Ion Iovescu

Ion Iovescu
Date personale
Născut1851 Modificați la Wikidata
Decedat1915 (64 de ani) Modificați la Wikidata
Activitate
Gradulgeneral  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ion Iovescu, în Austro-Ungaria: Johann Jovesko, (n. 1851, Bozovici; d. 1915, Budapesta) a fost un militar de carieră român (bănățean) în armata habsburgică, care a avansat până la gradul de general de brigadă.

Biografie

Bozovici înainte de 1900
Györ în secolul XIX

Ion s-a născut într-o familie de grăniceri, fiu al sublocotenentului de clasa 1-a Drăgan (Dragu) Iovescu (d. după 1864) în regimentul de graniță bănățean român nr. 13.[1] A urmat școala primară în comuna Bozovici și a intrat tânăr in regimentul tatălui.

La 1 noiembrie 1871 a devenit cadet în regimentul de infanterie Ludovic al II-lea al Bavariei Nr. 5.[2] și avansat in acest regiment la gradul de locotenent la data de 5 aprilie 1874,[3] apoi de locotenent major la 1 mai 1887.[4] În anul 1891, a fost transferat la regimentul de infanterie nr.83, la Szeged, unde mai erau locotenenții majori de proveniență română Daniel Materinga și Troian Bacsila, viitori generali, regiment care s-a mutat în 1895 la Biserica Albă[5]:

În anul 1897 a fost numit maior și a primit Ordinul împărătesc al Crucii Militare de Merit de clasa a 3-a, fiind comandantul batalionului 4 al regimentului de infanterie nr. 26 din Viena.[6][7] La 15 octombrie 1899 maiorul a fost decorat și cu Crucea de Ofițer a lui Ferdinand I al Bulgariei.[8] De asemenea a primit Medalia Comemorativă a Trupelor de Război și Distincția de Servici pentru Ofițeri, clasa a 2-a. În articole românești privind generalul, se pretinde, că ar fi fost decorat cu Ordinul Maria Terezia. Această afirmație este incorectă. Nu există nici o sursă militară austriacă, care ar confirma această aserțiune.

Pe data de 8 mai 1906 ofițerul a fost numit colonel și comandant al regimentului maghiar Marele Principe al Rusiei nr. 26 de la Györ.[9]

După ce Iovescu a fost pensionat in anul 1909, a mai fost onorat, trei ani mai târziu, la 26 februarie 1912, cu titlul de general major.[10]

În tradiția rudelor generalului se spunea, că a construit o casă la Bozovici, în apropierea bisericii baptiste, care avea unele elemente de arhitectură din marmură, de asemenea, că a avut un fiu (Ladislaus Johann),[11] ofițer de marină, care a murit în Marea Adriatică într-o luptă navală în anul 1915, înaintea morții tatălui.[7]

Legături externe

  • Forul Druckeria Arhivat în , la Wayback Machine.

Note

  1. ^ Militär-Schematismus des österreichischen Kaiserthums martie-aprilie 1858, K. K. Hof- und Staatsdruckerei, Viena 1858, p. 352
  2. ^ Kaiserlich königlicher Militärschematismus pentru 1873, K. K. Hof- und Staatsdruckerei, Viena, februarie 1873, p. 211
  3. ^ Wiener Zeitung Nr. 98, joi, 30 aprilie 1874, p. 485
  4. ^ Kaiserlich königlicher Militärschematismus pentru 1882, K. K. Hof- und Staatsdruckerei, Viena, decembrie 1881, p. 264
  5. ^ http://www.taraalmajului.ro/IonIovescu.pdf
  6. ^ Schematismus für das kaiserliche und königliche Heer und für die kaiserliche und königliche Kriegsmarine pentru 1908, Editură complementară, K. K. Hof- und Staatsdruckerei, Viena, decembrie 1907, p. 70
  7. ^ a b http://www.taraalmajului.ro/IonIovescu.pdf
  8. ^ Verordnungsblatt für das k. u. k. Heer – Personal-Angelegenheiten, nr. 32, de la 23 octombrie 1899, p. 415
  9. ^ Schematismus für das kaiserliche und königliche Heer und für die kaiserliche und königliche Kriegsmarine pentru 1908, Editură complementară, K. K. Hof- und Staatsdruckerei, Viena, decembrie 1907, p. 176, 484
  10. ^ Antonio Schmidt-Brentano: „Kaiserliche und k. k. Generale (1815–1918)”, Arhiva de stat a Austriei, Viena 2007, p. 81
  11. ^ „copie arhivă” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .