Iordania
| Iordania | |||||
| Regatul Hașemit al Iordaniei arabă أردنّ, El Urdun) (arabă El-Mamlaka el-Urdunia el-Hașemia, المملكة الأردنّيّة الهاشميّة) | |||||
| |||||
| 'Deviză: 'Dumnezeu (arabă Alla, الله، الوطن، الملك), Patria (arabă el-vatan), Regele (arabă el-malik) și În primul rând, Iordania (arabă El Urdun Aualan, الأردن أول) | |||||
Imn: „Pace regatului Iordanian” (în arabă As-salam el-malaki el-urdoni) | |||||
| |||||
| Geografie | |||||
|---|---|---|---|---|---|
| Suprafață | |||||
| - totală | 89,342 km² (locul 112) | ||||
| Cel mai înalt punct | Jabal Umm ad Dami (1.854 m)  | ||||
| Cel mai jos punct | Marea Moartă (−428 m) | ||||
| Cel mai mare oraș | Amman | ||||
| Vecini | Israel Arabia Saudită Siria Irak Cisiordania Palestina | ||||
| Fus orar | UTC (UTC+ 2) | ||||
| Ora de vară | AST (UTC+ 3) | ||||
| Populație | |||||
| Densitate | 114 loc/km² | ||||
| - Estimare 2019 | 10.428.241 | ||||
| Limbi oficiale | Arabă | ||||
| Etnonim | Iordanian | ||||
| Guvernare | |||||
| Sistem politic | Monarhie constituțională | ||||
| Regele Iordaniei(d) | Abdullah al II-lea | ||||
| Prim-ministrul Iordaniei | Bisher Al-Khasawneh | ||||
| Capitala | Amman | ||||
| Istorie | |||||
| Stat independent | |||||
| Sfârșitul mandatului Ligii Națiunilor administrat de Regatul Unit | 25 mai 1946 | ||||
| Economie | |||||
| PIB (PPC) | 2018 | ||||
| - Total | 93.159.000.000 $[1] | ||||
| - Pe cap de locuitor | 9.406$[2] (locul 86) | ||||
| PIB (nominal) | 2018 | ||||
| - Total | 41.869.000.000 $ (locul 92) | ||||
| - Pe cap de locuitor | (locul 95)4.228 $[3] | ||||
| Gini (2010) | 35.4 (mediu) | ||||
| IDU (2014) | ▲ 0.745[4] (ridicat) (locul 77) | ||||
| Monedă | Dinarul iordanian (JOD) | ||||
| Coduri și identificatori | |||||
| Cod CIO | JOR | ||||
| Cod mobil | 416 | ||||
| Prefix telefonic | 962 | ||||
| ISO 3166-2 | JO | ||||
| Domeniu Internet | .jo | ||||
| Prezență online | |||||
| site web oficial hasthtag | |||||
Modifică date / text  | |||||
Iordania (în arabă Al-'Urdunn, الأُرْدُنّ), oficial Regatul Hașemit al Iordaniei ( arabă المملكة الأردنية الهاشمية, Al-Mamlakah Al-'Urdunniyyah Al-Hāshimiyyah)[6] este o țară arabă din Orientul Apropiat. Se învecinează cu Siria în nord, cu Irak în nord-est, cu Arabia Saudită la est și la sud și cu Israel și Autoritatea Națională Palestiniană la vest. Împreună cu Israelul împarte coasta Mării Moarte și pe cea a Golfului Akaba (Eilat) al Mării Roșii, împreună cu Arabia Saudită, Israel și Egiptul, micul port Akaba fiind singura sa ieșire la mare. Principala religie este islamul de rit sunit. Limba oficială este araba.
Istorie
Teritoriul Iordaniei, sărac în resurse, dar bogat în istorie, a început să fie menționat în jurul anului 2000 î.Hr. când semiții amoriți s-au stabilit pe malul estic al râului Iordan, în timp ce canaaniții (care aparțineau de filisteni) s-au așezat pe malul vestic al Iordanului. Printre invadatorii și coloniștii care au trecut prin Iordania se numără, în ordine cronologică, anatolienii, egiptenii, israeliții, asirienii, babilonienii, perșii, grecii, caldeenii, romanii, arabii musulmani, cruciații creștini, otomanii și britanicii.
