FCV Farul Constanța

FCV Farul Constanța
Informații generale
Nume complet	Farul Constanța SA[1]
Poreclă	Puștii lui Hagi Constănțenii Marinarii
Data fondării	1920; acum 104 ani (1920)
Culori
Stadion	Stadionul Central-Academia Gheorghe Hagi, Ovidiu (4.554 de locuri)
Campionat	SuperLiga României
Proprietar	Gheorghe Hagi
Antrenor	Gheorghe Hagi
Prezență online
site web oficial pagină Facebook canal YouTube
Palmares
Național	Campionatul României (2) Cupa României (1) Supercupa României (1)
Echipament
Acasă Deplasare
Pentru sezonul în curs vedeți: SuperLiga României 2023-2024
Modifică date / text

Fotbal Club Farul Constanța, sau pe scurt Farul este un club de fotbal profesionist din Constanța, România, care evoluează în prezent în SuperLiga României.

Înființată în 1920 sub numele de SPM Constanța, echipa a petrecut peste 40 de sezoane în prima ligă. Farul a produs mai mulți jucători talentați, cel mai notabil dintre ei fiind Gheorghe Hagi, golgheterul echipei naționale a României.

Pe 22 septembrie 2016, din cauza datoriilor financiare, Farul Constanța a fost declarată în faliment, după 67 de ani de activitate, iar in 2021 a fuzionat cu clubul fondat de către Gheorghe Hagi în 2009 sub numele de Viitorul Constanța, odată cu Academia de Fotbal Gheorghe Hagi, echipa făcându-se repede cunoscută prin promovarea de tinere talente ce provin din academia proprie, primind chiar și porecla de Puștii lui Hagii. Cu fostul internațional român în calitate de antrenor, Viitorul Constanța a avut primul succes major în sezonul 2016–17, atunci când a devenit prima echipă din regiunea Dobrogei care a câștigat titlul național. Doi ani mai târziu, a câștigat și Cupa României și Supercupa României.

Pe 21 iunie 2021, proprietarul Gheorghe Hagi, președintele Gheorghe Popescu și proprietarul clubului FC Farul Constanța, Ciprian Marica, au anunțat într-o conferință de presă că cele două cluburi s-au unit; clubul de primă divizie, FC Viitorul, preluând, așadar, brandul Farul și revenind la numele de Farul Constanța.^[2][3][4]

Clubul își dispută meciurile de acasă pe Stadionul Central-Academia Gheorghe Hagi din Ovidiu, în apropierea municipiului Constanța. Înainte de a se muta pe stadionul din Ovidiu, clubul s-a bucurat de susținerea autorităților din Voluntari și a jucat meciurile acasă pe stadionul Concordia din comuna Chiajna.^[5]

Istoric

Primii ani (1920-1949)

Clubul a fost fondat în 1920 sub numele de SPM Constanța (Serviciul Porturi Maritime), și cu acest nume a jucat până în 1946, când a fost redenumit în PCA Constanța (Porturi Comunicații Ape).

Ascensiunea (1949-1960)

Istoria modernă a clubului de fotbal din Constanța a început în cele din urmă în 1949, când cele două echipe ale orașului, Dezrobirea Constanța și PCA Constanța, au fuzionat, formând un nou club numit Locomotiva PCA. Noul club a fost înregistrat în play-off-ul de promovare pentru Divizia B, alături de alți patru campioni regionali: Metalul 1 Mai Ploiești, Dinamo Oltenița, Progresul CPCS București și Bucegi Câmpulung Pitești. Constănțenii au terminat pe primul loc în grupă și au fost promovați în liga a doua.

În 1953, Locomotiva PCA Constanța a fost redenumită pur și simplu ca Locomotiva Constanța. Un an mai târziu, la sfârșitul sezonului 1954, Locomotiva Constanța a obținut prima promovare în Divizia A. Echipa s-a clasat pe locul 1 în seria a treia a Diviziei B, cu trei puncte mai mult decât locul 2, Dinamo Bacău. După ultimul joc, o victorie în deplasare cu 1-0 împotriva lui Dinamo Bârlad, jucătorii au fost întâmpinați în vechea gară a Constanței de către o mulțime mare care venise să sărbătorească promovarea. Jucătorii care au obținut performanța cu Locomotiva au fost următorii: Nebela, Doicescu, Zlotea, Mark, Tatomir, Jarnea (Bedivan, Manta), Vultur, Neli Ispas, Gogu Cojocaru, Sever, Cristof, Bobi Georgescu, Gigi Datcu, Linzoiu, Keszkei ; antrenat de Ion Troancă.^[6]

