Nicolae al IV-lea al Constantinopolului

Nicolae al IV-lea al Constantinopolului
Date personale
Născutanii 1070 Modificați la Wikidata
Decedat1152 (82 de ani) Modificați la Wikidata
Religiecreștinism ortodox[*] Modificați la Wikidata
Ocupațiepreot[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba greacă bizantină Modificați la Wikidata
Funcția episcopală
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Nicolae al IV-lea Mouzalon, menționat uneori Muzalon,[1][2] (în greacă Νικόλαος Μουζάλων, transliterat: Nikolaos Mouzalon; n. anii 1070 – d. 1152) a fost un cleric ortodox grec care a îndeplinit funcția de patriarh ecumenic al Constantinopolului din decembrie 1147 până în martie / aprilie 1151.[3]

Biografie

Origine

Nicolae s-a născut în jurul anului 1070 într-o familie de vază a Constantinopolului, din care a provenit mai târziu un episcop de Amyklon, cu același nume, care a păstorit în a doua jumătate a secolului al XII-lea. Urmașii săi, Gheorghios, Theodoros și Andronikos Mouzalon au fost funcționari politici și militari de rang înalt: Theodoros a fost mare logofăt (megas logothetēs) în timpul împăratului Mihail al VIII-lea Paleologul (1261-1282), iar la Sinodul din 1284 i-a criticat pe susținătorii reunirii bisericești Ioannis Vekkos, Konstantinos Melitiniotis și George Metohitis.[4]

În ceea ce privește viața lui Nicolae Mouzalon, sursele biografice sunt limitate: o lucrare autobiografică intitulată Απολογία pe care a scris-o când a demisionat de pe tronul arhiepiscopal al Ciprului și un Encomium (Εγκώμιον) scris de un orator anonim și rostit când era patriarh al Constantinopolului.[5] El și-a început, probabil, cariera teologică, predând evangheliile și a fost numit predicator laic în timpul păstoririi patriarhului Nicolae al III-lea Grammaticus (1084-1111).[6]

Arhiepiscop al Ciprului

Atunci când a devenit vacant scaunul arhiepiscopal al Ciprului, împăratul bizantin Alexie I Comnenul (1081–1118), apreciindu-i erudiția teologică, l-a considerat mai potrivit pentru această funcție, în ciuda faptului că era laic. Mouzalon a vrut să evite alegerea și a fugit la o mănăstire de lângă Constantinopol, posibil la Mănăstirea Kosmidion⁠(fr)[traduceți], unde s-a călugărit.[7] În cele din urmă, împăratul a reușit să-l convingă pe noul călugăr Nicolae, care a fost ales arhiepiscop al Ciprului. Durata exactă a păstoririi sale ca arhiepiscop este necunoscută, dar cu siguranță a renunțat de bună voie la această funcție în jurul anului 1110.[8][9] Motivele demisiei sale aveau legătură cu incapacitatea sa de a controla situația dăunătoare care predomina în cadrul arhiepiscopiei: clerul coopera cu colectorii de impozite, contribuind la extorcarea brutală a Bisericii Ortodoxe Cipriote,[8] în timp ce clericii care încălcau regulile bisericii erau protejați de conducătorii laici.[10]

După demisia sa, el s-a întors ca stareț la Mănăstirea Sfinților Cosma și Damian din suburbia Kosmidion (azi Eyüp) a Constantinopolului, unde a rămas în următorii treizeci și șapte de ani.[11]

Patriarh al Constantinopolului

Circumstanțele înălțării sale pe tronul patriarhal al Constantinopolului sunt legate de destituirea în februarie 1147 a patriarhului Cosma al II-lea Attikos, care fusese acuzat de bogomilism.[3] A urmat o vacanță a tronului patriarhal de zece luni, din cauza faptului că Sinodul Patriarhal nu a putut să cadă de acord asupra alegerii unei persoane potrivite.[3] Împăratului Manuel I Comnenul (1143-1180), a cărui asistență a fost solicitată de membrii sinodului, l-a propus pe bătrânul Nicolae Mouzalon[3] datorită activității sale pastorale anterioare în Cipru și a stimei de care se bucura în rândul poporului,[12] Prin urmare, Nicolae Mouzalon a fost ales patriarh în decembrie 1147.[3] Alegerea sa a provocat, cu toate acestea, o controversă considerabilă în cadrul Bisericii Constantinopolului: validitatea canonică a alegerii sale a fost pusă la îndoială de unii ierarhi pretendenți care au considerat că renunțarea în mod voluntar la funcția de arhiepiscop (care echivala în opinia lor cu o renunțare la preoție) și faptul că a trăit retras timp de aproape 40 de ani îl făceau inapt pentru funcția de patriarh.[13]

