Peracid
Un peracid[1] (denumit câteodată și peroxiacid) este un tip de acid carboxilic sau de acid anorganic care conține o grupă –OOH în loc de hidroxil. Majoritatea sunt agenți oxidanți puternici.
Peracizi anorganici
Unul dintre cei mai importanți peracizi anorganici este acidul lui Caro (acidul peroximonosulfuric), cu formula H2SO5. Acesta are, în comparație cu molecula acidului sulfuric, un atom de oxigen în plus între atomul central de sulf și grupa hidroxil.[2] Poate fi produs prin tratarea acidului sulfuric cu peroxid de hidrogen. Un alt exemplu este acidul peroxodisulfuric, cu formula chimică H2S2O8. Un exemplu de peracid anorganic derivat de la azot este acidul peroxonitric.
Peracizi organici
În sinteza organică, se folosesc adesea peracizi de tipul acid perbenzoic, acid meta-cloroperbenzoic, etc.
Obținere
Există câțiva peracizi organici folositori din punct de vedere comercial.[3] Există mai multe metode de obținere ai acestor compuși:
- Adesea, peracizii se prepară în urma tratării acidului carboxilic corespunzător cu peroxid de hidrogen:[4]
- RCO2H + H2O2
RCO3H + H2O
- O reacție asemănătoare implică reacționarea anhidridelor de acizi:
- (RCO)2O + H2O2 → RCO3H + RCO2H
- Această metodă este folositoare în special pentru conversia anhidridelor ciclice la monoperoxiacizii corespunzători, cum este de exemplu cazul acidului monoperoxiftalic.
- O a treia metodă implică reacționarea clorurilor de acil:
- RC(O)Cl + H2O2 → RCO3H + HCl
- Acidul meta-cloroperoxibenzoic (mCPBA) se obține pe această cale.[5]
- În mod analog, se pot folosi ca punct de plecare peroxianhidride de acizi.[6]
- Aldehidele aromatice (de exemplu benzaldehida) se pot autoxida la peracizii aromatici corespunzători (acid perbenzoic):
- Ar-CHO + O2 → Ar-COOOH (unde Ar = rest aril)
- Dezavantajul reacției este faptul că produșii reacționează cu aldehida inițială rămasă, formând acidul carboxilic corespunzător (acid benzoic):[7]
- Ar-COOOH + Ar-CHO → 2 Ar-COOH
Vezi și
- Acid peracetic
- Peroxid
- Hidroperoxil
Referințe
- ^ „Peracid” la DEX online Accesat pe 8 august 2018
- ^ Harald Jakob; et al. (), „Peroxy Compounds, Inorganic”, Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry, Weinheim: Wiley-VCH, doi:10.1002/14356007.a19_177.pub2 Mentenanță CS1: Utilizare explicită a lui et al. (link)
- ^ Herbert Klenk, Peter H. Götz, Rainer Siegmeier, Wilfried Mayr (), „Peroxy Compounds, Organic”, Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry, Weinheim: Wiley-VCH, doi:10.1002/14356007.a19_199 Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
- ^ Silbert, L. S.; Siegel, E.; Swern, D. (). „Peroxybenzoic Acid”. Org. Synth. 44: 81. doi:10.15227/orgsyn.044.0081. Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
- ^ Richard N. McDonald, Richard N. Steppel, James E. Dorsey (). „m-Chloroperbenzoic Acid”. Org. Synth. 50: 15. doi:10.15227/orgsyn.050.0015. Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
- ^ Géza Braun (). „Perbenzoic Acid”. Org. Synth. 8: 30. doi:10.15227/orgsyn.008.0030.
- ^ C.D. Nenițescu, Chimie organică, volumul I, ed. VII (1973), Autoxidarea aldehidelor, pag.698-700, Editura Didactică și Pedagogică, București
| Control de autoritate |
|  |
|---|
