Limba sorabă de sus

Sorabă de sus
hornjoserbska rěč, hornjoserbšćina
Vorbită înGermania
RegiuniBrandenburg, Saxonia
Număr de vorbitoriaproximativ 40.000
Sistem de scrierealfabetul latin
Tipologie lingvisticădiversă, normal SVO
Clasificare
limbi indo-europene
Statut oficial și codificare
Limbă oficială înrecunoscută oficial ca limbă regională în Saxonia
Organ de
reglementare
Upper Sorbian Language Commission[*][[Upper Sorbian Language Commission |​]]  Modificați la Wikidata
ISO 639-2hsb
ISO 639-3
(cel mai
răspândit dialect)
hsb  Modificați la Wikidata
SILhsb

Harta Germaniei cu regiune unde sunt folosite limbi sorabe marcată în roșie.
Puteți vizita Wikipedia în sorabă de sus.
Această pagină poate conține caractere Unicode
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Limba sorabă de sus sau limba sorabă superioară (hornjoserbšćina, hornjoserbska rěč) este o limbă slavă de vest minoritară, vorbită în regiunea istorică Luzacia Superioară, astăzi o parte a Saxoniei. Împreună cu o altă limbă minoritară, sorabă de jos, ea formează o ramură a limbilor slavice numită limbi sorabe. Prin comparație cu limbile națiunilor vecine, soraba de jos este mai similară cu poloneza, iar soraba de sus - cu ceha.

Astăzi aproximativ 40.000 de oameni în Saxonia vorbesc soraba de sus. Această limbă este cea de-a doua limbă minoritară a Germaniei, după daneză, dar înaintea frizonei.

Bibliografie în limba română

  • Curs practic de limba sorabă. Curs universitar de soraba superioară de Jindřich Vacek, Universitatea din Bucuresti, București, 1986, fragment online

Vezi și

Legături externe

  • en Limba sorabă de sus la Ethnologue
  • de hsb Dicționar german-sorab Arhivat în , la Wayback Machine.
  • hsb Kurs serbskeje rěče, toate dialogurile din manualul românesc Curs practic de limba sorabă


v  d  m
Limbi indo-europene
Limbi indo-iraniene
assamezăavesticăbactriană • beluciană • bengaleză • kașmiriană • darihindigujarati • kuci • kurdă • maithili • malvi • marathinepalezăorianăosețianăpali • pamiriană • paștunăpersanăpunjabăromanisakasanscrităsarmatăscițiană • sindhi • singaleză • șumaști • tadjicăurduzazaki
Expansiunea limbilor indo-europene
Limbi italice
aragonezăaranezăaromână (macedoromână) • asturianăcatalană (valenciană) • corsicană (galureză) • dalmată • fala • faliscăfrancezăfriulanăgalicianăistroromânăitalianăladinăladino (iudeo-spaniolă) • latinămeglenoromânămirandezăneapolitanăoccitanăoscăpiemontezăportughezăretoromanăromânăsardă (campidaneză, logudoreză) • sasareză • sicilianăspaniolăumbrianăvalonăvenetă
Limbi slave
belarusăbosniacăbulgarăcașubianăcehăcnaanicăcroatăinterslavămacedoneanămuntenegreanăpolabăpolonezăpomeranianărusăsârbăsilezianăslavă vecheslavonăslovacăslovenă (limba prekmură, limba resiană) • slovincianăsorabă de jos • sorabă de sus • ucraineană
Limbi baltice
curonianăjatvianăselonianăzemgalianăletonălituanianăprusacă veche
Limbi celtice
bretonăceltibericăcornicăcumbricăgalațianăgalezăgalicăirlandezălepontinămanxnoricăpicticăscoțiană
Limbi germanice
Limbi anatoliene

carianăhititălicianălidianăluvianămilianăpalaică

pisidianăsidetică
Altele
Categorisire incertă
dacăfrigianăilirămacedoneană vechetracă
Cu text cursiv sunt marcate limbile dispărute.
Control de autoritate
  • BNF: cb13318801s (data)
  • GND: 4120294-6
  • LCCN: sh85141247