Durata patriarhatului său variază de la un autor la altul: 3 ani (manuscrisele Paris. supp. 755, Atheniensis 1372 și Laurentianus LIX 13), 3 ani și 3 luni (Matei Cigalas), 3 ani și 4 luni (Nichifor Calist și Leunclavius) și 4 ani și 4 luni (Filip de Novara).[3] Din coroborarea informațiilor incluse în toate aceste surse istorice, teologul și bizantinologul francez Venance Grumel (secretar al Revue des études byzantines și autor al unei cronologii a patriarhilor de Constantinopol) consideră că durata patriarhatului lui Nicolae al IV-lea ar fi de 3 ani și 4 luni.[3] Alte surse contemporane lui Grumel menționează perioade asemănătoare: sfârșitul anului 1147 – 1151 (listele lui Karl Krumbacher) și decembrie 1147 – martie 1151 (Dictionnaire de théologie catholique).[14]

Patriarhul Nicolae al IV-lea a scris o serie de lucrări teologice, printre care un tratat care respinge adaosul doctrinar catolic Filioque adresat împăratului Alexie I și o apărare poetică a actului renunțării la funcția de arhiepiscop al Ciprului. El l-a însărcinat pe diaconul Vasilisc să scrie o lucrare hagiografică dedicată Cuvioasei Parascheva „care, într-adevăr, să fie plăcută lui Dumnezeu”.[1] În perioada mandatului său de patriarh au fost adoptate decizii sinodale cu privire la impedimentele căsătoriei între o persoană ortodoxă și o persoană eretică, la interzicerea de către Biserică a adoptării propriilor frați și la dreptul unui cleric condamnat de un tribunal episcopal de a face apel la tribunalul patriarhal.[2] În timpul păstoririi sale, Biserica Ortodoxă Rusă a profitat de haosul care a precedat alegerea sa și a ales în mod necanonic un mitropolit fără a aștepta avizul Patriarhiei Constantinopolului.[15]

Opoziția unei părți a clerului l-a determinat pe împăratul Manuel să-i ceară patriarhului să abdice.[16] Împăratul și patriarhul au purtat discuții timp de câteva zile pe acest subiect, iar înregistrările acestor conversații au fost păstrate.[16][17] În ciuda sprijinului lui Nicolae, episcopul de Methoni, și al lui Nichifor Vasilakis, un membru influent al clerului Catedralei Sfânta Sofia, Nicolae al IV-lea Mouzalon a fost nevoit să renunțe la funcția de patriarh în martie/aprilie 1151.[3][18] A murit în anul 1152.

Note

  1. ^ a b Nestor Vornicescu, Sfinți români și apărători ai legii strămoșești: lucrare alcătuită din încredințarea Sfîntului Sinod, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1987, p. 259.
  2. ^ a b Maximilian Pal (coord.), Plenitudo legis, amor veritatis : in memoriam Petri Tocănel, Editura Sapientia, Iași, 2002, col. Studia et documenta / Academia Historico-Iuridica-Theologica Petrus Tocănel Instituti Theologici Franciscani, Roman, 1, p. 279.
  3. ^ a b c d e f g h Grumel (1943), p. 255.
  4. ^ Θεόδωρος Ζήσης, „Ο Πατριάρχης Νικόλαος Δ' Μουζάλων”, Επιστημονική Επετηρίδα Θεολογικής Θεσσαλονίκης, τομ. 23 (1978), p. 237.
  5. ^ Θεόδωρος Ζήσης, „Ο Πατριάρχης Νικόλαος Δ' Μουζάλων”, Επιστημονική Επετηρίδα Θεολογικής Θεσσαλονίκης, τόμ. 23 (1978), p. 238.
  6. ^ Θεόδωρος Ζήσης, „Ο Πατριάρχης Νικόλαος Δ' Μουζάλων”, Επιστημονική Επετηρίδα Θεολογικής Θεσσαλονίκης, τόμ. 23 (1978), p. 239.
  7. ^ Θεόδωρος Ζήσης, „Ο Πατριάρχης Νικόλαος Δ' Μουζάλων”, Επιστημονική Επετηρίδα Θεολογικής Θεσσαλονίκης, τόμ. 23 (1978), p. 240.
  8. ^ a b Magdalino (1993), p. 172.
  9. ^ Θεόδωρος Ζήσης, „Ο Πατριάρχης Νικόλαος Δ' Μουζάλων”, Επιστημονική Επετηρίδα Θεολογικής Θεσσαλονίκης, τομ. 23 (1978), p. 242.
  10. ^ Θεόδωρος Ζήσης, „Ο Πατριάρχης Νικόλαος Δ' Μουζάλων”, Επιστημονική Επετηρίδα Θεολογικής Θεσσαλονίκης, τόμ. 23 (1978), pp. 243-246 și Γεράσιμος Μέριανος, „Προστατεύοντας τα συμφέροντα ποιμνίου και μητροπόλεως. Κατάδειξη δημοσιονομικών ατασθαλιών με αφορμή επιστολές του Ευθύμιου Μαλάκη”, inclus în volumul Η Υπάτη στην Εκκλησιαστική Ιστορία,την εκκλησιαστική τέχνη και τον ελλαδικό μοναχισμό, Atena, 2011, p. 288.
  11. ^ Θεόδωρος Ζήσης, „Ο Πατριάρχης Νικόλαος Δ' Μουζάλων”, Επιστημονική Επετηρίδα Θεολογικής Θεσσαλονίκης, τόμ. 23 (1978), p. 246.
  12. ^ Θεόδωρος Ζήσης, „Ο Πατριάρχης Νικόλαος Δ' Μουζάλων”, Επιστημονική Επετηρίδα Θεολογικής Θεσσαλονίκης, τόμ. 23 (1978), p. 248.
  13. ^ Θεόδωρος Ζήσης, „Ο Πατριάρχης Νικόλαος Δ' Μουζάλων”, Επιστημονική Επετηρίδα Θεολογικής Θεσσαλονίκης, τόμ. 23 (1978), p. 250.
  14. ^ Grumel (1943), p. 269.
  15. ^ Θεόδωρος Ζήσης, „Ο Πατριάρχης Νικόλαος Δ' Μουζάλων”, Επιστημονική Επετηρίδα Θεολογικής Θεσσαλονίκης, τόμ. 23 (1978), pp. 250-251.
  16. ^ a b Magdalino (1993), pp. 21, 278.
  17. ^ Aleksei Petrovici Lebedev (). Исторические очерки состояния Византийско-восточной церкви от конца XI-го до середины XV-го века. Moscova: Алетейя. pp. 139–141. 
  18. ^ Angold (1995), pp. 80-81.