În primăvara anului 1955, Locomotiva și-a început primul sezon în prima ligă. Echipa a fost întărită cu jucători de la Politehnica Timișoara, CFR București și Flamura Roșie Arad, și a avut un nou antrenor în persoana lui Eugen Mladin. Primul meci al „Marinarilor” s-a jucat la București împotriva viitorului campion, Dinamo București. Gogu Cojocaru a deschis scorul și a devenit primul marcator al echipei în prima ligă, dar meciul a fost pierdut cu 1-4. La sfârșitul sezonului, Locomotiva a terminat pe locul 12 din 13 și a retrogradat în Divizia B. În același sezon a fost inaugurat Stadionul Farul (numit în acel moment Stadionul 1 Mai). Meciul de debut a fost un meci din etapa a IV-a între Locomotiva și campioana en-titre, Flamura Roșie Arad. Meciul a fost jucat pe 23 martie 1955 și a fost câștigat cu 1-0 de gazde după un gol marcat cu un șut de la 40 de metri de Manole.^[6]

Locomotiva a terminat sezonul 1956 al Diviziei B pe locul 6, apoi pe poziția a treia la sfârșitul anului 1957. Revenirea la un format de toamnă-primăvară la începutul sezonului 1957-1958 și redenumirea echipei în Farul Constanța aduseseră noroc „Marinarilor”, care au câștigat liga a doua și s-au întors pe prima scenă a fotbalului românesc. După un prim sezon dur în care clubul a terminat chiar deasupra pozițiilor de retrogradare, Farul a făcut cel mai bun sezon până în acel moment și a terminat pe locul 4 la sfârșitul ediției 1959–60. Echipa utilizată era compusă din: Horia Ghibănescu, Nicolae Botescu, Grigore Ciuncan, Lucrețiu Florescu, Gheorghe Corneanu, Gheorghe Toma, Petre Comăniță, Mircea Bibere, Eugen Pană, Gheorghe Datcu, Vasile Stancu, Constantin Moroianu, Ion Ciosescu, Paul Niculescu, Dumitru Sever, Iacob Olaru, Ștefan Nunu - jucători; Iosif Lengheriu - antrenor principal; Foti Foti - Președinte.^[6]

Debutul European și Internațional (1960-1967)

Anii 1960 au început cu „Rechinii” pe prima scenă de fotbal din țară. Datorită eșecului noilor veniți Brânzei, Stancu și Vasilescu de a se integra în echipă, la sfârșitul sezonului 1960–61, Farul a terminat pe locul 13 și a fost retrogradată alături de CSMS Iași și Corvinul Hunedoara. Motivați de o nouă prezență în prima ligă, Constanțenii nu au rămas mult în Divizia B și la sfârșitul sezonului 1961–62, au promovat înapoi în prima ligă, după ce au terminat pe primul loc. Tot în acel sezon, Farul a obținut primul său titlu național de fotbal, prin câștigarea campionatului U-19. În anul următor,„Marinarii” au avut un sezon foarte bun și au reușit să încheie prima parte a sezonului ca lideri ai Diviziei A. Cea de-a doua parte nu a fost la fel de bună ca prima și au pierdut câteva poziții, clasându-se pe locul cinci la sfârșitul campionatului. Tot în sezonul 1962–63, trio-ul ofensiv, Bükössy-Ciosescu-Dinulescu, a fost remarcat reușind să înscrie 48 de goluri. Farul Constanța a câștigat al doilea titlu consecutiv în liga U-19, elevii lui Gheorghe Smărăndescu învingând Dinamo București cu scorul de 2–1, în finală.^[7]

