În jur de 400 de orașe și sate arabe din Palestina au fost depopulate în timpul exodului palestinian din 1948. Unele localități au fost complet distruse sau lăsate în condiții de nelocuit,[1][2] în timp ce altele au fost păstrate cu doar câteva sute de locuitori arabi și repopulate apoi cu imigranți evrei, iar ulterior redenumite.
Parte a Israelului au devenit și circa 100 de sate și două orașe cu populație parțial arabă. Arabii au rămas în număr mic în unele orașe (Haifa, Jaffa și Acra), în timp ce Ierusalimul a fost divizat între Iordania și Israel. În jur de 30.000 de palestinieni au rămas în Ierusalim, în ceea ce a devenit Ierusalimul de Est, partea arabă a orașului. În plus, circa 30.000 de refugiați ne-evrei s-au stabilit în Ierusalimul de Est, iar 5.000 de refugiați evrei s-au mutat din Orașul Vechi în Ierusalimul de Vest, aflat în partea israeliană. Majoritatea rezidenților arabi sau ne-evrei, precum grecii și armenii, care trăiseră până atunci în orașe devenite în 1948 israeliene și ulterior redenumite (Acra, Haifa, Safad, Tiberias, Așkelon, Beersheba, Jaffa și Beisan), au fugit sau au fost alungați. Majoritatea palestinienilor rămași în orașe sunt la origine refugiații din fostele sate palestiniene din jurul acestora.[3]
Există peste 120 de „cărți memoriale ale satelor”, care documentează istoria satelor palestiniene depopulate. Aceste cărți au la bază mărturiile unora dintre locuitori. Rochelle A. Davis, profesor asociat la Centrul pentru Studii Contemporane Arabe al Universității Georgetown, consideră că autorii acestor cărți caută „să transmită generațiilor viitoare informații despre satele lor și despre setul lor de valori”.[4]
Orașele și satele palestiniene listate mai jos sunt ordonate conform subdistrictelor de care aparțineau în Palestina Mandatară.
^Benny Morris (). The Birth of the Palestinian Refugee Problem Revisited. Cambridge University Press. p. 342. ISBN 978-0-521-00967-6. Accesat în . About 400 villages and towns were depopulated in the course of the war and its immediate aftermath. By mid-1949, the majority of these sites were either completely or partly in ruins and uninhabitable.
^Naseer Aruri (). Palestinian Refugees: The Right of Return. Pluto Press. p. 50. ISBN 978-0-7453-1777-9. Accesat în . Of the 418 depopulated villages, 293 (70%) were totally destroyed and 90 (22%) were largely destroyed. Seven survived, including 'Ayn Karim (west of Jerusalem), but were taken by Israeli settlers.
Morris, Benny. The Birth of the Palestinian Refugee Problem Revisited. Cambridge University Press, 2004. A se vedea în particular pp. xiv–xviii, unde Morris listează 389 de sate palestiniene depopulate de masacre, expulzări, atacuri militare sau de fugă.
Morris, Benny. 1948: The First Arab–Israeli War. Yale University Press, 2008.
Khalidi, Walid. (ed.) All That Remains: The Palestinian Villages Occupied and Depopulated by Israel in 1948. Institutul pentru Studii Palestiniene 1992, 2006.
Shavit, Ari. Deir Yasian: Survival of the Fittest, interviu cu Benny Morris, Haaretz, 9 ianuarie 2004.
Davis, Rochelle A. (2011). Palestinian Village Histories: Geographies of the Displaced. Stanford University Press, Stanford, California. ISBN: 978-0-8047-7312-6.
Legături externe
Palestine Remembered
Deir Yassin Remembered
iNakba este o aplicație mobilă care permite utilizatorilor să localizeze, să afle și să contribuie cu informații despre localitățile palestiniene distruse în 1948]
Fântână în al-Khalasa, 1900–26
Trupele israeliene în Beersheba, 20 octombrie 1948
Al-Faluja, 28 februarie 1949
Ein Hod, 2009
Wadi Ara, 2007
Bayt Jibrin, 2005
Yazur, 2008
Zir'in, 1918
Vedere de la Ayn Karim (Ein Karem)
Deir Yassin, azi parte a Centrului de Sănătate Mentală Kfar Shaul
Ein al-Zeitun
Safad, 1908
Samah, 2006
Hittin, 1934
Qaqun, 2008