Bibliografie

  • en Michael Angold (). „Church and politic under Manuel I Comnenus”. Church and Society in Byzantium under the Comneni, 1081-1261. Cambridge University Press. pp. 73–115. ISBN 9780521269865. 
  • fr Venance Grumel (). „La chronologie des patriarches de Constantinople de 1111 à 1206”. Études byzantines. 1. pp. 250–270. Accesat în . 
  • en Alexander Kazhdan, ed. (), Oxford Dictionary of Byzantium, Oxford University Press, pp. 1467–1468, ISBN 978-0-19-504652-6 
  • en Paul Magdalino (). The Empire of Manuel I Komnenos, 1143-1180. Cambridge University Press. ISBN 0521305713. 


Funcții religioase
Predecesor:
Cosma al II-lea
Patriarh ecumenic al Constantinopolului
decembrie 1147 – martie/aprilie 1151
Succesor:
Teodot al II-lea


v  d  m
Episcopi ai Bizanțului și patriarhi ai Constantinopolului
Episcopi de Heraclea/Bizanț
Perioada romană (38-330)
Andrei  • Stahie  • Onisim  • Policarp I  • Plutarh  • Sedecion  • Diogen  • Elefterie  • Felix  • Policarp al II-lea  • Atenodor  • Euzois  • Laurențiu  • Alipie  • Pertinax  • Olimpian  • Marcu I  • Filadelf  • Chiriac I  • Castin  • Eugeniu I  • Tit  • Dometie  • Rufin  • Probie  • Mitrofan  • Alexandru
Arhiepiscopi ai Constantinopolului
Perioada romană (330–451)
Alexandru  • Pavel I  • Eusebiu  • Macedonie I  • Eudoxie  • Evagrie  • Demofil  • Maxim I  • Grigorie I  • Nectarie  • Ioan I Gură de Aur  • Arsachie  • Atic  • Sisinie I  • Nestorie  • Maximian  • Proclu  • Flavian  • Anatolie
Patriarhi ai Constantinopolului
Perioada bizantină
(451–1453)
Anatolie  • Ghenadie I  • Acachie  • Fravita  • Euphemius  • Macedonie al II-lea  • Timotei I  • Ioan al II-lea  • Epifanie  • Antim I  • Mina  • Eutihie  • Ioan al III-lea  • Ioan al IV-lea  • Chiriac al II-lea  • Toma I  • Serghie I  • Pyrrhus  • Pavel al II-lea  • Petru  • Toma al II-lea  • Ioan al V-lea  • Constantin I  • Teodor I  • Gheorghe I  • Pavel al III-lea  • Calinic I  • Cyrus  • Ioan al VI-lea  • Gherman I  • Anastasie  • Constantin al II-lea  • Nichita I  • Pavel al IV-lea  • Tarasie  • Nichifor I  • Teodot I  • Antonie I  • Ioan al VII-lea  • Metodie I  • Ignatie  • Fotie I  • Ștefan I  • Antonie al II-lea  • Nicolae I  • Εftimie I  • Ștefan al II-lea  • Trifon  • Teofilact  • Polieuct  • Vasile I  • Antonie al III-lea  • Nicolae al II-lea  • Sisinie al II-lea  • Serghie al II-lea  • Eustatie  • Alexie  • Mihail I  • Constantin al III-lea  • Ioan al VIII-lea  • Cosma I  • Eustratie  • Nicolae al III-lea  • Ioan al IX-lea  • Leon  • Mihail al II-lea  • Cosma al II-lea  • Nicolae al IV-lea  • Teodot al II-lea  • Neofit I  • Constantin al IV-lea  • Luca  • Mihail al III-lea  • Hariton  • Teodosie I  • Vasile al II-lea  • Nichita al II-lea  • Dosoftei  • Leontie  • Gheorghe al II-lea  • Ioan al X-lea  • Mihail al