Acordul Sykes–Picot
Articol principal: Acordul Sykes–Picot.
În timpul Primului Război Mondial, pentru a submina dominanța otomană din Orientul Apropiat și a prelua sub dominație britanică teritoriile extirpate din trupul omului bolnav (sintagmă care caracteriza Imperiul Otoman în descompunere), Regatul Unit a sprijinit declanșarea revoltelor arabe din anii 1916-1918. Un rol deosebit în unirea unor triburi dispersate în regate ad-hoc cu câte un șeic colaborator cu britanicii, numit peste noapte rege, l-a jucat locotenent-colonelul britanic de informații T. E. Lawrence (1888–1935), mai cunoscut ca Lawrence al Arabiei (în engleză Lawrence of Arabia).[7]. Documentele acordului secret Sykes–Picot, care venea să reglementeze dezideratele colonialiste franceze și britanice în Orientul Mijlociu, au încăput pe mâinile otomanilor (s-a lansat zvonul că după Revoluția Sovietică din 1917 documentele acordului au fost găsite de sovietici în arhivele ministerului de externe al Rusiei și transmise otomanilor în schimbul unor avantaje) au fost transmise șeicilor arabi, fapt care a destrămat marea insurecție arabă anti-otomană organizată de britanici.
În timpul celui de-al II-lea război mondial, Regatul Unit a organizat, instruit și înarmat armata transiordaniană. Sub comanda generalului John Bagot Glubb (Glubb Pașa) și a altor 47 de ofițeri britanici, Legiunea Arabă iordaniană a devenit cea mai performantă, mai bine antrenată și mai utilată forță din zonă.
Războiul arabo-israelian din 1948
Articol principal: Războiul arabo-israelian din 1948.
După ce Regatul Unit a fost nevoit, în 1947, să retrocedeze mandatul asupra Palestinei Organizației Națiunilor Unite, ca urmare a hotărârii (Rezoluția 181 din noiembrie 1947) Adunării Generale a ONU de a împărți Palestina între evrei și arabi, „Legiunea Arabă” a fost una dintre cele 6 armate arabe care au invadat Statul Israel nou-format. Conform planurilor regelui Abdullah I, ea a primit ordinul să ocupe - pentru alipirea de Iordania - toată zona de vest a Iordanului (Cisiordania) și Ierusalimul, cu locurile sfinte. Legiunea Arabă s-a angajat în lupte în mai 1948 și a fost singura, dintre toate armatele arabe invadatoare, care a izbutit să-și execute sarcinile în marea lor majoritate.[8][9][10][11]
În urma retragerii mandatului britanic Parlamentul transiordanian l-a proclamat pe Abdullah I al Iordaniei din dinastia beduină hașemită ca primul rege al Regatului Transiordania. Abdullah I și-a încheiat cariera în 1951, fiind împușcat de un arab palestinian pe când ieșea de la rugăciune, în fața Moscheii Al-Aqsa din Ierusalim.
Deoarece fiul lui Abdullah, Talal, avea probleme de sănătate (de natură psihică), a fost numit ca urmaș la tron prințul Hussein, nepotul lui Abdullah și fiul lui Talal.
