Filip Marin

Filip Marin

Sculptorul Filip Marin, portret realizat de George Demetrescu Mirea
Date personale
Născut1865[1][2][3] Modificați la Wikidata
București, Principatele Unite Române Modificați la Wikidata
Decedat1928 (63 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiesculptor Modificați la Wikidata
Activitate
EducațieAcademia de Arte Frumoase din Roma
Lucrări remarcabileMasca mortuară a lui Mihai Eminescu, Bustul lui Ion Gheorghe Duca
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Statuia lui Traian Demetrescu în parcul Cișmigiu din București[4]

Filip Marin (n. 1865, București, Principatele Unite Române – d. 1928[1][2][3][5]) a fost un sculptor român, elev al lui Frederic Storck.

A absolvit Academia de Arte Frumoase din Roma.[6]

A funcționat ca profesor la Școala de Arte Frumoase din București.[7]

Este autorul a numeroase opere de valoare, apreciate în epocă: bustul lui Ion Gheorghe Duca, Cugetare, Durerea, Eminescu, Homer, Nud etc.[7]

În 10 mai 1894 s-a deschis o expoziție de sculptură la Palatul Ateneului, la care lui Filip Marin i-a revenit medalia a III-a pentru lucrarea Cugetarea.

Din presa vremii

„Almanachul ilustrat al ziarului Adevĕrul pe anul 1898” relata următoarele, cu ocazia prezentării inaugurării noului sediu din „Palatul Adevĕrul”: [8]

În marea deschidere a scărei, la jumătatea ei și la nivelul galeriei e bustul directorului și fundatorului Adevĕrului, d-l Alex. V. Beldiman, săpat în marmură de talentatul sculptor Filip Marin.

În revista Familia nr. 45 din noiembrie 1899 apărea următoarea știre:[9]

Două busturi la București. Zilele acestea talentatul sculptor Filip Marin va începe lucrarea în marmoră a busturilor lui Alexandru Lahovari și Lascăr Catargiu, destinate incintelor Camerei și Senatului. Marmora din care se vor lucra busturile a fost adusă din Carrara.

Sculptorul Filip Marin este cel care, la 16 iunie 1889, a luat masca mortuară de pe chipul neînsuflețit al lui Mihai Eminescu, care fusese dus la Spitalul Brâncovenesc, pentru autopsie.[10] Aceasta se află în prezent în patrimoniul Cabinetului de Stampe al Bibliotecii Academiei. Tot el a realizat și cel dintâi bust din ghips al lui Mihai Eminescu, care a fost amplasat în Sala Ateneului încă din anul morții lui Eminescu – 1889.[11]

Donator de opere de artă

Pinacoteca București, care are în prezent spațiul de expunere la Palatul Cesianu-Racoviță, dispune de un mare fond de opere de artă, dintre care cea mai importantă donație particulară, din 1932, provine de la sculptorul Filip Marin, cuprinzând 162 de opere, din care 43 de piese de sculptură, 14 lucrări de pictură și 105 desene, toate purtând, semnătura artistului. În colecția Pinacotecii există și portretul sculptorului Filip Marin, realizat de pictorul George Demetrescu Mirea.[12]

Lucrări monumentale

Aprecieri critice

Într-o tabletă dedicată de Tudor Arghezi lui Constantin Brâncuși, publicată în 1914, acesta scrie că:[16]

„Acestor flașnetari și zarzavagii ai artei li se ușurează greutățile pe care talentele nu le pot învinge fără jertfă și sleire. Ei sunt primiți ca niște prieteni, ospătați ca niște profeți și sculându-se din scaunul ocupat prin grația ignoranței de sus, mulți dintr-înșii strâng la piept punga cu aur căpătată cu prețul șalelor încovoiate și-a unei metodice lingușiri.”.
Exemplul tipic l-ar întruchipa „dl. Filip Marin”, care, dincolo de cioc, plete, cravată înnodată și pălărie mare, nu are pic de talent. „Operele” sale de „ipsos și var!” sunt cumpărate cu mii de lei și apreciate de acele „comisiuni de nulități și săraci cu mintea”. Un asemenea specimen tocmai geniul lui Eminescu „el ține să-l interpreteze”, păcălind încă o dată publicul, „parte naiv și parte nerod”, prin asemenea monument „insultător” față de memoria poetului național.
„Ridicarea d-lui Filip Marin față de izgonirea lui Brâncuși” pare să fie în „ordinea lucrurilor normale”, scrie indignat Arghezi, „stupiditatea având toate drepturile de primogenitură omenească”.