Următoarele trei sezoane au început bine pentru Farul, dar au fost terminate pe poziții mediocre. În sezonul 1963–64, clubul de pe malul Mării Negre a terminat pe locul 8 după ce a ocupat locul 3 la sfârșitul turului, sezon în care a apărut în echipă golgheterul din toate timpurile lui Farul, Marin Tufan (62 de goluri). În anul următor, „Marinarii” au tremurat și au terminat la un singur punct deasupra primei echipe retrogradate, Minerul Baia Mare, apoi, în ediția 1965–66, Farul a ocupat doar locul 9, din 14. O performanță notabilă obținută de echipa din Constanța a fost calificarea în Cupa Balcanică din 1964–66, care a fost prima lor participare în competițiile europene. Pe 28 aprilie 1965, a fost înregistrat primul meci european al „marinarilor”, întâlnindu-i pe Spartak Plovdiv, într-un meci jucat în deplasare și încheiat nehotărât, scor 1-1. Al doilea meci disputat la Constanța două săptămâni mai târziu a fost câștigat cu 1-0 de Farul, acesta fiind primul succes european din istoria clubului. În jocul următor, „alb-albaștrii” au jucat la Skopie, împotriva lui Vardar, pe care a învins-o cu 4-0, în al doilea meci înregistrându-se o nouă victorie, de data aceasta doar cu scorul de 1-0. Apoi a venit meciul împotriva echipei grecești, Olympiacos, victoriile fiind împărțite, la Pireu, au câștigat grecii cu 1-0 și la Constanța, Farul, prin forfait, obținând astfel primul loc în grupa A. Finala competiției a fost una românească, Farul s-a întâlnit cu Rapid București, dar echipa din Constanța a pierdut la general, după o remiză, 3–3, la București și o înfrângere cu 0–2 la Constanța. O altă performanță notabilă din acel sezon a fost parcursul lung din Cupa României, unde „Rechinii” au fost eliminați în semifinale de UTA Arad (2-3).^[7]

În sezonul 1966–67, Farul a făcut din nou o impresie bună în Divizia A și a terminat pe locul 4. Echipa care a făcut acea performanță a fost formată din: Vasile Utu, Constantin Tâlvescu, Constantin Manciu, Marin Georgescu, Constantin Koszka, Martin Graef, Suliman Etem, Cicerone Manolache, Constantin Pleșa, Dumitru Antonescu, Ilie Ologu, Marin Tufan, Constantin Iancu, Tiberiu Kallo, Ion Zamfir, Dumitru Caraman, Iosif Bükössy, Constantin Mareș, Vasile Dumbravă; Virgil Mărdărescu - antrenor principal; Foti Foti - Președinte. La sfârșitul acelui sezon, ca recompensă pentru forma arătată, Farul a intrat în primul turneu internațional, disputat în Liban, Kuweit și Siria, unde „Marinarii” au jucat 6 meciuri.^[7]

Farul, între succes și mediocritate (1967-1988)

Farul a participat în Cupa Balcanilor 1966–1967 și a căzut în grupă cu AEK Atena (locul 3 în Alpha Ethniki), Lokomotiv Sofia (locul 8 în Prima ligă bulgară) și Vardar (locul 10 în prima ligă iugoslavă). „Marinarii” au început cu două victorii consecutive la Constanța, 4-1 cu Lokomotiv Sofia și 2-0 cu Vardar Skopje. Cu toate acestea, nu au putut să-și reproducă forma bună de acasă și în meciurile din deplasare și au pierdut toate cele trei partide disputate: 0-4 cu Vardar, 0–3 cu AEK Atena și 1–5 cu Lokomotiv Sofia. În ultimul meci al grupei a făcut o remiză 1-1 cu AEK și au terminat grupa pe locul 3.

Rechinii au terminat sezonul 1967–68 pe poziția a 7-a și au participat din nou Cupa Balcanilor. În următoarele două sezoane, Farul și-a consolidat reputația ca fiind o echipă greu de învins. Au terminat pe locul 9 și au ajuns în semifinalele Cupei României 1968–69 la sfârșitul sezonului 1968–69. Acesta a fost urmat de obținerea locului 6 în ligă și ajungerea în sferturile de finală ale Cupei României în sezonul 1969–70.^[8] Începutul anilor 1970 a transformat Farul într-o echipă obișnuită din mijlocul clasamentului Diviziei A: 1970–71 - locul 11, 1971–72 - locul 11 și 1972–73 - locul 8, dar clubul a avut o reîmprospătare în vara anului 1973 când a fost redenumit în FC Constanța. Noul început a avut un efect pozitiv și echipa a terminat pe locul 4 la sfârșitul sezonului următor, calificându-se în Cupa Balcanilor din 1975.

