Lepus habessinicus

Lepus habessinicus
Stare de conservare

risc minim de dispariție[1]
Clasificare științifică
SupradomeniuBiota
SupraregnEukaryota
RegnAnimalia
SubregnEumetazoa
ÎncrengăturăChordata
SubîncrengăturăVertebrata
InfraîncrengăturăGnathostomata
SupraclasăSarcopterygii
ClasăMammalia
SubclasăTetrapodomorpha
InfraclasăPlacentalia
SupraordinEuarchontoglires
OrdinLagomorpha
MagnordinBoreoeutheria
FamilieLeporidae
GenLepus
Nume binomial
Lepus habessinicus[2][3]
Hemprich, Ehrenb., 1832
Areal de răspândire
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Lepus habessinicus este o specie de mamifere din familia iepurilor, Leporidae.[4] Este endemică în Cornul Africii. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii a clasificat această specie ca fiind neamenințată cu dispariția.[5]

Taxonomie

Lepus habessinicus a fost descrisă științific pentru prima oară în 1832 de Wilhelm Hemprich și Christian Gottfried Ehrenberg. A fost sugerat că ar trebui considerată ca fiind aceeași specie ca iepurele Capului (Lepus capensis), dar este considerată specie separată pe baza simpatriei (presupuse) din arealurile lor de răspândire.[5] Este neclar din ce subgen face parte.[4]

Descriere

Specia Lepus habessinicus se aseamănă cu alte specii de iepuri propriu-ziși prin aspectul general, membrele lungi și prin urechile mari. Crește până la o lungime a capului și a corpului de ~40–55 cm. Blana este moale și deasă. Părțile superioare au o nuanță de gri-argintiu, cu câtva negru pe umăr, spate și crupă. Firele de păr de pe spate au ~2 cm. O bandă scorțișorie subțire separă părțile laterale de abdomen. Abdomenul este alb, blana fiind mai puțin deasă decât pe spate. Bărbia este albicioasă. Urechile sunt foarte mari și maro-argintii la exterior și ocru-albicioase în interior. Coada are ~8,5 cm lungime și este neagră deasupra și albă dedesubt.[6]

Răspândire

Specia Lepus habessinicus este endemică în Cornul Africii, fiind prezentă în Djibouti, Eritreea, Etiopia, Somalia și Sudan și posibil și Kenya. Se găsește până la altitudini de circa 2.000–2.500 m.[5]

Stare de conservare

Este posibil ca pășunatul excesiv să mărească arealul speciei Lepus habessinicus. Specia a fost descrisă ca abundentă și răspândită la nivel larg, dar nu se știe dacă populația este în creștere sau în scădere. Arealul său cuprinde Parcul Național Awash, Parcul Național Mago și posibil și Parcul Național Yangudi-Rassa. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii a clasificat-o ca fiind o specie neamenințată cu dispariția.[5]

Note

  1. ^ The IUCN Red List of Threatened Species 2022.2[*][[The IUCN Red List of Threatened Species 2022.2 |​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor); |access-date= necesită |url= (ajutor)
  2. ^ Integrated Taxonomic Information System, , accesat în  
  3. ^ Mammal Species of the World[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor); |access-date= necesită |url= (ajutor)
  4. ^ a b Hoffman, R.S.; Smith, A.T. (). „Species Lepus (? [uncertain]) habessinicus”. În Wilson, D.E.; Reeder, D.M. Mammal Species of the World: A Taxonomic and Geographic Reference (ed. 3rd). Johns Hopkins University Press. pp. 185–211. ISBN 978-0-8018-8221-0. OCLC 62265494. 
  5. ^ a b c d Johnston, C.H. & Tolesa, Z. Lepus habessinicus”. Lista roșie a speciilor periclitate IUCN. Versiunea 3.1. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii. .  Downloaded on 13 April 2021.
  6. ^ Jonathan Kingdon; David Happold; Thomas Butynski; Michael Hoffmann; Meredith Happold; Jan Kalina (). Mammals of Africa. A&C Black. pp. 702–703. ISBN 978-1-4081-8996-2. 
  • v
  • d
  • m
Speciile extante de lagomorfe
Ochotona
  • Subgenul Pika: Iepure fluierător din Altai (O. alpina)
  • O. argentata
  • O. collaris
  • O. coreana
  • O. hoffmanni
  • Iepure fluierător nordic (O. hyperborea)
  • O. mantchurica
  • O. opaca
  • O. pallasi
  • Iepure fluierător american (O. princeps)
  • O. turuchanensis
  • Subgenul Alienauroa: O. huanglongensis
  • O. sacraria
  • O. flatcalvariam
Pentalagus
  • Iepure ryukyu (P. furnessi)
Bunolagus
  • B. monticularis
Nesolagus
Romerolagus
  • Iepure de vulcan (R. diazi)
Brachylagus
  • Iepure pitic (B. idahoensis)
Sylvilagus
(Iepuri cu coadă
de bumbac)
  • Subgenul Tapeti: S. andinus
  • S. apollinaris
  • Iepure de apă (S. aquaticus)
  • Iepure sălbatic brazilian (S. brasiliensis)
  • S. daulensis
  • S. dicei
  • S. fulvescens
  • S. gabbi
  • S. incitatus
  • S. insonus
  • S. nicefori
  • Iepure de mlaștină (S. palustris)
  • S. parentum
  • S. salentus
  • S. sanctaemartae
  • S. surdaster
  • S. tapetillus
  • S. varynaensis
  • Subgenul Sylvilagus: S. audubonii
  • S. cunicularis
  • Iepure de pădure din Florida (S. floridanus)
  • S. graysoni
  • S. nuttallii
  • S. obscurus
  • S. holzneri
  • S. transitionalis
  • Subgenul Microlagus: S. bachmani
Oryctolagus
  • Iepure de vizuină (O. cuniculus)
Poelagus
  • Iepure al tufișurilor (P. marjorita)
Pronolagus
(Iepuri roșii)
Caprolagus
  • Iepure zbârlit (C. hispidus)
Lepus
(Iepuri propriu-ziși)
  • Subgenul Macrotolagus: Iepure mare antilopă (L. alleni)
  • Subgenul Poecilolagus: Iepure de zăpadă (L. americanus)
  • Subgenul Lepus: Iepure polar (L. arcticus)
  • Iepure arctic (L. othus)
  • Iepure alb (L. timidus)
Identificatori taxonomici