Hidrogen sulfurat

Hidrogen sulfurat
Formula structurală
Formula structurală
Denumiri
Alte denumiriAcid sulfhidric
Sulfan
Identificare
SMILES
S[1]  Modificați la Wikidata
Număr CAS7783-06-4
ChEMBLCHEMBL1200739
PubChem CID402
Informații generale
Formulă chimicăH2S
Aspectgaz cu miros de ouă clocite
Masă molară34,08 g/mol
Proprietăți
Densitate1,5359 kg/m3 (0 °C)
Starea de agregaregaz
Punct de topire−85,7 °C
Punct de fierbere−60,20 °C
Solubilitateîn apă (0 °C, 1 bar): 4,65 l/l, puțin solubil în solvenți organici
Presiune de vapori18,190 bar (20 °C)
F : InflamabilT : ToxicN : Periculos pentru mediu
Inflamabil, Toxic, Periculos pentru mediu,
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Hidrogenul sulfurat sau acidul sulfhidric este un acid anorganic slab. În stare pură este un gaz incolor, inflamabil, toxic, cu un miros puternic. Formula chimică H2S. Hidrogenul sulfurat este mai greu decât aerul, are o reacție ușor acidă, cu bazele formează săruri. Sărurile acidului sulfhidric se numesc sulfuri. Dizolvat in apă se numește acid sulfhidric.

În concentrație redusă are miros neplăcut de ouă clocite. În concentrație ridicată paralizează centrii respiratori. În funcție de concentrație și de durata de expunere poate produce efecte cronice sau acute. La concentrații peste 0.1% poate ucide în câteva secunde.

Răspândire

În natură se poate găsi în regiunile cu gaze naturale, petrol sau cu vulcanism activ. Mai poate lua naștere prin procesele de putrefacție a substanțelor organice, în intestin, depozitele de gunoaie. În minerit gazul se formează prin putrezirea lemnului folosit la susținerea lucrărilor miniere. De asemenea, acidul sulfhidric mai este produs de bacterii în procesul de putrezire a biomasei (cadavre de animale, resturi de plante, fecale, gunoi menajer, etc.) Mai este prezent și pe fundul Mării Negre la o adâncime mai mare de 200 de metri. [2]

Sărurile sale, sulfurile, sunt foarte răspândite în natură sub formă de minerale și minereuri.

Obținere

În petrochimie (rafinării) se obține în cantități mari din sulfură de fier (II) și acid clorhidric:

F e S + 2   H C l F e C l 2 + H 2 S {\displaystyle \mathrm {FeS+2\ HCl\rightarrow FeCl_{2}+H_{2}S} }

Utilizare

  • Sursă importantă de obținere a sulfului
  • Reacții de identificare a unor substanțe chimice.
  • Notă:
Este un gaz mai greu ca aerul, foarte toxic mai ales pentru om, gazul se absoarbe prin mucoase, inhibă receptorii mirosului deja la concentrația de 250–300 ppm.

Proprietăți

Este un gaz doar puțin mai greu decât aerul. Un litru de apă dizolvă la temperatura camerei 3 litri de hidrogen sulfurat gazos formând acidul sulfhidric[3]. În alcool solubilitatea e mai mare decât în apă de peste 3 ori.

Se poate oxida cu dioxid de sulf producându-se sulf elementar și monoxid de azot. Produce sulf elementar coloidal și prin reacție cu clor, brom și iod.

Hidrogenul sulfurat este foarte toxic. Deși mirosul său caracteristic este foarte puternic, acesta nu este permanent sesizabil, pe durata expunerii nasul obișnuindu-se cu el. Acțiunea sa toxică este una complexă, el afectând diverse funcții ale organismului. Cea mai importantă este cea asupra sângelui, unde, prin formarea unui complex cu fierul, blochează transportul oxigenului.

Note

  1. ^ „Hidrogen sulfurat”, hydrogen sulfide (în engleză), PubChem, accesat în  
  2. ^ Marea Neagră, invadată de o masă uriașă de hidrogen sulfurat antena3.ro, 27 Oct. 2010
  3. ^ Ripan, Ceteanu, p. 221

Bibliografie

  • Constantin D. Albu, Maria Brezeanu, Mică enciclopedie de chimie, Editura Enciclopedică Română, 1974, p 24
  • D. Negoiu, Tratat de chimie anorganică, editura Tehnică, vol.2, București, 1972
  • Raluca Ripan: Manual de lucrări practice de chimie anorganică- vol I - Metaloizi, Editura de Stat Didactică și Pedagogică, 1961, p. 218-228
  • Raluca Ripan: Semimicroanaliza, Editura de Stat Didactică și Pedagogică, 1961
  • Linus Pauling, Chimie generală, Editura Științifică, București, 1972 (traducere din limba engleză)

Vezi și

Legături externe

  • Exploatarea hidrogenului sulfurat din Marea Neagră, un deranj mult prea mare Arhivat în , la Wayback Machine.


v  d  m
Principalii acizi anorganici
Hidracizi
Apă (H2O) • Acid hidrazoic (HN3) • Acid fluorhidric (HF) • Acid bromhidric (HBr) • Acid cianhidric (HCN) • Acid clorhidric (HCl) • Acid sulfhidric (H2S) • Acid iodhidric (HI) • Acid selenhidric (H2Se) • Acid astatinhidric (HAt)
Oxiacizi
Acid boric (H3BO3) • Acid carbonic (H2CO3) • Acid azotic (HNO3) • Acid azotos (HNO2) • Acid fosforic (H3PO4) • Acid fosforos (H3PO3) • Acid hipofosforos (H3PO2) • Acid sulfuric (H2SO4) • Acid sulfuros (H2SO3) • Acid cloric (HClO3) • Acid cloros (HClO2) • Acid arsenic (H3AsO4) • Acid arsenios (H3AsO3) • Acid iodic (HIO3) • Acid hipobromos (HBrO) • Acid hipocloros (HClO) • Acid hipoiodos (HIO) • Acid percloric (HClO4) • Acid periodic (HIO4) • Acid selenios (H2SeO3) • Acid selenic (H2SeO4) • Acid xenic (H2XeO4) • Acid antimonic (H3SbO3) • Acid antimonios (H3SbO2) • Acid teluric (H6TeO6) • Acid teluros (H2TeO3) • Acid silicic (SiO2·nH2O)
Alți acizi
Acid pirofosforic (H4P2O7) • Acid cloroauric (HAuCl4) • Acid fluoroantimonic (HSbF6)
Control de autoritate
  • BNF: cb119674435 (data)
  • GND: 4180440-5
  • LCCN: sh85063433
  • LNB: 000295561
  • NDL: 00575761
  • NKC: ph241638