Acordul de armistițiu arabo-israelian din 1949 menționează afilierea Cisiordaniei, cucerită de iordanieni și redenumită „Malul de Vest” (al Iordanului, în engleză West Bank) Iordaniei, care se unificase politic și geografic cu populația palestiniană din zonă prin „Acordul de la Ierihon” (sau, „A II-a Conferință Arabo-Palestiniană”) din 1 decembrie 1948, și care l-a proclamat pe Abdulah I-ul al Iordaniei Rege al Palestinei.[12][13]
Guvernul Transiordanian a ratificat această unificare cu palestinienii la 7 decembrie 1948, iar la 13 decembrie Parlamentul transiordanian a votat pentru transformarea «Transiordaniei» în «Regatul Hașemit al Iordaniei», regele Abdullah devenind Rege al Iordaniei. Unificarea a fost definitivată de noua Adunare Națională Iordaneză formată la 24 aprilie 1950 din 20 de reprezentanți ai malului de Est al Iordanului și 20 de reprezentanți ai malului de Vest. Actul de unificare conținea și o clauză protectivă care venea să asigure drepturile arabe asupra întregului teritoriu arab (clauza includea și teritoriul Israelului).[14][15]. Numai Regatul Unit a recunoscut oficial această unire. Pakistanul a susținut adesea că a recunoscut și el această unire, deși faptele dovedesc contrariul[16] Mai multe state, inclusiv SUA au menținut consulate „atașate Iordaniei”, pe teritoriul Ierusalimului de Est, fapt care poate fi considerat ca un fel de recunoaștere de facto[17][18] Această stare de ambiguitate a fost contracarată de susținerea în bloc și garantată a statelor arabe[19][20]
Ulterior, surse legate de Liga Arabă și iordaneze au căutat să prezinte acest document ca o garanție că „Malul de Vest” a fost preluat de Iordania provizoriu, în custodie, pentru a se putea crea un stat palestinian[21][22]
După S. R. Silverburg afirmațiile precum că Pakistanul ar fi recunoscut și el alpirea Cisiordanei erau false[23]. Thomas Kuttner constată că recunoașterea de facto a fost cel mai clar evidențiată prin menținerea de consulate în Ierusalimul de Est de către mai multe țări, inclusiv Statele Unite[24].
Patrimoniu
Între 1985-2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 4 obiective culturale sau naturale din Iordania.
- Ruinele orașului Petra[25]
- Cetatea Qusayr 'Amra[26]
- Situl arheologic de la Umm ar-Rasas[27]
- Zona protejată Wadi Rum[28]
Din anul 2005 tradițiile culturale ale beduinilor din zona Petra și Wadi Rum figurează pe lista patrimoniului cultural imaterial al umanității UNESCO.
Diviziuni administrative
Guvernorate
Articol principal: Guvernoratele Iordaniei.
Iordania este împărțită administrativ în 12 guvernorate (muhafazah), care la rândul lor sunt împărțite în 52 de nawahi. Cele 12 guvernorate sunt:
Geografie
Iordania, situată în nord-vestul Peninsulei Arabice, este o țară cu o proporție mare de deșert și poate fi împărțită, de la vest la est, în trei peisaje majore. Riftul Iordanului, care se întinde de la nord la sud, atinge la Marea Moartă cel mai adânc punct uscat de pe suprafața pământului (425 m sub nivelul mării). Valea Marelui Rift continuă spre sud, peste Golful Akaba în Marea Roșie. Aici țara are acces la ocean printr-o fâșie de coastă îngustă în jurul orașului Aqaba. Țara muntoasă a Iordaniei de Est se înalță într-un zid accidentat, zimțat peste Riftului Iordanului. Acest pliu muntos atinge 1754 de metri pe Jabal Ram (al doilea cel mai înalt munte din țară după Jabal Umm ad-Dami, lângă Akaba) și este împărțit prin mai multe platouri. Partea de nord este formată din Munții Galaad, pe ale căror platouri se află orașele Amman, Zarqa și Irbid. Pământurile deșertice adiacente regiunii muntoase din est ocupă aproximativ două treimi din Iordan.
Singura graniță naturală a Iordaniei este râul Iordan, care împarte teritoriul în Malul de vest al Iordanului (Cisiordania) și Malul de est (Transiordania). Celelalte granițe, la nord, cu Siria, la est, cu Irakul și la sud-est, cu Saudia, au fost trasate cu rigla, după bunul plac și interesele colonialiste cuprinse în Acordul Sykes–Picot.
Economie
Demografie
Populația
Beduin din zona Wadi Rum
Populația Iordaniei se împarte în:
- - 99,2% arabi, dintre care peste 80% musulmani suniți. Aproape 80% dintre arabi se autoidentifică a fi palestinieni, iar elita conducătoare militară și politică este în mare parte beduină (beduinii reprezentând circa 20% din populație), ca și dinastia hașemită iordaniană.
- - 0,5% cerchezi
- - 0,1% armeni
- - 0,1% turci
- - 0,1% kurzi [29].
