Prim-ministru

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră.
Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modificare.
Prim-miniștri ai țărilor nordice și baltice în 2014. De la stânga: Erna Solberg, Norvegia; Algirdas Butkevičius, Lituania; Laimdota Straujuma, Letonia; Sigmundur Davíð Gunnlaugsson, Islanda; Alexander Stubb, Finlanda; Anne Sulling, Estonia (ministru al comerțului); Helle Thorning-Schmidt, Danemarca; Stefan Löfven, Suedia.

Un prim-ministru, numit și premier (sau în unele țări și cancelar), este un șef de guvern. În plus, în statele federale (ca de ex. Germania), statele componente ale federației pot și ele avea câte un guvern propriu, condus de câte un prim-ministru propriu. Pentru Germania și Austria vezi articolul despre cuvântul german Ministerpräsident (prim-ministru).

În sistemele parlamentare modelate după sistemul Westminster, premierul este șef de guvern și șeful executivului. În astfel de sisteme, șeful statului sau reprezentantul oficial al șefului statului (adesea monarhul, președintele sau guvernatorul general) dețin, de obicei, o poziție în mare măsură ceremonială.

Clasificare

Există trei forme de guvernământ principale:

Executivul

  • Executivul este format din guvern plus instituția șefului statului.
  • În țările semiprezidențiale executivul este divizat din punct de vedere al competențelor: el este format din guvern plus șeful de stat, iar șeful guvernului și cel al statului sunt două persoane diferite.
  • În țările prezidențiale executivul se numește monolitic, deoarece instituția guvernului și cea a șefului de stat sunt conduse de aceeași persoană.
 Acest articol despre politică este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui.