Copeică

Copeica^[1] (în rusă копе́йка, pronunțat [kapе́ǐka], la plural: копе́йки, pronunțat: [kapе́ǐki]) este subdiviziunea rublei sau a grivnei. O copeică reprezintă 1/100 dintr-o rublă sau dintr-o grivnă. Neoficial, copeica este subîmpărțită în 2 denghi.

Etimologie

Cuvântul copeică este un împrumut (din rusă копе́йка), citit [kapе́ǐka]. Acesta derivă din cuvântul копьё (pronunțat [kapǐó], în română „suliță”^[2]. Primele monede cu valoarea unei sutimi de rublă, care au fost bătute de Cnezatul Moscovei, după cucerirea Novgorodului în 1478, aveau gravate pe o față stema moscovită, „Sfântul Gheorghe ucigând balaurul cu o suliță”. Copeicile rusești din zilele noastre folosesc și ele această simbolistică.

Utilizare

Mai multe țări utilizează sau au utilizat copeica drept subunitate monetară:

În Imperiul Rus, împreună cu rubla imperială rusă ;
În Uniunea Sovietică, împreună cu rubla sovietică ;
În Federația Rusă, împreună cu rubla rusă: există și sub formă de monede argintate de 1 și de 5 copeici, precum și sub forma monedelor aurite de 10 și de 50 copeici ;
În Ucraina, împreună cu grivna, începând din 1996.
În Belarus, împreună cu rubla belarusă.
În Azerbaidjan, împreună cu manatul azer, având denumirea, în azeră qəpik, pronunțat [gæpik].
În autoproclamata Republica Moldovenească Nistreană, împreună cu rubla transnistreană.

Varia

Slaba sa valoare în Occident a creat expresia:

„Nu valorează nicio copeică.”

Galerie de imagini

Imperiul Rus: monedă de 2 copeici, emisă în 1839
Imperiul Rus - 3 copeici - 1895, 1903
Monedă sovietică de 3 copeici, emisă în 1985
Rusia - 1 copeică - 1997
Rusia - 5 copeici - 1997
Rusia - 10 copeici - 1999
Monedă cu valoarea nominală de 1 qəpik (1 copeică), emisă de Azerbaijan, în anul 2006
Republica Belarus: bancnotă cu valoarea nominală de 50 copeici belaruse, emisă în 1992 (avers)
Republica Belarus: bancnotă cu valoarea nominală de 50 copeici belaruse, emisă în 1992 (revers)
Trei monede cu valoare nominală de 10 copeici, de-a lungul timpului, emise, de la stânga la dreapta, de Imperiul Rus (1911), de Uniunea Sovietică (1987) şi de Federaţia Rusă (1998).

Bibliografie

Academia Republicii Populare Romîne. Institutul de Lingvistică, Dicționar rus - romîn, Redactor responsabil Gh. Bolocan, Editura Științifică, București, 1964.