Comunitatea creștină din Iordania a scăzut de la 20% la aproximativ 3% în decurs de 100 de ani, de la sfârșitul secolului al XX-lea.
Refugiații palestinieni
Vezi și: Războiul arabo-israelian din 1948.
Refugiații irakieni
În urma Războiului din Golf (1991) s-au refugiat în Iordania și circa 200.000 de refugiați irakieni.
Note
- ^ „Prosperity Index”. Legatum Institute. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Human Development of the Arab World
- ^ „Jordan Country Report”. Global Finance. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Human Development Report 2010” (PDF). United Nations. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ http://dosweb.dos.gov.jo Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Horia C. Matei (). Enciclopedia Statelor Lumii. București: MERONIA. pp. 229–230. ISBN 978-973-7839-38-1.
- ^ en Wilson, Jeremy: Lawrence of Arabia, The Authorised Biography, Appendix 1 T. E. Lawrence: family history Arhivat în , la Wayback Machine.
- ^ en Pollack, Kenneth Michael: Arabs at War: Military Effectiveness, 1948-1991
- ^ en Karsh, Efraim: The Arab-Israeli Conflict. The Palestine War 1948, p. 27, Osprey Publishing, 2002. ISBN 1-84176-372-1
- ^ en Ma'an Abu Nawar,Ma'an: The Jordanian-Israeli war, 1948-1951: a history of the Hashemite Kingdom of Jordan, p.393
- ^ fr Morris, Benny: Victimes : histoire revisitée du conflit arabo-sioniste, 2003, pp.241, 247-255.
- ^ en Jericho Declaration, în prima pagină din Palestine Post, 14 decembrie 1948, http://jpress.tau.ac.il/Default/Scripting/ArticleWin.asp?From=Archive&Source=Page&Skin=TAUEn&BaseHref=PLS/1948/12/14&PageLabelPrint=1&EntityId=Ar00106&ViewMode=HTML Arhivat în , la Archive.is
- ^ en Camera Comunelor engleză British House of Commons: Iordania și Israel - Decizie Guvernamentală (Jordan and Israel - Government Decision), 474:1137-41, HC Deb, 27 aprilie 1950 http://hansard.millbanksystems.com/commons/1950/apr/27/jordan-and-israel-government-decision Arhivat în , la Wayback Machine.
- ^ en Shehadeh, Raja: From Occupation to Interim Accords, Kluwer Law International, pp. 77-78, 1997
- ^ en Whiteman, Marjorie M.: Digest of International Law, vol. 2, US State Department, Washington, DC, U.S. Gov. Printing Office, pp. 1163-68, 1963
- ^ en S. R. Silverburg, SR: Pakistan and the West Bank: A research note, Middle Eastern Studies, 19:2, pp.261-263, 1983.
- ^ en Kuttner, Thomas S: Israel and the West Bank - Israel Yearbook on Human Rights 1977, Vol. 7, edited by Yoram Dinstein, Kluwer Law International, 1989, ISBN 0-7923-0357-1, [1]
- ^ en Weiler, Joseph: Israel and the creation of a Palestinian state: a European perspective, Croom Helm, Ltd., p. 48, 1985, ISBN 0-7099-3605-2, [2]
- ^ en Massad,IP: Colonial Effects: The Making of National Identity in Jordan, New York: Columbia University Press, p. 229, 2001,ISBN 0-231-12323-X,
- ^ The policy of the U.S. Department, was stated in a paper on the subject prepared for the Foreign Ministers meetings in London in May was in favor of the incorporation of Central Palestine into Jordan, but desired that it be done gradually and not by sudden proclamation. Once the annexation took place, the Department approved of the action "in the sense that it represents a logical development of the situation which took place as a result of a free expression of the will of the people.... The United States continued to wish to avoid a public expression of approval of the union." See Foreign relations of the United States, 1950. The Near East, South Asia, and Africa Volume V (1950), page 1096 [3]
