Olaf al II-lea al Danemarcei
| Olaf II și IV | |
| Rege al Danemarcei, Norvegiei | |
 Reprezentarea lui Olaf al II-lea pe Tapițeria Kronborg (Castelul Kronborg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | daneză Oluf Håkonsen norvegiană Olav Håkonsson |
| Născut | decembrie 1370 Castelul Akershus, Oslo |
| Decedat | 23 august 1387(1387-08-23) (16 ani) Castelul Falsterbo, Falsterbo |
| Înmormântat | Mănăstirea Sorø, Danemarca |
| Cauza decesului | cauze naturale  |
| Părinți | Haakon al VI-lea al Norvegiei Margareta I a Danemarcei |
| Religie | creștinism |
| Ocupație | monarh |
| Locul desfășurării activității | Danemarca |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | rege[*][1] |
| Familie nobiliară | Bjelbo |
| Rege al Danemarcei | |
| Domnie | 3 mai 1376 – 23 august 1387 |
| Predecesor | Valdemar IV |
| Succesor | Margaret I |
| Rege al Norvegiei | |
| Domnie | 29 iulie 1380 – 23 august 1387 |
| Predecesor | Haakon VI |
| Succesor | Margaret I |
Modifică date / text  | |
Olaf al II-lea Haakonsson (1370 – 23 august 1387) a fost rege al Danemarcei sub numele de Olaf al II-lea (1376–1387) și rege al Norvegiei sub numele de Olaf al IV-lea (1380–1387). Olaf a fost fiul regelui Haakon al VI-lea al Norvegiei și nepotul regelui Magnus al IV-lea al Suediei. Mama lui a fost regina Margareta I a Danemarcei, care a fost fiica regelui Valdemar al IV-lea al Danemarcei.
A devenit rege al Danemarcei la vârsta de doar cinci ani și mai târziu și-a succedat tatăl ca rege al Norvegiei. Timp de 400 de ani care au urmat, Norvegia va fi condusă din Danemarca, până la separarea din 1814.
Biografie
Când bunicul matern Valdemar al IV-lea al Danemarcei a murit, Olaf avea doar cinci ani. El a fost proclamat rege al Danemarcei anul următor de către Danehof. Mama lui, regina Margareta, a fost regentă în timpul minoratului său.
Olaf a devenit rege al Norvegiei după moartea tatălui său în 1380. Chiar și după ce Olaf a ajuns la majorat (15 ani) în 1385, mama sa a continuat să domnească pentru el. Odată cu ascensiunea lui la tronul norvegian, Danemarca și Norvegia au fost, astfel, unite într-o uniune personală condusă din Danemarca. Danemarca și Norvegia au avut același rege, cu scurte excepții, până la independența Norvegiei în 1814.
În august 1387, la vârsta de 16 ani, Olaf a murit pe neașteptate; a fost înmormântat la mănăstirea Sorø. Imediat au apărut zvonuri că Olaf a fost otrăvit, lucru care mai târziu a alimentat povestea "falsului Olaf".
După moartea lui, mama lui Olaf a fost proclamată "doamnă atotputernică și regentă a regatului Danemarcei". La acea vreme, Danemarca nu avea legi care să permită unei femei să conducă de drept. În anul următor Norvegia a proclamat-o "regină domnitoare". După înfrângerea și răsturnarea regelui Albert în 1389, regina Margareta I a Danemarcei a fost proclamată "doamnă atotputernică a Suediei". La 13 iunie 1397, ea a fost în măsură să unească cele trei regate scandinave într-o uniune personală sub o singură coroană pentru succesorul ei, Eric de Pomerania.[2]
După Olaf, timp de peste 550 de ani, nici un rege norvegian nu s-a născut pe pământ norvegian, până la nașterea prințului Harald în 1937. De asemenea, moartea lui Olaf a dus la stingerea liniei masculine a dinastiei Bjelbo în Suedia.
Note
| ||||||||||||||||||||||||||||
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