Între 1974 și 1988, FC Constanța a avut rezultate fluctuante, oscilând între prima și a doua ligă, fiind departe de rezultatele obținute în a doua jumătate a anilor 1960 și prima jumătate a anilor 1970. După două clasări la mijlocul clasamentului, locul 10, la sfârșitul sezoanelor 1974–75 și 1975–76, FC Constanța s-a aflat la doar un pas de retrogradare, terminând sezonul 1976–77 chiar deasupra zonei retrogradării, la același număr de puncte cu prima echipă retrogradată, Rapid București. FC Constanța nu a luat în serios acest avertisment, retrogradând la sfârșitul sezonului următor după ce a terminat pe locul 16 din 18.^[9] Înapoi în Divizia B după 16 ani de absență, Constanța a terminat doar pe locul 4 în primul sezon, apoi pe locul 2 la sfârșitul sezonului 1979–80, dar departe de liderul Brașov. „Marinarii” au promovat înapoi în prima ligă în 1981, dar au făcut un alt sezon mediocru și au terminat doar pe locul 14, la două puncte peste linia retrogradării, retrogradând în cele din urmă la sfârșitul sezonului 1982–83. Au urmat patru sezoane consecutive Divizia B: 1983–84 - locul 5, 1984–85 - locul 4, 1985–86 - locul 4 și 1986–87 - locul 4.^[10] Clubul a promovat în Divizia A la sfârșitul sezonului 1987–88 după ce și-a câștigat seria, fiind și redenumit ca Farul Constanța în vara anului 1988. În acest timp, în ciuda rezultatelor mai slabe, echipa de pe malul Mareii Neagre a dat câteva nume mari fotbalului românesc, precum: Gheorghe Hagi, Constantin Gache, Ștefan Petcu sau Ion Moldovan, printre alții.^[8]

De la UEFA Intertoto la Divizia B (1988-2001)

Sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990 au găsit Farul în Divizia A, dar cu rezultate care nu au impresionat prea mult: 1988–89 - locul 9, 1989–90 - locul 10, 1990–91 - locul 10, 1991–92 - locul 13, 1992–93 - locul 9 și 1993–94 - locul 6. Lucrurile au început să se schimbe în timpul sezonului 1994–95, care a fost unul important pentru echipa de pe malul Mării Negre. Chiar dacă poziția în clasament a fost mai mică decât în ​​sezonul precedent, locul 11, Farul a fost înscris în Cupa UEFA Intertoto 1995, debutând în competiție. Grupa de cinci echipe în care a fost repartizată echipa din Constanța era formată din: Cannes (locul 9 în Ligue 1), Dnepr Mogilev (locul 5 în Prima Ligă Bielorusă), Bečej (locul 4 în Prima Ligă a Serbiei și Muntenegrului) și Pogoń Szczecin (locul 8 în Ekstraklasa). Farul a câștigat surprinzător grupa, după 3 victorii, un egal și nicio înfrângere. Tragerea la sorți a adus în fața Farului un club important, Heerenveen, locul 9 în Eredivisie în sezonul precedent. Meciul s-a jucat în Țările de Jos pe 29 iulie 1995 pe Stadionul Abe Lenstra. Meciul a fost clar dominat de echipa neerlandeză, pentru care a jucat și un tânăr pe nume Jon Dahl Tomasson, cel care avea să devină un jucător bine-cunoscut peste câțiva ani. Florin Marin, antrenorul Farului, a trimis pe teren următrul prim-11: Cristian Munteanu - Stelian Carabaș, Daniel Ghișan, Marian Dinu (C), Mihai Matei, Ștefan Nanu - Gheorghe Barbu, Dănuț Moisescu, Gheorghe Ciurea - Mugurel Cornățeanu, Laurențiu Zadea. Cursul jocului a fost într-o singură direcție, spre poarta Farului. În minutul 19, Erik Regtop a deschis scorul și 16 minute mai târziu, același Regtop l-a mărit. După pauză, Jon Dahl Tomasson (48') și Romeo Wounden (71') au stabilit scorul final, 4-0. „Marinarii” și-au continuat forma bună și în sezonul viitor, în special în Cupa României, unde au fost eliminați în sferturile de finală.^[11]

