat de operele lui Auguste Renoir și Claude Monet. Expune câteva tablouri la galeristul Ambroise Vollard, unde cunoaște pe pictorul Max Jacob, de care îl va lega o prietenie de lungă durată.

La Paris în cartierul Montmartre. Perioadele albastre și roz

În 1904, Picasso se hotărăște să se stabilească definitiv la Paris, într-o casă veche, cunoscută sub numele de Bateau Lavoir, unde locuiesc studenți, pictori, sculptori și actori. Pictează la început tablouri triste, în tonuri albastre reci (așa numită perioadă albastră), ce exprimă singurătatea, suferința și sărăcia, reflectând o dispoziție afectivă melancolică. Cunoaște pe Fernande Olivier, o tânără brunetă și elegantă, de care se îndrăgostește și cu care va locui împreună.

În pânzele lui Picasso domină acum nuanțele deschise, senine (perioada roz). Fascinat de universul arlechinilor, acrobaților și clovnilor, merge adeseori la un circ din apropiere unde își găsește motive pentru tablourile sale. Vara anului 1905 o petrece într-un sat din Pirinei împreună cu Fernande. Lucrează acolo la tablourile care vor marca începutul "perioadei primitive" în creația lui. Picasso se îndepărtează de modul clasic, figurativ, de prezentare a chipului omenesc, îl interesează sculptura iberică dinaintea dominației romane, renunță la modele și pictează exclusiv din imaginație.

Acest proces este încununat de realizarea tabloului Domnișoarele din Avignon (1907), care prevestește nașterea cubismului.

Cubism

Între anii 1908 și 1914 Picasso trasează împreună cu Georges Braque drumul unui mod revoluționar de tratare a formelor, care va căpăta denumirea de Cubism, de la articolul criticului Louis Vauxcelles: "...ei disprețuiesc formele, reduc totul - locuri, figuri, case - la formele geometrice elementare, la cuburi". În realitate, Picasso și Braque încearcă să reprezinte obiectele tridimensionale pe suprafața bidimensională a tabloului, fără a folosi mijloace iluzioniste, să reunească forma și suprafața recurgând la mijloacele unei picturi fără deosebiri între prim plan și fondul în perspectivă.

Obiectele se descompun în părți elementare, pentru a fi din nou reconstruite pe suprafața pictată.

Începând cu anul 1912, Picasso recurge la metoda "colajelor" (hârtie lipită, fr.: collage, papiers collés), cubismul intră în așa zisă "fază sintetică". În felul acesta, Picasso reușește să accentueze și mai mult diferența între suprafața tabloului și relieful obiectelor reprezentate.

Acești ani reprezintă pentru Picasso un punct de cotitură. Maniera de a picta dar și situația financiară se schimbă radical. Prețurile tablourilor sale cresc, nu va mai cunoaște niciodată sărăcia. Picasso închiriază o casă în cartierul burghez Montparnasse, unde se mută cu noua sa iubită, Marcelle Humbert. În anul 1915 îl cunoaște pe scriitorul Jean Cocteau și pe Serghei Diaghilev, conducătorul ansamblului avangardist Les Ballets Russes. Picasso proiectează decorurile și costumele pentru spectacolul de balet "Parada" (1917), pus în scenă de Jean Cocteau. Pleacă la Roma împreună cu corpul de balet și se îndrăgostește de dansatoarea Olga Koklova, cu care se căsătorește în vara anului 1918.

Perioada dintre cele două războaie mondiale

"Clasicismul" în pictura lui Picasso

În timpul călătoriei în Italia, vizitează orașul Napoli și vechile ruine de la Pompei, unde admiră picturile murale romane. Picasso reintroduce stilul compozițiilor figurative, reprezentate naturalist, cu contraste de lumină și umbră. Desenul elegant se limitează uneori doar la reprezentarea contururilor corpurilor de femei sau copii (Nud șezând, 1923). Coloritul amintește de perioada roză (Arlechin cu mâinile împreunate, 1923). Este o perioadă liniștită de viață de familie și de lucru. În 1921 se naște primul său copil, Paul. În scurtă vreme totuși relațiile dintre cei doi soți se strică. Picasso începe o legătură amoroasă cu Marie-Thérèse Walter.