Distincții

În 1921, Direcția generală a Artelor din Ministerul Cultelor și Artelor, a înaintat tabele cu funcționari ai săi, propuși spre decorare cu ocazia încoronării proiectate pentru acel an. La poziția 35 era înscris sculptorul Filip Marin cu propunerea „ofițer al Coroanei”.[17]

Note

  1. ^ a b c d Filip Marin, Répertoire des artistes, accesat în  
  2. ^ a b c d Filip Marin, Benezit Dictionary of Artists, accesat în  
  3. ^ a b c d Filip Marin, Artnet, accesat în  
  4. ^ a b Cu piciorul... prin București
  5. ^ http://www.edusoft.ro/rol/Filip%20Marin.php
  6. ^ „Tineri din spațiul românesc la studii în străinătate (1864-1944)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  7. ^ a b Parcul Luigi Cazzavillan (București)
  8. ^ Palatele presei române[nefuncțională]
  9. ^ Familia: Sculptură
  10. ^ Victor Macarie:,,Eminescu, prima medalie… primul bust…”
  11. ^ MIHAI EMINESCU POSTUM SI ETERN
  12. ^ „Arta captivă – 100 de capodopere necunoscute - Pinacoteca București”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ Fântâna Luigi Cazzavillan
  14. ^ Monumentul lui Traian Demetrescu
  15. ^ „Lista monumentelor istorice 2004 - Monumente dispărute” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  16. ^ publicat în „Seara”, an IV, nr. 1590, 23 iunie 1914, semnat T.A., reprodus în vol. Tudor Arghezi, Tablete de cronicar, ESPLA, 1960, pp.279-281.
  17. ^ Katiușa Pârvan: Opera medalistică a sculptorul Mihail Kara - mărturie a pregătirii serbărilor încoronării

Legături externe

Materiale media legate de Filip Marin la Wikimedia Commons


 Acest articol biografic despre un sculptor român este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui!


v • d • m
Societăți artistice bucureștene

Societățile scrise cu aldin au legătură cu Filip Marin
v • d • m
Membrii Societății Tinerimea artistică
Președinți
Fondatori
Membri
și
participanți


Sigla din anul 1926
Gheorghe D. Anghel • Octavian Angheluță • Petre Antonescu • Nina Arbore • Constantin Aricescu • Max W. Arnold • Hrandt Avakian • Aurel Băeșu • Zoe Băicoianu • Adam Bălțatu • Ion Bărbulescu (B'Arg) • Ion Dimitriu-Bârlad • Apcar Baltazar • Ludovic Bassarab • Constantin Baraschi • Ignat Bednarik • Emil Wilhelm Becker • Dimitrie Belisarie • Dimitrie Berea • Catul Bogdan • Leon Biju • Constantin Brâncuși • Nicolae Brana • Petre Bulgăraș • Marius Bunescu • Sever Burada • Alexandru Călinescu • Richard Canisius • Boris Caragea • Arnold Chencinski • Alexandru Ciucurencu • Alexandru Clavel • Aurel Cojan • Mac Constantinescu • Traian Cornescu • Rudolf Schweitzer–Cumpăna • Nicolae Dărăscu • Dumitru Pavelescu-Dimo • Ernest Doneaud • Vasile Dobrian • Nicu Enea • Micaela Eleutheriade • Ion Schmidt-Faur • Iosif Fekete • Marin Haralambie Georgescu • Spiridon Georgescu • Dumitru Ghiață • Nicolae Grant • Olga Greceanu • Lucian Grigorescu • Nicolae Grigorescu • Oscar Han • Wladimir Hegel • Alexandru Henția • Marcel Iancu • Vasile Ionescu-Varo • Ion Irimescu • Iosif Iser • Ion Jalea • Iosif Keber • Emilian Lăzărescu • Laetiția Lucasievici • Dumitru Mățăoanu • Apostol Mănciulescu • George Mărculescu • Alexis Macedonski • Mihai Onofrei • Rodica Maniu • Duiliu Marcu • Filip Marin • Arthur Mendel • Emil Mereanu • Cornel Medrea • Claudia Millian • Paul Miracovici • Ioan Mirea • George Demetrescu Mirea • G. Mossa • Ary Murnu • Samuel Mutzner • Natalia Negru • Jean Neylies • Oscar Obedeanu • Mihai Onofrei • Dimitrie Paciurea • Theodor Pallady • Tache Papatriandafil • Constantin Pascali • Costin Petrescu • Nicolae Petrescu-Găină • Alexandru Phoebus • Elena Popea • Gabriel Popescu • Vasile Popescu • Stelian Popescu Ghimpați • Camil Ressu • Alexandru Satmari • Eduard Săulescu • Alexandru Poitevin-Scheletti • Arthur Segal • Dimitrie Serafim • Alexandru Severin • Ion Theodorescu-Sion • Menelas Michel Simonidy • Gheorghe Simotta • Toma T. Socolescu • Oscar Späthe • Nora Steriadi • Eustațiu Stoenescu • Cecilia Cuțescu-Storck • Carol Storck • Romeo Storck • Francisc Șirato • Nicolae Tonitza • Petru Remus Troteanu • Paul Verona • Ion Vlasiu • Lascăr L. Vorel • Petre Iorgulescu-Yor
Vezi Lista completă a artiștilor participanți la expozițiile Tinerimii artistice.