După aventura din Cupa UEFA Intertoto, Farul a revenit la rezultatele sale de la mijlocul clasamentului înainte de 1995 și a terminat pe următoarele poziții: 1995–96 - locul 8, 1996–97 - locul 10, 1997–98 - locul 12 și 1998–99 - locul 12. Cea mai notabilă performanță din aceste sezoane a fost meciul cu numărul 1000 jucat de Farul în prima ligă a fotbalului românesc, performanță realizată în timpul sezonului 1998–99. Problemele financiare și lipsa de interes ale autorităților locale ale vremii și-au pus amprenta asupra echipei în sezonul 1999-2000, când la sfârșitul celor 34 de etape, „Rechinii” au retrogradat în Divizia B. Înainte de ultima etapă, „Marinarii” se aflau pe poziția a 13-a, ceea ce îi salva, dar în etapa a 34-a au pierdut cu 1-2 cu FC Onești și au terminat pe locul 15, retrogradând după 12 ani petrecuți pe prima scenă a fotbalului românesc.^[12]

Motivați de revenirea în prima ligă, Constănțenii au dominat alături de Sportul Studențesc seria 1 a Diviziei B și a încheiat sezonul 2000–01 pe locul doi cu 74 de puncte. Locul doi le-a asigurat un play-off de promovare/menținere cu FCM Bacău, locul 14 în Divizia A. Cele două cluburi au împărțit în mod egal victoriile, (2-1 și 1-2), Farul promovân în cele din urmă, după loviturile de pedeapsă. Meciul retur a fost unul suspect întrucât conducătorii din Bacău nu au permis televizarea meciului.^[13] Întoarcerea pe prima scenă a fost marcată și de începutul erei finanțatorului la Constanța. În timpul Republicii Socialiste România, toate cluburile de fotbal erau deținute de instituții publice. Anii 1990 și începutul anilor 2000 sunt cunoscuți ca începutul erei finanțatorilor în fotbalul românesc, când majoritatea cluburilor au devenit private și, în general, conduse de un singur om de afaceri. Omul de afaceri din Constanța care a cumpărat Farul a fost Gheorghe Bosânceanu, proprietarul Șantierului Naval Constanța.

Ascensiunea și căderea în faliment (2001-2016)

În ciuda faptului că se aflau într-o situație financiară mai bună, „Marinarii” au terminat pe locul 14 în sezonul 2001–02 și au trebuit să joace în play-off-ul de promovare/menținere. Farul a întâlnit pe FC Baia Mare și a învins-o cu 1-0 la Constanța. O remiză 0-0 la Baia Mare a însemnat că alb-albaștrii au rămas în Divizia A.

Au existat mai multe sezoane de ascensiune pentru clubul de la malul Mării Negre. În sezonul 2002–03 au încheiat pe locul 10, apoi în sezonul 2003–04 pe locul 9 și în sezonul 2004–05 pe locul 5 (cea mai bună clasare după Revoluție), fiind numiți în acel an „campioni ai provinciei". Primele patru locuri au fost ocupate de: Steaua București, Dinamo București, Rapid București și Național București. În același sezon, „Rechinii” au obținut una dintre cele mai mari performanțe din istoria lor, jucând finala Cupei României. A 67-a finală a Cupei României s-a disputat pe Stadionul Cotroceni, între Farul Constanța și Dinamo București, în fața a 15.000 de persoane (dintre care aproximativ 6.000 au venit din Constanța), arbitrul a fost din Franța, Laurent Duhamel. Dinamo a câștigat meciul cu 1-0 prin golul marcat de Ștefan Grigorie în minutul 6.^[12]

După un parcurs foarte bun în ediția 2004–05 a campionatului și a cupei, Farul și-a continuat forma bună și în sezonul următor, când ajungea în semifinalele Cupei României, fiind eliminată de Național București, 2–4 la general. În Divizia A, „Marinarii” au terminat pe locul 7, iar clubul s-a înscris în Cupa UEFA Intertoto 2006, unde a eliminat pe Pobeda și Lokomotiv Plovdiv. În faza finală a competiției, Farul a întâlnit pe Auxerre (locul 6 în Ligue 1). „Dubla” cu Auxerre a oferit echipei de pe litoral șansa de a seta o premieră în istoria clubului, prima participare în Cupa UEFA, însă Farul a pierdut cu 2–4 la general și a ratat această șansă. În acel sezon, în ciuda investițiilor de peste 2 milioane de euro promise de proprietarul Gheorghe Bosânceanu, după meciul cu Auxerre, Farul a rămas tot sezonul în partea de jos a clasamentului, încheind sezonul 2006–07 pe locul 14.^[14]

