Tadao Ando

Tadao Ando

Tadao Ando (2004)
Date personale
Născut (82 de ani)
Minato-ku, Osaka, Japonia
Cetățenie Japonia[1] Modificați la Wikidata
Ocupațiearhitect Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba japoneză[2][3] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materOsaka University of Arts[*][[Osaka University of Arts (higher education institution in Osaka Prefecture, Japan)|​]]  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea Tokio  Modificați la Wikidata
PremiiAlvar Aalto Medal, 1985

Carlsberg Architectural Prize (1992)
Pritzker Prize, 1995
RIBA Royal Gold Medal, 1997
AIA Gold Medal, 2002

Neutra Medal for Professional Excellence, 2012
Prezență online
site web oficial
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Hotelul Westin Awaji Island

Tadao Andō (scrierea japoneză: 安藤 忠雄 (Andō Tadao, 安藤 忠雄?); n. 13 septembrie 1941, Minato-ku, Osaka) este un arhitect japonez autodidact, laureat al Premiului Pritzker, un continuator al ideilor lui Alvar Aalto. Proiectând mai mult în Japonia, insistă asupra combinării valorilor naționale ale țării cu arhitectura clădirilor moderne și asupra faptului că arhitectul trebuie să se adapteze la peisajul înconjurător, și nu să îl modifice. Printre cele mai notabile lucrări ale sale se află Templul Apei din Awaji și Biserica Luminii din Osaka.

Premii

Premiu Organizație/Locație Țara Data
Premiul anual (Row House, Sumiyoshi) Institutul de Arhitectură al Japoniei Japonia 1979
Premiul pentru design cultural (Rokko Housing One and Two) Tokyo Japonia 1983
Medalia Alvar Aalto Medal Asociația Arhitecților din Finlanda Finlanda 1985
Medalia de aur pentru arhitectură Academia Franceză de Arhitectură Franța 1989
Premiul de arhitectură Carlsberg (Internațional) Copenhaga Danemarca 1992
Japan Art Academy Prize[4] Tokio Japonia 1993
Premiul Pritzker (Internațional) Chicago SUA 1995
Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres Paris Franța 1995
Praemium Imperiale Primul Premiu “FRATE SOLE” pentru arhitectură Asociația Japoneză de Artă Japonia 1996
Officier de l'Ordre des Arts et des Lettres Paris Franța 1997
Royal Gold Medal Royal Institute of British Architects Marea Britanie 1997
AIA Gold Medal American Institute of Architects SUA 2002
UIA Gold Medal[5] International Union of Architects Franța 2005
Bunka kōrōshō („Ordinul Cultural”)[6] Guvernul japonez Japonia 2010

Note

  1. ^ Museum of Modern Art online collection, accesat în  
  2. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  4. ^ iBooked.co.uk - Top cultural European holiday destinations
  5. ^ „Tadao Ando, UIA 2005 Gold Medalist”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ http://www.japantoday.com/category/national/view/2-nobel-laureates-among-7-recipients-of-years-top-culture-award[nefuncțională]

Bibliografie

de Andō

  • Akimoto, Yuji und Ando, Tadao: The Chichu Art Museum. Tadao Ando builds for Walter de Maria, Claude Monet and James Turrell. Hatje Cantz, Ostfildern 2004
  • Frampton, Kenneth und Ando, Tadao: Tadao Ando – Light and Water. Birkhäuser, Basel, Berlin u.a. 2003
  • Pare, Richard; Ando, Tadao; Heneghan, Tom: Die Farben des Lichts. Tadao-Ando-Architektur. Phaidon, Berlin 2000
  • Andō, Tadao: Tadao Ando, architecture and spirit. Gili, Barcelona 1998