Picasso și suprarealismul

În 1925, Picasso participă cu tabloul Trei dansatoare la prima expoziție suprarealistă din Paris. Picasso nu este însă un artist suprarealist în sens propriu și nu a făcut parte din cercul parizian din jurul lui André Breton. Totuși este uneori considerat ca suprarealist, prin faptul că opera sa nu reflectă o realitate vizibilă, ci redă o reprezentare interioară (Pictorița 1933, Nud în mijlocul unui peisaj 1933). În acest timp Picasso pictează un ciclu dedicat luptelor cu tauri (Moartea toreadorului, 1933) și reia mitul antic al Minotaurului, care simbolizează virilitatea.

În 1935 se desparte de Olga Koklova. O cunoaște pe Dora Maar, pictoriță și fotografă, care avea mulți prieteni în cercul suprarealiștilor. În noua lui dragoste pictorul găsește o corespondență intelectuală care până atunci îi lipsise. Nu o va părăsi totuși pe Marie-Thérèse și își împarte viața între cele două amante.

Anii de război

După izbucnirea războiului civil din Spania, Picasso se pronunță de partea guvernului republican. În iulie 1937, are loc la Paris "Expoziția Mondială". Tabloul lui Picasso, Guernica, expus în pavilionul spaniol, este dedicat orașului basc Guernica, bombardat de aviația germană. Această operă marchează începutul angajării politice a artistului, care va culmina cu înscrierea în Partidul Comunist Francez (1944). În timpul ocupației germane a Parisului, atelierul lui Picasso din rue des Grands Augustins devine un punct de întâlnire al artiștilor și literaților, ca Jean-Paul Sartre, Raymond Queneau.

Ultimii ani

În anul 1946, Picasso o părăsește pe Dora Maar. El începuse de fapt o relație cu tânăra pictoriță Françoise Gilot, pe care o cunoscuse cu trei ani mai înainte. Se mută împreună în sudul Franței. Începând din anul 1948 vor locui la Vallauris, unde Picasso se consacră sculpturii, ceramicii și litografiei. În anul 1949 se naște fiica lor, Paloma, al cărei nume amintește de celebrul "porumbel al păcii" de pe afișul Congresului Mondial al Păcii. Anul 1953 debutează cu despărțirea de Françoise și retragerea din partidul comunist, și se încheie cu o nouă poveste de dragoste cu Jacqueline Roque. Jacqueline are 26 de ani, se vor căsători în 1961. În 1963 se deschide la Barcelona "Muzeul Picasso", care va cuprinde mai târziu cea mai mare parte din operele sale.

Pablo Picasso moare la 8 aprilie 1973 la Mougins, în apropiere de Cannes, la vârsta de 91 ani.

Picasso și-a transformat viața în legendă. După anii petrecuți printre boemii din Montmartre, a devenit - grație geniului și spiritului său inovator, dar totodată și prieteniilor celebre și aventurilor sale amoroase - cel mai renumit pictor al secolului al XX-lea.

Familie

Note

Bibliografie

• Frank Edgar, Picasso: perioadele albastră și roz (album), București, Editura Meridiane, 1966
• AntoninaVallentin, Pablo Picasso, București, Editura Meridiane, 1968
• Ileana Șoldea, Picasso (album), București, Editura Meridiane, 1972; ediția a II-a, 1974
• Pierre Daix, La Vie de peintre de Pablo Picasso, Paris, Éditions du Seuil, 1977
• Mircea Deac, Femeile și operele lui Picasso, București, Editura Gramar, 1997
• Pascale Le Thorel-Daviot, Picasso: portret în timp, București, Institutul Cultural Român, 2006

Legături externe

• Materiale media legate de Pablo Picasso la Wikimedia Commons
• Pablo Picasso Picturi ale lui Pablo Picasso
• Domnisoarele lui Picasso Arhivat în 19 mai 2011, la Wayback Machine., 18 mai 2011, Paul Ioan Revista Magazin
• Artistul si femeile Arhivat în 6 mai 2010, la Wayback Machine., 3 martie 2010, Revista Magazin
• Femeia, o jucarie sexuala? Arhivat în 19 septembrie 2014, la Wayback Machine., 24 septembrie 2008, Revista Magazin
• Padurea de iubite Arhivat în 11 iulie 2012, la Wayback Machine., 5 decembrie 2007, Revista Magazin
• Micul prieten de joacă al marelui artist. GALERIE FOTO, 26 august 2011, Adrian Silvan Ionescu, Ziarul de Duminică