Sezonul 2007–08 este considerat a fi unul dintre cele mai spectaculoase sezoane post-Revoluție din Liga I, dar a prins-o pe Farul într-o formă nu prea bună. Constănțenii au fost chiar ultimii din ligă timp de trei etape. „Marinarii” au reușit să se salveze de retrogradare și au terminat pe locul 13. Următorul sezon ar reprezenta începutul declinului pentru clubul de pe malul Mării Negre. După aproape 10 ani petrecuți pe prima scenă a fotbalului românesc, Farul a retrogradat din nou în Liga a II-a, după ce nu a reușit să termine deasupra liniei roșii a clasamentului. Ultimul meci al lui Farul din prima divizie a reprezentat, de asemenea, un record negativ din acel sezon, „Rechinii” pierzând împotriva echipei CS Otopeni cu scorul de 0-6, echipă care, de asemenea, retrogradase.^[15]

Perioada (2009-2012)

In acea perioada clubul s-a numit Viitorul. Clubul a început activitatea competițională în anul înființării când a preluat locul cedat de CSO Ovidiu în Liga a III-a. A promovat în Liga a II-a, unde a jucat două sezoane (2010-2011 și 2011-2012). În sezonul 2010-2011 de Liga a II-a, Viitorul a terminat campionatul pe locul 9 iar la sfârșitul sezonului 2011-2012 a promovat în Liga I.^[16]

Viitorul în Liga 1 (2012-2021)

În sezonul 2012-2013, Viitorul a terminat pe locul 13, obținând, totodată, cele mai mari victorii, contra campioanei din ediția respectivă, FCSB cu 5-2 în deplasare^[17] și a fostei campioane Dinamo cu 3-2 tot în deplasare, salvându-se de la o potențială retrogradare.

În sezonul 2015-2016, clubul a obținut cea mai bună performanță a sa, calificându-se în tururile preliminare ale UEFA Europa League 2016-2017, după ce a terminat play-off-ul Ligii I pe locul 5. La primul meci în cupele europene, Viitorul este învinsă de către KAA Gent, cu scorul de 5-0.^[18]

În sezonul 2016-2017, clubul a reușit să câștige campionatul, învingând CFR Cluj cu scorul de 1-0, fiind la egalitate de puncte cu FCSB, dar având avantajul meciurilor directe în play-off. Golul a fost marcat din penalty, de Iancu în minutul 65 al partidei. Este primul campionat câștigat de Viitorul de la înființarea clubului, astfel calificându-se pentru sezonul 2017-2018 al Ligii Campionilor. Urmează încă un sezon de excepție pentru puștii lui Hagi, care nu reușesc să își apere titlul de campioană, însă obțin două noi trofee în palmaresul clubului, Cupa României și Supercupa României, la sfârșitul sezonului 2018-2019, respectiv în vara anului 2019. În sezonul 2017-2018 al Ligii Campionilor, echipa obține prima victorie din istoria clubului într-o competiție europeană, 1-0 în al treilea tur de calificare împotriva echipei APOEL Nicosia, însă nu reușește să se califice mai departe, fiind învinsă în retur cu 0-4. Retrogradată în play-off-ul Europa League, Viitorul a fost eliminată de austriecii de la Red Bull Salzburg cu scorul de 1-7 la general.

Sezoanele 2018-19 și 2019-20 aduc din nou participări în Europa League, însă echipa nu trece mai departe de al doilea tur de calificare în niciun sezon. În campionatul intern, Viitorul a terminat, din sezonul 2017-18, pe locurile 4, 3, 7 și 10.

Revenirea la brandul Farul (2021-prezent)

Pe 21 iunie 2021, proprietarul Gheorghe Hagi, președintele Gheorghe Popescu și proprietarul clubului FC Farul Constanța, Ciprian Marica, au anunțat într-o conferință de presă că cele două cluburi s-au unit; clubul de primă divizie, FC Viitorul, a preluat, așadar, brandul Farul și s-a redenumit în FCV Farul Constanța.^{[2][3][19][20]} La primul sezon cu noul nume, clubul s-a calificat din nou în play-off, după doi ani de absență, terminând competiția internă pe locul 5 în clasament.