IV-lea  • Teodor al II-lea  • Maxim al II-lea  • Μanuil I  • Gherman al II-lea  • Metodie al II-lea  • Manuil al II-lea  • Arsenie  • Nichifor al II-lea  • Gherman al III-lea  • Iosif I  • Ioan al XI-lea  • Grigore al II-lea  • Atanasie I  • Ioan al XII-lea  • Nifon I  • Ioan al XIII-lea  • Gherasim I  • Isaia  • Ioan al XIV-lea  • Isidor I  • Calist I  • Filotei  • Macarie  • Nil  • Antonie al IV-lea  • Calist al II-lea  • Matei I  • Eutimie al II-lea  • Iosif al II-lea  • Mitrofan al II-lea  • Grigore al III-lea  • Atanasie al II-lea
Patriarhi ai Constantinopolului
Perioada otomană
(1453–1923)
Ghenadie al II-lea  • Isidor al II-lea  • Ioasaf I  • Sofronie I  • Marcu al II-lea  • Simeon I  • Dionisie I  • Rafail I  • Maxim al III-lea  • Nifon al II-lea  • Maxim al IV-lea  • Ioachim I  • Pahomie I  • Teolept I  • Ieremia I  • Ioanichie I  • Dionisie al II-lea  • Ioasaf al II-lea  • Mitrofan al III-lea  • Ieremia al II-lea  • Pahomie al II-lea  • Teolept al II-lea  • Matei al II-lea  • Gavriil I  • Teofan I  • Meletie I  • Neofit al II-lea  • Rafail al II-lea  • Chiril I  • Timotei al II-lea  • Grigore al IV-lea  • Antim al II-lea  • Chiril al II-lea  • Atanasie al III-lea  • Neofit al III-lea  • Partenie I  • Partenie al II-lea  • Ioanichie al II-lea  • Chiril al III-lea  • Paisie I  • Partenie al III-lea  • Gavriil al II-lea  • Partenie al IV-lea  • Dionisie al III-lea  • Clement  • Metodie al III-lea  • Dionisie al IV-lea  • Gherasim al II-lea  • Atanasie al IV-lea  • Iacob  • Calinic al II-lea  • Neofit al IV-lea  • Gavriil al III-lea  • Neofit al V-lea  • Ciprian  • Atanasie al V-lea  • Chiril al IV-lea  • Cosma al III-lea  • Ieremia al III-lea  • (Calinic al III-lea)  • Paisie al II-lea  • Serafim I  • Neofit al VI-lea  • Chiril V  • Calinic al IV-lea (al III-lea)  • Serafim al II-lea  • Ioanichie al III-lea  • Samuil I  • Meletie II  • Teodosie al II-lea  • Sofronie al II-lea  • Gavriil al IV-lea  • Procopie  • Neofit al VII-lea  • Gherasim al III-lea  • Grigore al V-lea  • Calinic al V-lea (al IV-lea)  • Ieremia al IV-lea  • Chiril al VI-lea  • Eugeniu al II-lea  • Antim al III-lea  • Hrisant  • Agatanghel  • Constantius I  • Constantius al II-lea  • Grigore al VI-lea  • Antim al IV-lea  • Antim al V-lea  • Gherman al IV-lea  • Meletie al III-lea  • Antim al VI-lea  • Chiril al VII-lea  • Ioachim al II-lea  • Sofronie al III-lea  • Ioachim al III-lea  • Ioachim al IV-lea  • Dionisie al V-lea  • Neofit al VIII-lea  • Antim al VII-lea  • Constantin al V-lea  • Gherman al V-lea  • Meletie al IV-lea
Patriarhi ai Constantinopolului
Perioada turcă (din 1923)
Grigore al VII-lea  • Constantin al VI-lea  • Vasile al III-lea  • Fotie al II-lea  • Veniamin  • Maxim al V-lea  • Athenagoras  • Demetrios  • Bartolomeu
Control de autoritate