Minerit
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Mineritul este o ramură a industriei, prin acest termen înțelegându-se totalitatea procedeelor de extracție a minereurilor situate în subteran (sub un strat de pământ) sau la suprafață.
Minerale și zăcăminte
Scoarța pământului (litosfera) conține o serie de minerale sub formă de zăcăminte de minereuri care după conținutul în 1.fier pot să fie: -feroase și -neferoase, 2.metale: - metalifere - nemetalifere (sare, gips, azbest, mică, feldspat).
- Mineralele sunt substanțe omogene din punct de vedere chimic și fizic, fiind frecvent substanțe solide cristalizate în sisteme diferite de cristalizare, de aceasta ocupându-se ramura mineralogiei, cristalografia.
- Exemple de minerale: cuarțul (SiO2), pirita (FeS2), galena (PbS), blenda (ZnS), calcopirita (CuFeS2), calcitul (CaCO3), gipsul (CaSO4*2 H2O), sau fără a mai aminti formula chimică, sunt: stibina, rodocrozitul, baritina (baros = greu), grafitul (forma amorfă a diamantului) și diamantul.
- Determinarea unui mineral se face prin cunoașterii proprietăților lui fizice: - culoare -luciu - spărtura (proaspătă neoxidată) - duritatea - clivajul (modul de spargere), greutatea specifică, proprietăți magnetice și radiactive etc.
Duritatea mineralelor este o proprietate importantă în minerit, aceasta determinând forma de exploatare a zăcământului). Mineralogul german-austriac Mohs[1] a stabilit o scară a durității mineralelor după cum urmează: 1.talc, 2.gips, 3.calcit, 4.fluorina, 5.apatit, 6.ortoza, 7.cuarț, 8.topaz, 9.corindon, 10.diamant. De aici rezultă că duritatea cea mai mare o posedă diamantul cu care putem zgâria toate mineralele, fapt pentru care la șlefuirea cristalelor de diamant se poate folosi numai praful de diamant.
Rocile
Sunt asociații de minerale; cu studiul lor se ocupă geologia și ramura ei petrografia. După modul în care au luat naștere sunt -roci: magmatice sau vulcanice (andezite, bazalte etc) -sedimentare (ce au luat naștere prin acțiunea de eroziune, transport și depozitare a apei sau vântului de ex. loess) -metamorfice (cu alte de transformare a rocii inițiale prin factori din afară ca de presiune sau temperaturi ridicate). Așa s-a format de exemplu: marmora sau zăcămintele de cărbuni. Rocile care nu conțin minerale, sau metale sunt numite "steril".
Zăcămintele
Prin acțiunea vulcanilor care prin ajungerea magmei din adâncime prin crăpături ale scoarței terestre, aduce cu sine și minerale sau metale sub formă de filon de forme, mărimi diferite (miner. = vână), de exemplu minele (din Baia Sprie, Cavnic, Borșa) din județul Maramureș și din Munții Metaliferi, (regiunea Abrud, Roșia Montană, Țebea, Brad) precum și prin acțiunea de erodare și transport a apei, pe anumite văi (de ex. Arieș magh. Aranyos (aurifer) s-au găsit zăcăminte de aur sub formă de straturi.
Zăcămintele (după configurația și amplasarea lor în spațiu) pot apărea sub formă de:
- filon (zăcământ) (sau vână în limbajul minerilor) de exemplu filon de aur.
- cuib (zăcământ) de exemplu zăcămintele de molibden.
- strat (zăcământ) toate minereurile din rocile sedimentare ca de exemplu cărbunii de pământ.
Prospectarea și exploatarea
Mineritul are două faze mai importante:
1. Prospectarea cu ajutorul unor metode geologice și geofizice (radiometrie, electrometrie, magnetometrie). Metodele cele mai frecvente sunt:
- șanțurile de suprafață
- forajele geologice
- galerii (lucrari miniere orizontale)
- puțuri de cercetare (lucrari miniere verticale).
Prin aceste metode se obtin informații utile despre zăcământ, ca:
- așezarea lui în spațiu
- bogăția lui (rentabilitate)
- adâncimea și întinderea lui.
Toate aceste informații determină mai târziu metoda de exploatare.
2. Exploatarea sau extragerea minereului:
- exploatare la suprafață (cariere, când zăcamântul este aproape de suprafața pământului)
- exploatare subterană (mine).
Exploatarea minieră constă din:
- lucrări miniere de deschidere
- de pregătire
- exploatarea propriu zisă.
Lucrările miniere după orientarea lor în spațiu pot fi:
- orizontale: galeria, abatajul
- înclinate: planul înclinat, rostogolul[2], suitorul[3]
- verticale: puțul, suitorul[4]
Referințe
- ^ Carl Friedrich Christian Mohs (* 29. ianuarie 1773 Gernrode (Harz); † 29. September 1839 in Agordo, Italia)
- ^ cf. „Wikționar“ rostogolul este o lucrare minieră cu înclinare mare, care permite transportarea minereului în jos prin simplă alunecare (rostogolire), sub acțiunea propriei greutăți.
- ^ cf. DEX un suitor este o trecere verticală sau înclinată prin care se realizează legătura între două lucrări miniere situate la nivele diferite sau între un orizont subteran și suprafață și care nu este echipată cu mijloace de transport.
- ^ cf. DEX un suitor este o trecere verticală sau înclinată prin care se realizează legătura între două lucrări miniere situate la nivele diferite sau între un orizont subteran și suprafață și care nu este echipată cu mijloace de transport.
Vezi și
- Mineral
- Miner
- Minereu
- Listă de minerale
- Listă de roci
- Listă de geologi renumiți
- Georgius Agricola
- Baia sau Băița (denumirea unor localități miniere)
- Scurgerea de cianură de la Baia Mare (2000)
Legături externe
Materiale media legate de Minerit la Wikimedia Commons
- Boroneanț Vasile - Arheologia peșterilor și minelor din România Arhivat în , la Wayback Machine.
- Adevaratul Nautilus – minerii-roboti cuceresc adancurile, 9 iulie 2009, Alexandru Safta, Descoperă
- "Mineritul urban", o nouă formă a goanei după aur, 10 mai 2008, Arina Avram, Adevărul
- Mineritul spațial, noul obiectiv al miliardarilor de la Google, 22 aprilie 2012, Descoperă
- Minele UNESCO, de la târnăcop la turism, 21 februarie 2010, Andreea Dogar, Evenimentul zilei
- Mineritul, meserie de muzeu, 28 octombrie 2009, Adevărul