- ^ en ***: Palestine and International Law, P.42, ed. Sanford R. Siverburg, McFarland, 2002, ISBN 0-7864-1191-0,
- ^ en Routledge,Allan Gerson: Israel, the West Bank and international law, P.77, 1978, ISBN 0-7146-3091-8,
- ^ Silverburg, S.R.: Pakistan și West Bank: O notă de cercetare, Orientul Mijlociu - Studii, 19:2, 261-263, 1983
- ^ Kuttner, Thomas S. Israel și Cisiordania, Anuarul privind drepturile omului, Israel - 1977, vol 7, editat de Yoram Dinstein, Kluwer Internațional, 1989, ISBN 0-7923-0357-1, # v = onepage & q = & f =
- ^ en Prezentare pe site-ul UNESCO
- ^ en Prezentare pe site-ul UNESCO
- ^ en Prezentare pe site-ul UNESCO
- ^ en Prezentare pe site-ul UNESCO
- ^ de ***: Auswärtiges Amt - Länderinfo Jordanien, http://www.auswaertiges-amt.de/diplo/de/Laenderinformationen/01-Laender/Jordanien.html
Lectură suplimentară
- El-Anis, Imad. Jordan and the United States: The Political Economy of Trade and Economic Reform in the Middle East (I.B. Tauris, distributed by Palgrave Macmillan; 2011) 320 pages; case studies of trade in textiles, pharmaceuticals, and financial services.
- Robins, Philip. A History of Jordan (2004)
- Salibi, Kamal S. The Modern History of Jordan (1998)
- Teller, Matthew. The Rough Guide to Jordan (4th ed. 2009)
Legături externe
| Puteți găsi mai multe informații despre Jordan prin căutarea în proiectele similare ale Wikipediei, grupate sub denumirea generică de „proiecte surori”: | |
 | Definiții și traduceri în Wikționar |
 | Imagini și media la Commons |
 | Citate la Wikicitat |
 | Texte sursă la Wikisursă |
 | Manuale la Wikimanuale |
 | Resurse de studiu la Wikiversitate |
- ro Profil de țară pe situl Ministerului Afacerilor Externe al României
- ro Îndrumar de afaceri, Document elaborat de Ministerului Comerțului din România Arhivat în , la Wayback Machine.
- ar Profil de țară pe situl Ligii Statelor Arabe
- en CIA: The World Factbook, https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/jo.html Arhivat în , la Wayback Machine.
- de Oehring, Otmar: Zur gegenwärtigen Situation der Christen im Nahen Osten. KAS-Auslandsinformationen, 2010 (PDF), http://www.kas.de/wf/doc/kas_19183-544-1-30.pdf? 100326123942
- en UNRWA - Taberele de refugiați, http://www.unrwa.org/etemplate.php?id=100
- 25 Mai - Ziua Națională a Regatului Iordaniei, 25 mai 2011, Amos News
Vezi și
 | Subiecte Iordania — Iordanieni — Limba arabă v • d • m |
|---|---|
| Apărare • Așezări • Capitala • Climă • Conducători • Cultură • Demografie |
| |||||||||||||||||||||||||
| ||||||||
| ||||||||||||||||||||||||||||
| v • d • m Cele mai mari orașe din Iordania Conform recensământului din 2015 | |||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Loc | Numele orașului | Guvernoratul | Pop. | ||||||
 Amman | 1 | Amman | Guvernoratul Amman | 4,302,730 |  Irbid | ||||
| 2 | Zarqa | Guvernoratul Zarqa | 635,160 | ||||||
| 3 | Irbid | Guvernoratul Irbid | 502,714 | ||||||
| 4 | Russeifa | Guvernoratul Zarqa | 472,604 | ||||||
| 5 | Al Quwaysimah | Guvernoratul Amman | 296,763 | ||||||
| 6 | Tilā' al-'Alī | Guvernoratul Amman | 251,000 | ||||||
| 7 | Wadi al-Seer | Guvernoratul Amman | 241,830 | ||||||
| 8 | Al Jubayhah | Guvernoratul Amman | 197,160 | ||||||
| 9 | Khuraybat as-Sūq | Guvernoratul Amman | 186,158 | ||||||
| 10 | Sahab | Guvernoratul Amman | 169,434 | ||||||
| Control de autoritate |  |
|---|
