Jean-Pierre Melville

Jean-Pierre Melville
Jean-Pierre Melville interpretând rolul Parvulesco din filmul À bout de souffle de Jean-Luc Godard (1960)
Date personale
Nume la naștere	Jean-Pierre Grumbach
Născut	20 octombrie 1917[2][3][4][5] Paris, Île-de-France, Franța[6]
Decedat	2 august 1973 (55 de ani)[2][3][5][7] Paris, Région parisienne, Franța[6]
Înmormântat	cimetière parisien de Pantin[*][[cimetière parisien de Pantin (cemetery located in Paris, in France)|​]]
Cauza decesului	cauze naturale (infarct miocardic)
Frați și surori	Jacques Grumbach[*]​
Cetățenie	Franța
Ocupație	realizator și regizor de film, producător, scenarist, actor
Limbi vorbite	limba franceză[8][9]
Alma mater	lycée Michelet de Vanves[*][[lycée Michelet de Vanves (French high school)|​]]
Ani de activitate	1945–1972
Cunoscut pentru	Le Silence de la mer Léon Morin, prêtre Le Doulos L'Aîné des Ferchaux Le Deuxième Souffle Le Samouraï L'Armée des ombres Le Cercle rouge Un flic
Alte premii
Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*]​[1]
Modifică date / text

Jean-Pierre Melville, născut Jean-Pierre Grumbach, (n. 20 octombrie 1917, Paris, Île-de-France, Franța – d. 2 august 1973, Paris, Région parisienne, Franța) a fost un regizor, actor, scenarist și realizator francez de filme. Mai târziu, a adoptat pseudonimul Melville pentru a arăta respectul pentru autorul său favorit, autorul american Herman Melville.

Biografie artistică

Născut la Paris, în Franța, Melville, care era de origine evreu, a slujit în cel de-al doilea război mondial luptînd în ceea ce s-a numit atunci Operation Dragoon. După terminarea războiului, a aplicat pentru o licență de asistent de regie. Fiind refuzat, a decis să-și realizeze singur propriile sale filme.

Devenind regizor, producător și realizator independent, fiind posesorul propriilor sale studiouri cinematografice, Jean-Pierre Melville a devenit faimos pentru filmele sale tragice, minimaliste, realizate în maniera curentului cunoscut în cinematografie ca Noir cinema sau Neo-noir.

Filme așa cum sunt: Samuraiul (Le Samouraï), Cercul roșu (Le Cercle rouge) și Polițistul (Un flic), distribuind actori importanți și carismatici precum Alain Delon (probabil cel mai carismatic și mai melvillan dintre toți actori săi), Jean-Paul Belmondo și Lino Ventura au constituit momente esențiale ale cinematografiei postbelice.

Deși prieten cu leftiști celebri, precum Yves Montand, Melville se referea la el însuși ca fiind „extrem de individualist” și se autodefinea ca fiind un „anarhist de extremă dreaptă”, din punct de vedere al orientărilor sale politice.^[10]

În anul 1963, fiind special invitat, Melville a participat ca unul din membri juriului la Cel de-al 13-lea Festival Internațional de film din Berlin.^[11]

Moștenirea lui Melville

Maniera regizorală a lui Jean-Pierre Melville a impresionat și influențat mulți realizatori din multe genuri de cinema, dar mai ales din cinematografia americană. Obiectele folosite de Melville în filmele sale, și în special armele, hainele și pălăriile, au devenit fetișizate și fetișizante, creînd o parte însemnată a "arsenalului" definitoriu al stilului neo-noir.

Independența sa, stilul său "de reporter" în realizarea filmelor sale, ambele combinate cu folosirea constantă a locurilor reale pentru filmările sale au constituit surse de mare inspirație atât pentru realizatorii francezi de filme ai „noului val francez”, cât și pentru alți realizatori de filme din întreaga lume. Această influență creatoare a fost "prinsă" de Jean-Luc Godard, în filmul său realizat în maniera "noului val" cinematografic, À bout de souffle, (Fără răsuflare sau Cu sufletul la gură, în limba română) prin distribuirea lui Melville în rolul unui personaj secundar, dar a fost categoric încununată de către maniera de editare a filmului, foarte "strânsă și (chiar) abruptă," sugerată lui Godard de Melville însuși.

Melville a decedat, din păcate mult prea repede, în urma unui atac de cord la vîrsta de aproape 56 de ani. Prezența sa în cinematografie a lăsat urme inconfundabile. Unii dintre regizorii importanții de azi pot fi considerați și se consideră ei înșiși ca fiind discipoli (direcți sau indirecți) ai lui Melville. Printre ei se numără: John Woo, Ringo Lam, Kirk Wong și Quentin Tarantino.

Filmografie

Regizor

Actor

Note

Lectură suplimentară

• Jean-Pierre Melville - An American in Paris (2003) de Ginette Vincendeau (ISBN: 0-85170-949-4)

Legături externe (în engleză)

• Jean-Pierre Melville la Internet Movie Database
• Senses of Cinema: Great Directors Critical Database
• New York State Writers Institute Arhivat în 15 septembrie 2006, la Wayback Machine.
• Prezentări ale filmelor lui Melville Arhivat în 24 august 2006, la Wayback Machine.