Hiperconjugare

Hiperconjugarea este, în chimia organică, interacțiunea dintre electronii din orbitalii sigma (de exemplu C–H sau C–C) cu un orbital adiacent vacant sau parțial ocupat, de anti-legătură sau orbital pi. Se obține astfel un orbital molecular extins, fără implicarea legăturilor. Delocalizarea mărită a electronilor asociată hiperconjugării crește stabilitatea sistemului, în mod analog conjugării.^[1]^[2]^[3]

Importanță

Vezi și

Conjugare

Referințe

^ John McMurry. Organic chemistry, 2nd edition. ISBN: 0-534-07968-7
^ IUPAC, Compendium of Chemical Terminology, Ed. a 2-a („Gold Book”) (1997). Versiune online: (2006-) „hyperconjugation”.
^ Alabugin, I.V.; Gilmore, K.; Peterson, P. (2011). „Hyperconjugation”. WIREs Comput Mol Sci. 1: 109–141. doi:10.1002/wcms.6.

v • d • m

Legături chimice

Teorie

Orbital atomic (Metoda legăturii de valență) • Orbital molecular (Metoda orbitalilor moleculari • CLOA) • Ordin de legătură • Teoria RPESV • Antilegătură • Aromaticitate (Regula lui Hückel) • Valență • Covalență • Conjugare • Hapticitate • Hiperconjugare • Hibridizare • Hipervalență • Rezonanță

Forțe intramoleculare
„Puternice”

Legături covalente

După simetrie	Legătură sigma (σ) • Legătură pi (π) • Legătură delta (δ) • Legătură phi (φ)

După ordin	Legătură simplă (1) • Legătură dublă (2) • Legătură triplă (3) • Legătură cvadruplă (4) • Legătură cvintuplă (5) • Legătură sextuplă (6)

Altele	Legătură coordinativă • Legătură disulfurică