David Hume

David Hume
Date personale
Născut	26 aprilie/7 mai 1711[1][2][3] Edinburgh, Regatul Marii Britanii[1][2][3]
Decedat	25 august 1776 (65 de ani)[1][2][4][5] Edinburgh, Regatul Marii Britanii[1][6][3]
Înmormântat	Old Calton Cemetery[*][[Old Calton Cemetery (cemetery in City of Edinburgh, Scotland, UK)|​]]
Părinți	Joseph Hume, 10th of Ninewells[*][[Joseph Hume, 10th of Ninewells ((1681-1713))|​]][7][8] Katherine Falconer[*][[Katherine Falconer ((1683-1745))|​]][7][8]
Frați și surori	John Hume, 11th of Ninewells[*][[John Hume, 11th of Ninewells ((1709-1786))|​]][8]
Religie	ateism
Ocupație	filozof economist bibliotecar istoric eseist scriitor
Locul desfășurării activității	Scoția[9]
Limbi vorbite	limba engleză[10][11]
Modifică date / text

David Hume (n. 26 aprilie/7 mai 1711, Edinburgh, Regatul Marii Britanii – d. 25 august 1776, Edinburgh, Regatul Marii Britanii) a fost un filozof, istoric și economist scoțian, un adept al empirismului, unul dintre reprezentanții cei mai de seamă ai Iluminismului scoțian. A fost un critic neobosit al dogmatismului metafizic și religios, devenind celebru pentru modul curajos în care a abordat, de pe poziții sceptice, o serie de subiecte filozofice cum ar fi cauzalitatea, probabilitatea, identitatea personală sau originea virtuții. Contemporan cu Immanuel Kant, a respins și a ridiculizat valoarea ideilor abstracte, a ideilor ce nu vin din realitate, din experiență.

Viața

S-a născut la Edinburgh ca al doilea fiu al unei familii aparținând micii nobilimi scoțiene. Hume a agonisit o avere modestă din vânzarea diverselor sale publicații, la care s-au adăugat remunerațiile primite în câteva scurte perioade când a îndeplinit funcții publice bine retribuite. Ultimii ani de viață și i-a petrecut tot la Edinburgh, unde a murit ca o personalitate înconjurată de multă dragoste. A apucat să afle, înainte de a muri, veștile despre Revoluția americană, pe care o anticipase demult și pe care a întâmpinat-o cu aprobare.

La British Library, Hume e catalogat drept istoric. History of England (Istoria Angliei) deține în scrisul său cea mai mare pondere, atât ca volum cât și în privința circulației. Fiind o piatră de hotar în evoluția istoriografiei, recunoscută până la Macaulay drept opera-standard în domeniu, ea a fost un best-seller timp de aproape o sută de ani.Hume vede în History a sa, ca și în tot restul operei sale, o contribuție la științele umane: toate aceste "subiecte morale", cum li se spunea pe atunci, au constituit domeniul său predilect. Scrierile lui economice au fost și ele o piatră de hotar, fiind recunoscute ca atare de mult mai tânărul său prieten Adam Smith. Hume citea pe patul său de moarte Avuția națiunilor a lui Smith, apreciind-o numaidecât ca pe o mare reușită intelectuală.Eseurile politice ale lui Hume s-au numărat, alături de cele ale lui Montesquieu (cu care coresponda) și Locke, printre scrierile ce i-au influențat cel mai mult pe Părinții întemeietori ai constituției SUA.

Influențe

Ideile lui Hume au avut o mare influență asupra unor gânditori posteriori lui, ca de exemplu Albert Einstein care spunea că a fost inspirat de Hume la formularea teoriei relativității.

Opere

• A Treatise of Human Nature (Tratat asupra naturii umane) (1739)
• Eseuri morale și politice (1741)
• An Enquiry concerning Human Understanding (Cercetare asupra intelectului omenesc) (1748)
• An Enquiry concerning the Principles of Morals (Cercetare asupra principiilor moralei) (1751)
• History of England (Istoria Angliei) (1754)
• Istoria naturală a religiei (1757)
• Dialogues concerning Natural Religion (Dialoguri asupra religiei naturale) (postume, 1779)

Note

Legături externe

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de David Hume

La Wikicitat găsiți citate legate de David Hume.

Format:Empirism