despre Andō

  • Blaser, Werner: Tadao Ando. Bauen in die Erde / Sunken Courts. Sulgen, Zürich: Verlag Niggli AG, 2007, ISBN 978-3-7212-0609-8
  • Blaser, Werner: Tadao Ando. Nähe des Fernen / The Nearness of the Distant. Niggli, Sulgen, Zürich 2. Aufl. 2006, ISBN 3-7212-0555-3
  • Mit dem Gewöhnlichen das Besondere schaffen. Tadao Ando, der Meister des Betons, baute auch Kirchen aus diesem Material. In: Kunst und Kirche (2003), 3ff.
  • Asensio, Paco und Cuito, Aurora: Tadao Ando. teNeues, Düsseldorf, New York, NY u.a. 2003
  • Retour aux origines: Tadao Ando à Awaji. In: Connaissance des arts, (2001), 582ff.
  • Dal Co, Francesco: Tadao Ando complete works. Phaidon, London 2000
  • Tadao Ando – Building Calm. Self-thaught Japanese architect Tadeo Ando has spent a lifetime honing his own rigorous simplicity. In: Graphis, Bd. 56 (2000), 327ff.
  • Barth, Steffen: Tadao Ando. Museum der Weltkulturen im Rhein. Vice-Versa-Verlag, Berlin 1999
  • Ohashi, Tomio: Andō Architects. Kazukiyo Matsuba, Tokyo u.a. 1998
  • Masao Furuyama: Tadao Ando * 1941. Die Geometrie des menschlichen Raums. Taschen Verlag, Köln 2006, ISBN 978-3-8228-4892-0, ISBN 3-8228-4892-1
  • Philip Jodidio: Ando. Complete Works (Jumbo) Taschen Verlag, 2007, ISBN 978-3-8228-0930-3
  • Francesco Dal Co. Tadao Ando: Complete Works. Phaidon Press, 1997. ISBN 0-7148-3717-2
  • Kenneth Frampton. Tadao Ando: Buildings, Projects, Writings. Rizzoli International Publications, 1984. ISBN 0-8478-0547-6
  • Randall J. Van Vynckt. International Dictionary of Architects and Architecture. St. James Press, 1993. ISBN 1-55862-087-7

Proiecte terminate (selecție)

  • Casa Azuma
    Casa Azuma
  • Templul Honpuku Temple (Templul apei)
    Templul Honpuku Temple (Templul apei)
  • Galeria Times
    Galeria Times
  • Capela Mt. Rokko
    Capela Mt. Rokko
  • Galleria Akka
    Galleria Akka
  • Piaţa Kobe
    Piaţa Kobe
  • Fundaţia Pulitzer Foundation pentru artă
    Fundaţia Pulitzer Foundation pentru artă
  • Galeria Noda
    Galeria Noda
  • Fundaţia Langen
    Fundaţia Langen
  • Rokko Housing I şi II, Kobe
    Rokko Housing I şi II, Kobe


v  d  m
Laureații Premiului Pritzker
Lista câștigătorilor premiului Pritzker pentru arhitectură

 · Philip Johnson (1979) · Luis Barragán (1980) · James Stirling (1981) · Kevin Roche (1982) · Ieoh Ming Pei (1983) · Richard Meier (1984) · Hans Hollein (1985) · Gottfried Böhm (1986) · Kenzo Tange (1987) · Gordon Bunshaft / Oscar Niemeyer (1988) · Frank Gehry (1989) · Aldo Rossi (1990) · Robert Venturi (1991) · Álvaro Siza Vieira (1992) · Fumihiko Maki (1993) · Christian de Portzamparc (1994) · Tadao Ando (1995) · Rafael Moneo (1996) · Sverre Fehn (1997) · Renzo Piano (1998) · Norman Foster (1999) · Rem Koolhaas (2000) · Herzog & de Meuron (2001) · Glenn Murcutt (2002) · Jørn Utzon (2003) · Zaha Hadid (2004) · Thom Mayne (2005) · Paulo Mendes da Rocha (2006) · Richard Rogers (2007) · Jean Nouvel (2008) · Peter Zumthor (2009) · Kazuyo Sejima / Ryue Nishizawa (2010) · Eduardo Souto de Moura (2011) · Wang Shu 2012 · Toyo Ito 2013 · Shigeru Ban 2014 · Frei Otto 2015 · Alejandro Aravena 2016 · Rafael Aranda, Carme Pigem și Ramón Vilalta / RCR Arquitectes 2017 · B. V. Doshi 2018 · Arata Isozaki 2019 · Yvonne Farrell și Shelley McNamara / Grafton Architects 2020 ·

Control de autoritate