Ferdinand I al Bulgariei
| Ferdinand I | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Ferdinand Maximilian Karl Leopold Maria |
| Născut | 26 februarie 1861 Viena, Imperiul austriac |
| Decedat | (87 de ani) Coburg, Zonele aliate de ocupație din Germania |
| Înmormântat | Biserica catolică Sf. Augustin |
| Părinți | August de Saxa-Coburg-Gotha Clémentine de Orléans |
| Frați și surori | Prințesa Clotilde de Saxa-Coburg și Gotha Prințesa Amalie de Saxa-Coburg și Gotha Prințul Philipp de Saxa-Coburg și Gotha Ludwig August de Saxa-Coburg-Kohary  |
| Căsătorit cu | Marie Louise de Bourbon-Parma Eleonore de Reuss-Köstritz |
| Copii | Boris III Prințul Kiril Prințesa Eudoxia Prințesa Nadejda |
| Cetățenie |  Bulgaria |
| Religie | Biserica Catolică |
| Ocupație | entomolog[*] botanist[*] scriitor ofițer militar conducător[*] ornitolog[*] zoolog[*] zoological collector[*][[zoological collector (collector of animals)|]] |
| Locul desfășurării activității | Sofia[1] |
| Limbi vorbite | limba germană limba bulgară |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | Prince of Saxe-Coburg and Gotha-Koháry[*][[Prince of Saxe-Coburg and Gotha-Koháry (Royal-Noble Title)|]] Duke in Saxony[*][[Duke in Saxony (Royal Title)|]] Principe |
| Familie nobiliară | Casa de Saxa-Coburg și Gotha |
| Țar al Bulgariei | |
| Domnie | 7 iulie 1887 – 3 octombrie 1918 |
| Predecesor | Alexandru |
| Succesor | Boris III |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Ferdinand (26 februarie 1861 – 10 septembrie 1948),[2] născut Ferdinand Maximilian Karl Leopold Maria de Saxa-Coburg și Gotha-Koháry, a fost conducător al Bulgariei din 1887 până în 1918, inițial ca knyaz (prinț regent, 1887–1908) mai târziu ca țar (1908–1918). De asemenea, a fost autor, botanist, entomolog și filatelist.
Biografie
Ferdinand s-a născut la Viena, ca prinț Koháry, ramură a familiei ducale de Saxa-Coburg-Gotha. A crescut în mediul cosmopolit al înaltei nobilimi austro-ungare și pe domeniile ancestrale ale familiei din Slovacia și Germania.
Fiu al prințului August de Saxa-Coburg-Gotha și a soției sale, Clémentine de Orléans, fiica regelui Ludovic-Filip I al Franței, Ferdinand a fost nepotul Ducelui Ernest I de Saxa-Coburg-Gotha și al regelui Leopold I al Belgiei. Tatăl său August a fost frate al regelui Ferdinand al II-lea al Portugaliei și văr primar cu regina Victoria, Albert, Prinț Consort, împărăteasa Charlotte a Mexicului și Leopold al II-lea al Belgiei. Ultimii doi erau veri primari ai lui Ferdinand și prin mama sa, prințesă de Orléans. Ferdinand a avut printre strămoși conducători ai Bulgariei medievale atât din partea tatălui cât și a mamei.
Prinț al Bulgariei
Primul Knyaz (prinț regent) al celui de-Al Treilea Stat bulgar, Alexandru de Battenberg, a abdicat în 1886 după numai șase ani de la alegerea sa.[3] Ferdinand a fost ales Knyaz de Marea Adunare Națională a Bulgariei la 7 iulie 1887 după calendarul gregorian.[3] In desperate attempts to prevent Russian occupation of Bulgaria, the throne had been previously offered, before Ferdinand's acceptance, to princes from Denmark to the Caucasus and even to the King of Romania.[4] Ascensiunea lui a fost primită cu neîncredere de multe case regale din Europa. Regina Victoria, verișoara primară a tatălui său, a declarat primului ei ministru: "Este total nepotrivit ... delicat, excentric și efeminat ... trebuie oprit imediat."[5] Spre uimirea detractorilor săi inițiali, Ferdinand a avut succes în general în primele două decade ale domniei sale.[5]
Viața politică internă a Bulgariei a fost dominată în primii ani ai domniei lui Ferdinand de liderul Partidului Liberal Ștefan Stambolov, a cărui politică externă a văzut o răcire accentuată în relațiile cu Rusia, văzută ca fostă protectoare a Bulgariei.
Viața personală
Se crede că Ferdinand a fost bisexual de-a lungul întregii sale vieți, dar până la vârsta mijlocie au predominat femeile.[6]
Ferdinand a intrat într-un mariaj de conveniență[7] cu Prințesa Marie Louise de Bourbon-Parma, fiica lui Roberto I de Parma și a Prințesei Maria Pia de Bourbon-Două Sicilii, la 20 aprilie 1893 la Villa Pianore în Lucca, Italia. Cuplul a avut patru copii:
- Boris III (1894–1943)
- Kiril (1895–1945)
- Eudoxia (1898–1985)
- Nadejda (1899–1958). S-a căsătorit cu Ducele Albrecht Eugen de Württemberg.
