Uniunea Statală Rusia-Belarus
Uniunea Statală Rusia-Belarus sau Uniunea Statală (în rusă Союзное государство, în belarusă Саюзная дзяржава, cu alfabet Łacinka: Sajuznaja dziaržava) este o organizație internațională formată prin asocierea a două tratate: Tratatul Uniunii Bielorusiei și Rusiei (semnat la Minsk pe 2 aprilie 1997) și Tratatul Uniunii Slave (semnat la Moscova pe 8 decembrie 1999).
Uniunea Statală Rusia-Belarus, pe scurt Uniunea Rusia-Belarus, nu este membră a Organizației Națiunilor Unite iar statele ce o compun își conservă integral suveranitatea.
Înființarea
Inițial, Comunitatea Rusiei și Belarusului s-a înființat la 2 aprilie 1996.[1] Baza uniunii a fost întărită un an mai târziu, la 2 aprilie 1997, cu semnarea „tratatului de uniune între Belarus și Rusia”, moment în care uniunea a fost denumită Uniunea între Belarus și Rusia.[2] Alte câteva acorduri s-au semnat la 25 decembrie 1998, cu intenția de a mări gradul de integrare politică, economică și socială.[2]
Natura entității politice originare a rămas, însă, extrem de vagă. Sub presiunea adversarilor săi politici, care susțineau unirea celor două țări și sub cea a președintelui Belarusului Alexandr Lukașenko, care încerca să lege economia deosebit de slabă a țării sale de cea a Rusiei, președintele rus de atunci, Boris Elțin, a inițiat înființarea uniunii în scopul de a armoniza diferențele politice și economice între cele două țări.[3] O propunere similară fusese avansată de președintele kazah Nursultan Nazarbayev în 1994, în ideea unei „Uniuni Eurasiatice”, dar această propunere nu a fost niciodată adoptată sau analizată serios.[4] Tratatul de Înființare a Uniunii Statale a Rusiei și Belarusului a fost semnat la 8 decembrie 1999.[5] Intenția a fost aceea de a realiza o federație similară Uniunii Sovietice, cu un singur președinte, parlament, drapel, stemă, imn, constituție, armată, cetățenie, monedă etc. Uniunea a fost ratificată de Duma de Stat a Rusiei la 22 decembrie 1999 și de Adunarea Națională a Belarusului la 26 ianuarie 2000, dată la care tratatul a intrat oficial în vigoare.[6]
Aderarea altor țări
Și Serbia a anunțat intenția de a adera la această uniune în 1999; în 2007, premierul Tomislav Nikolić a reiterat această dorință, dar de atunci Serbia nu a mai făcut niciun pas în vederea aderării, și și-a depus în schimb oficial candidatura pentru aderarea la Uniunea Europeană. Similar, președintele Vladimir Voronin al Republicii Moldova și-a exprimat intenția de a adera, dar din 2009 în această țară a venit la putere o coaliție de partide ce susțin integrarea în UE.
Două state cu o recunoaștere limitată pe plan internațional (recunoscute doar de Rusia, Nicaragua, Venezuela și Nauru), Osetia de Sud și Abhazia, au statut de observator la lucrările parlamentare, începând cu 2008.
Integrare economică
În noiembrie 2021, Rusia și Belarus au semnat 28 de programe în cadrul Uniunii Statale cu obiectivul de a aprofunda integrarea economică între cele două țări.[7]
Note
- ^ Zulys, Audrius. "Toward a Union State of Russia and Belarus". Lithuanian Foreign Policy Review, 2005, p. 149 [1] Arhivat în , la Wayback Machine.
- ^ a b „Zulys, Audrius. "Toward a Union State of Russia and Belarus", p. 150”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Donaldson, Robert H. "Boris Yeltsin's Foreign Policy Legacy"”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Asadova, Nargiz. „Un interviu cu Primul Ministru al Kazahstanului Karim Masimov”. Tipărit inițial în Kommersant, 4 iunie 2007, p. 2. Tradus de Ferghana.Ru [2]
- ^ BBC News, "Russia and Belarus form confederation"
- ^ „Zulys, Audrius. "Toward a Union State of Russia and Belarus", p. 151”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Rusia şi Belarus au semnat acordurile pentru uniunea economică. Putin: Rezistăm împotriva tentativelor de ingerinţă în afaceri interne, www.digi24.ro
Vezi și
- Cooperarea militară dintre Belarus și Rusia
- Zapad 2021
- Zapad 2017
- Zapad 2009
| Control de autoritate |
|  |
|---|
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