Sezonul 2022-2023 a început excelent pentru Farul, reușind o serie invincibilă de 8 meciuri consecutive. A urmat o înfrângere împotriva Universității Craiova,^[21] însă marinarii s-au redresat și au continuat parcursul invincibil cu încă 10 partide fără înfrângere.^[22] Aceștia au încheiat sezonul regular pe prima poziție a clasamentului, la un punct peste CFR Cluj și 7 peste FCSB (la intrarea în play-off, diferențele au devenit 0, respectiv 3), principalele contracandidate pentru titlu.^[23] Deși au reușit o victorie și un egal în primele două etape ale play-off-ului, ei se văd amenințați când suferă o înfrângere împotriva FCSB, 1-2, distanța dintre primele trei fiind de un punct între fiecare.^[24] Totuși, Farul reia performanța arătată în sezonul regulat și nu a mai pierdut niciun meci până la finalul sezonului, adjudecându-și al doilea titlu de campioană din palmares. Acest lucru s-a petrecut în penultima etapă când au învins FCSB, singura echipă care mai putea câștiga titlul în afară de Farul, după ce au revenit spectaculos de la 0-2 și au câștigat cu 3-2 la Ovidiu.^[25]

Sezonul 2023-2024 a inceput cu meciul din Supercupa României împotriva celor de la Sepsi OSK, pierdut cu 0-1. În Liga Campionilor, Farul a fost eliminată de Sheriff Tiraspol, după 1-0 în tur și 0-3 în retur. În turul doi preliminar al Conference League, Farul a jucat cu echipa armeană Urartu și s-a calificat mai departe după 6-4 la general. În turul trei preliminar, Farul a întâlnit Flora Tallinn din Estonia, reușind să se califice în play-off după 5-0 în dublă manșă. În Play-offul din Conference League Farul a întâlnit HJK Helsinki din Finlanda, de care n-a reușit să treacă după 3-2 în dublă manșă.

Palmares

Note:

• După fuziunea cu Viitorul Constanța din iunie 2021, acționarul majoritar Gheorghe Hagi a declarat că noul Farul Constanța va păstra și palmaresul Viitorul, care include trei trofee interne.^[26] Cu toate acestea, Organele de conducere din fotbalul românesc nu se pronunță încă pe această temă, iar Viitorul este fie considerată o entitate separată defunctă^[27] sau predecesorul noului FCV Farul. Mai jos, palmaresul reunit al cluburilor Viitorul si Farul.

Competiții naționale

Competiții internaționale

Campionatul României 1  Campioni (2) : 2016-17, 2022-23 Liga a II-a Campioni (5): 1954, 1957–58, 1961–62, 1980–81, 1987–88 2  Vicecampioni (3): 1979–80, 2000–01, 2011-12 Liga a III-a 1  Campioni (1) : 2009-10 Campionatul Regional de Fotbal al României 1  Campioni (2) : 1951, 1953 Liga a IV-a - Constanța 1  Campioni (1) : 2016-17 Cupa României Câștigători (1) : 2018-19 Finaliști (1): 2004-05 Supercupa României Câștigători (1) : 2019 Finaliști (2): 2017, 2023

Liga Campionilor Turul 3 (1) : 2017-18 Europa League Play-off (1) : 2017-18 Conference League Play-off (1) : 2023-24 Cupa UEFA Intertoto Finaliști (1): 2006 Cupa Balcanică Finaliști (1): 1964–66

Parcursul European

Europa League 2016/17
Turul 3
Gent	5-0	Viitorul Constanța
Viitorul Constanța	0-0	Gent
Liga Campionilor 2017/18
Turul 3
Viitorul Constanța	1-0	APOEL
APOEL	4-0	Viitorul Constanța
Europa League 2017/18
Play-off
Viitorul Constanța	1-3	Red Bull Salzburg
Red Bull Salzburg	4-0	Viitorul Constanța
Europa League 2018/19
Turul 1
Racing FC	0-2	Viitorul Constanța
Viitorul Constanța	0-0	Racing FC
Turul 2
Viitorul Constanța	2-2	Vitesse
Vitesse	3-1	Viitorul Constanța
Europa League 2019/20
Turul 1
Gent	6-3	Viitorul Constanța
Viitorul Constanța	2-1	Gent
Liga Campionilor 2023/24
Turul 1
Farul Constanța	1-0	Sheriff Tiraspol
Sheriff Tiraspol	3-0	Farul Constanța
UEFA Conference League 2023/24
Turul 2
Farul Constanța	3-2	Urartu
Urartu	2-3	Farul Constanța
Turul 3
Farul Constanța	3-0	Flora Tallinn
Flora Tallinn	0-2	Farul Constanța
Play-off
Farul Constanța	2-1	HJK Helsinki
HJK Helsinki	2-0	Farul Constanța

