Petar Božović

Petar Božović
Date personale
Născut (77 de ani) Modificați la Wikidata
Zemun, RP Serbia, RSF Iugoslavia Modificați la Wikidata
Cetățenie Serbia Modificați la Wikidata
Religiecreștinism ortodox[*] Modificați la Wikidata
Ocupațieactor
regizor de film Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba sârbă[1][2] Modificați la Wikidata
Alte premii
Premiul Pavle Vuisić[*] (2011)
Sterija Award for Achievement in Acting[*][[Sterija Award for Achievement in Acting (an award for Achievement in Acting)|​]] (1978)
Sterija Award for Achievement in Acting[*][[Sterija Award for Achievement in Acting (an award for Achievement in Acting)|​]] (1999) Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Petar Božović (în sârbă Петар Божовић, n. , Zemun, RP Serbia, RSF Iugoslavia) este un actor sârb de film, teatru și de televiziune.[3][4] A primit Arena de Aur pentru cel mai bun actor în rol secundar în 1987 pentru Već viđeno.

Biografie

A studiat limba italiană și a absolvit actoria la Facultatea de Arte Dramatice, la clasa prof. Univ. Predrag Bajčetić.

Pe parcursul carierei sale de câteva decenii a apărut în aproape două sute de filme și seriale TV, în cooperare cu cei mai importanți regizori iugoslavi - Zdravko Velimirovici, Purisima Djordjevic, Dusan Makavejev, Krsto Papic, Lordan Zafranović, Srdjan Karanovic, Goran Paskaljevic, Rajko Grlic, Goran Markovic, Srđan Dragojević, Miroslav Momcilovic, Stevan Filipovic și alții. Cu toate acestea, cele mai impresionante personaje pentru care publicul sârb îl amintește sunt cele din filmele lui Živko Nikolić. A jucat ca Sloba în filmul Lepa sela lepo gore și ca inspectorul Trtović în filmul Boomerang. Petar Božović a mai jucat în numeroase filme, ca de exemplu în Fluturoaica (1973), 'Tajna Nikole Tesle (1980), Frumusețea păcatului (1986) sau Ni po babu ni po stričevima (2010).

De asemenea, a avut roluri notabile în teatru. A jucat pe scenele tuturor teatrelor din Belgrad, iar în perioada 1 septembrie 1984 - 1 februarie 1994 a fost membru al Teatrului Național din Belgrad. După 25 de ani, a revenit în acest teatru cu rolul lui Ahmed în piesa Hasanaginica.[5][6] Totuși, el este cel mai cunoscut pentru monodramele sale pe care le-a interpretat pe baza unor texte de Matija Bećković (ca de exemplu „Vom mânca mai mult” și „Când sunt mai tânăr”).

A fost căsătorit cu actrița Marina Koljubajeva.[7]

A câștigat numeroase premii și recunoașteri, printre care Premiul Pavle Vuisić în 2011 pentru contribuția sa remarcabilă în arta cinematografică și două premii Sterija pentru actorie în 1978 și 1999.

Filmografie

  • U raskoraku (1968)
  • Fluturoaica (1973)
  • Tajna Nikole Tesle (1980)
  • Unseen Wonder (1984)
  • Frumusețea păcatului (1986)
  • Vec vidjeno (1987)
  • The Black Bomber (1992)
  • Three Summer Days (1997)
  • Pogled sa Ajfelovog tornja (2005)
  • Made in YU (2006)
  • Optimisti (2006)
  • Šejtanov ratnik (2006)
  • Crni Gruja i kamen mudrosti (2007)
  • Wait for Me and I Will Not Come (2009)
  • Ni po babu ni po stričevima (2010)
  • Little Buddho (2014)

Note

  1. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  2. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ „Glumac Petar Božović – Biografija | Sinemanija” (în bosniacă). Accesat în . 
  4. ^ „Petar Božović: Za Srbe je korona mačji kašalj”. www.novosti.rs (în sârbă). Accesat în . 
  5. ^ Petar Božović din nou la Teatrul Național („Politika”, 3 februarie 2019)
  6. ^ Datorită climatului cultural, port o mască de gaz („Politika”, 4 februarie 2019)
  7. ^ Nepoata lui Petru Andjelija[nefuncțională], kurir-info.rs

Legături externe

  • v
  • d
  • m
Ca premiu
iugoslav
(1955–90)
  • Stane Potokar (1955)
  • Rade Marković și Jozo Laurenčić (1956)
  • Rade Marković și Mihajlo Viktorović (1957)
  • Antun Vrdoljak, Milan Srdoč și Milorad Majić (1958)
  • Milan Milošević (1959)
  • Branko Tatić (1960)
  • Bata Živojinović și Ljubiša Samardžić (1962)
  • Rade Marković (1963)
  • Vojo Mirić (1964)
  • Janez Vrhovec (1965)
  • Bekim Fehmiu (1966)
  • Bekim Fehmiu (1967)
  • Branko Pleša (1968)
  • Danilo Stojković (1969)
  • Adam Čejvan (1970)
  • Boris Dvornik (1971)
  • Vladimir Popović (1972)
  • Ivica Vidović (1973)
  • Boris Buzančić și Abdurrahman Shala (1974)
  • Nikola Simić și Ljubiša Samardžić (1975)
  • Miodrag Radovanović și Veljko Mandić (1976)
  • Zvonko Lepetić și Ljubiša Samardžić (1977)
  • Zoran Radmilović și Stevan Gardinovački (1978)
  • Abdurrahman Shala (1979)
  • Aleksandar Berček (1980)
  • Milan Štrljić (1982)
  • Zijah Sokolović (1983)
  • Fabijan Šovagović (1984)
  • Božidar Bunjevac (1985)
  • Duško Kustovski (1986)
  • Petar Božović (1987)
  • Ljubiša Samardžić (1988)
  • Fabijan Šovagović (1989)
  • Zaim Muzeferija (1990)
Ca premiu
croat
(1992–prezent)
  • Damir Lončar (1992)
  • Mustafa Nadarević (1995)
  • Josip Genda (1996)
  • Drago Krča (1997)
  • Ivo Gregurević (1998)
  • Ante Vican (1999)
  • Dejan Aćimović (2000)
  • Ivica Vidović (2002)
  • Danko Ljuština (2003)
  • Vili Matula (2004)
  • Dragan Despot (2005)
  • Emir Hadžihafizbegović (2006)
  • Borko Perić (2007)
  • Leon Lučev (2008)
  • Nikša Butijer (2009)
  • Bogdan Diklić (2010)
  • Boris Buzančić (2011)
  • Mate Gulin (2012)
  • Nikša Butijer (2013)
  • Igor Kovač (2014)
  • Dado Ćosić (2015)
  • Goran Navojec (2016)
  • Dejan Aćimović (2017)
  • Borko Perić (2018)
  • Borko Perić (2019)
Control de autoritate