Marie Louise a murit la 31 ianuarie 1899 după ce a născut-o pe fiica ei Nadejda. Ferdinand nu s-a mai gândit la căsătorie până când mama sa, Prințesa Clémentine, a murit în 1907. Pentru a îndeplini obligațiile dinastice și a oferi copiilor săi o figură maternă, Ferdinand s-a căsătorit cu Eleonore Caroline Gasparine Louise, prințesă Reuss-Köstritz, la 28 februarie 1908.[8]
Ferdinand își petrecea periodic vacanțele la Capri, atunci faimos pentru locul de întâlnire al gay-ilor bogați.[9]
Căderea lui Stambolov (mai 1894) și, ulterior, asasinarea lui (iulie 1895), au deschis calea pentru o reconciliere a Bulgariei cu Rusia efectuată în luna februarie 1896 prin convertirea prințului Boris de la romano-catolicism la ortodoxism. Totuși, această mutare a adus multă animozitatea printre rudele sale catolice austriece, în special a unchiului său, împăratul Franz Joseph I al Austriei.
Țar al Bulgariei
La 5 octombrie 1908 (sărbătorit la 22 septembrie), Ferdinand a proclamat independența de jure a Bulgariei față de Imperiul Otoman. De asemenea, el a ridicat statutul Bulgariei la nivel de regat și s-a autoproclamat țar sau rege. Declarația de independență a Bulgariei a fost proclamată de el la biserica Sfinții Patru Martiri din Tărnovo. A fost acceptat de Turcia și celelalte puteri europene.[4]
Ferdinand a fost cunoscut ca fiind un personaj cu o problemă de caracter. La o vizită la împăratul german Wilhelm al II-lea în 1909, Ferdinand stătea rezemat la o fereastră a noului palat din Potsdam atunci când împăratul a venit din spatele lui și l-a pălmuit la fund[10]. Ferdinand a fost ofensat de gest și împăratul și-a cerut scuze. La 15 iulie 1910 la o vizită în Belgia, Ferdinand a devenit primul șef de stat care a zburat cu un avion.[11]
Ca mulți conducători dinaintea lui într-o țară ortodoxă, Ferdinand a avut un "vis al unui nou Bizanț".Acesta a dorit să cucerească Constantinopolul.[12] În 1912, Ferdinand s-a alăturat altor state balcanice într-un asalt asupra Imperiului Otoman pentru a elibera teritoriile ocupate. A văzut acest război ca pe o nouă cruciadă declarând că aceasta este "o luptă dreaptă, mare și sfântă a Crucii împotriva Semilunii".[13] Bulgaria a contribuit cu cel mai mare număr de soldați. Marile puteri au insistat asupra creării unei Albanii independente.[4] Curând după aceea, Bulgaria a atacat aliații săi recenți Serbia și Grecia iar ea însăși a fost atacată de către România și Imperiul Otoman și a fost învinsă.
Cu toate acestea, Tratatul de la București din 1913 i-a dat unele câștiguri teritoriale în Bulgaria. I-a fost asigurată o zonă mică de teren care i-a permis accesul la Marea Egee.[4]
Arbore genealogic
Note
- ^ „Ferdinand I al Bulgariei”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Louda, 1981, Lines of Succession, Table 149
- ^ a b Finestone, 1981, The Last Courts of Europe, p 227
- ^ a b c d Louda, 1981, Lines of Succession, p 297
- ^ a b Aronson, 1986, Crowns In Conflict, p 83
- ^ Constant, 1986, Foxy Ferdinand, p 96
- ^ Constant, 1986, Foxy Ferdinand, p 143
- ^ Aronson, 1986, Crowns In Conflict, p 85
- ^ Constant, 1986, Foxy Ferdinand, p 266
- ^ Gauthier, Guy (). Missy, regina României. Humanitas. p. 145.
- ^ „King up in Aeroplane: Ferdinand of Bulgaria First Monarch to Do It – Sons Fly Also” (Adobe Acrobat). New York Times website. New York Times. . p. 1. Accesat în .
- ^ Aronson, 1986, Crowns In Conflict, p 86
- ^ Aronson, 1986, Crowns In Conflict, p 87
Legături externe
- SERIAL ISTORIC / Ce căuta franțuzu’ în Bulgaria? (I), 30 martie 2010, Daniel Cain, Ziarul de Duminică
- SERIAL ISTORIC/ Ce căuta franțuzu’ in Bulgaria? (II). Labirinturile Sofiei, 8 aprilie 2010, Daniel Cain, Ziarul de Duminică
- SERIAL ISTORIC/ Ce căuta franțuzu’ in Bulgaria? (III). Mărirea și decăderea unui rege, 14 aprilie 2010, Daniel Cain, Ziarul de Duminică
| ||||||||||||||||
