Partidul Comunist Francez

Partidul Comunist Francez
AbrevierePCF  Modificați la Wikidata
Oameni cheie
PreședinteFabien Roussel[*]  Modificați la Wikidata
Date
Înființatdecembrie 1920  Modificați la Wikidata
Sediusiège du Parti communiste français[*][[siège du Parti communiste français (office)|​]]
Informații
Ideologie oficialămarxism
naționalism de stânga
Eurocomunism
leninism
stalinism
anti-imperialism[*][[anti-imperialism (opposition to colonialism, hegemony, and imperialism)|​]]
Euroscepticism
socialism democratic
Naționalism civic
anti-Stalinist left[*][[anti-Stalinist left (opposition to Stalinism from those on the left-wing)|​]]  Modificați la Wikidata
Afiliere internaționalăInternational Meeting of Communist and Workers' Parties
Prezență online
www.pcf.fr
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Partidul Comunist Francez (în franceză Parti communiste français, PCF) este un partid comunist din Franța.

Deși sprijinul său electoral a scăzut în ultimele decenii, PCF păstrează o influență puternică în politica franceză, în special la nivel local. În 2012, PCF a revendicat 138.000 de membri, dintre care 70.000 și-au plătit cotizația.[1] Acest lucru îl face cel de-al treilea partid ca mărime din Franța în ceea ce privește aderenții, după republicani (LR) și Partidul Socialist (PS).

Fondat în 1920 de fracțiunea majoritară a Secției franceze socialiste a Internaționalei Muncitorilor (SFIO), a participat la trei guverne:

  • guvernul provizoriu de Eliberare (1944–1947)
  • începutul președinției lui François Mitterrand (1981–1984)
  • cabinetul pluripartid de stânga condus de Lionel Jospin (1997-2002).

A fost, de asemenea, cel mai mare partid de stânga din Franța, la o serie de alegeri naționale, din 1945 până în 1960, înainte de a cădea după Partidului Socialist începând cu anii '70.

Începând cu 2009, PCF a fost un membru de frunte al Frontului de Stânga (Front de gauche), alături de Partidul de Stânga (PG) al lui Jean-Luc Mélenchon. În timpul alegerilor prezidențiale din 2017, PCF a susținut candidatura lui Mélenchon; cu toate acestea, tensiunile dintre PCF și mișcarea lui Mélenchon, La France insoumise, au determinat cele două mișcări să facă campanie separată pentru alegerile generale.[2]

PCF este membru al Partidului Stângii Europene, iar europarlamentarii săi se află în grupul Stânga Unită Europeană - Stânga Verde Nordică.

Note

  1. ^ Les primaires à gauche au banc d'essaiL'Express
  2. ^ Législatives : la tension monte d’un cran entre PCF et France insoumise, article of the French newspaper L'Humanité.
Control de autoritate
  • v
  • d
  • m
Extrema stângă
  • Lutte Ouvrière (LO)
  • Noul Partid Anticapitalist (NPA)
Stânga
Centru-stânga
  • Ecologia Europeană – Verzii (EELV)
  • Partidul Socialist (PS)
  • Teritoriile Progresului (TdP)
  • Partidul Radical al Stângii (PRG)
Centru
Centru-dreapta
  • Orizonturi
  • Uniunea Democraților și Independenților (UDI)
  • Agir
  • Republicanii (LR)
Dreapta
  • Debout la France (DLF)
  • Uniunea Populară Republicană (UPR)
Extrema dreaptă
  • Patrioții (LP)
  • Adunarea Națională (RN)
  • Reconquête (REC)
See also: Stânga diversă (DVG), Centrul divers (DVC) and Dreapta diversă (DVD)