Bilanț general

Parcursul Național

Stadioane

Până să se stabilească pe Stadionul Central-Academia Gheorghe Hagi din Ovidiu în vara anului 2015, Viitorul a jucat pe Stadionul Farul din Constanța în sezonul 2012-13, și pe Stadionul Concordia din Chiajna între 2013-2015. După preluarea brandului Farul, clubul ar fi trebui să își dispute meciurile pe Stadionul Farul, însă el se află în stare avansată de degradare, astfel încât echipa continuă să își dispute meciurile de acasă pe Stadionul Central-Academia Gheorghe Hagi.^[28]

Suporteri

Odată cu preluarea brandului Farul, grupul de suporteri ai Marinarilor a migrat spre această echipă. Farul are mulți susținători în regiunea Dobrogea și, în special, în Constanța. Suporterii Farului sunt organizați în Asociația Suporterilor Farul, iar această organizație a readus la viață clubul în 2016, după falimentul vechii entități. Primul grup de ultras, intitulat „Ultras Farul '92”, a apărut în 1992. Au fost urmați în 1996 de „Legiunea Marină”, iar de-a lungul timpului de alte câteva grupuri, precum: „Aria Ultra'”, „Baricada”, „Fervent” sau „Alcoholics”. Cele mai mari prietenii sunt cu susținătorii CSA Steaua, FC Politehnica Iași, UTA Arad dar și brăilenii.

Rivalități

Rivalii tradiționali ai „Marinarilor” sunt Rapid București și Dinamo București. Farul are și câteva rivalități locale împotriva echipelor din orașele din apropiere, precum CS Năvodari, Săgeata Năvodari sau Delta Tulcea. O altă rivalitate a Constănțenilor este împotriva celor de la Oțelul Galați, partidele dintre cele două având un istoric larg de incidente. Cu toate acestea, acestea sunt de intensitate scăzută.

Steme

• 
  2009-2017
• 
  2017-2020
• 
  2021-actual

Lot de jucători

La 1 mai 2024.

Nr. Poziție Jucător M Constantin Grameni A Luca Andronache⁠(d) F Darius Grosu F Dan Sîrbu⁠(d) M Roberto Mălăele⁠(d) M Nicolas Popescu⁠(d) F Gabriel Dănuleasa⁠(d) A Mateus Criciúma⁠(d) M Narek Grigoryan⁠(d) F Daniel Bîrzu⁠(d) A Alexandru Stoian⁠(d) A Ionuț Cojocaru⁠(d) F Gustavo Marins⁠(d) F Damien Dussaut⁠(d) F Dragoș Nedelcu A Rivaldinho

Nr. Poziție Jucător F David Kiki⁠(d) M Andrei Artean F Robert Hodorogea⁠(d) M Ronaldo Deaconu F Tudor Băluță F Mihai Popescu M Gustavo Nascimento da Costa⁠(d) F Diogo Queirós⁠(d) M Amine Benchaib⁠(d) P Alexandru Buzbuchi⁠(d) M Constantin Budescu M Alexi Pitu⁠(d) F Ionuț Larie M Ionuț Vînă F Kévin Boli⁠(d)

Jucători împrumutați

Nr. Poziție Jucător   Florian Haită (la FC Argeș Pitești)   Bogdan Lazăr⁠(d) (la FC Argeș Pitești)   Gabriel Buta⁠(d) (la FCU Craiova)   Valentin Dumitrache (la Gloria Buzău)   David Maftei⁠(d) (la CSA FERDINAND 2017 UMO 02301)   Robert Mustacă⁠(d) (la FC Voluntari)

Nr. Poziție Jucător   Răzvan Tănasă⁠(d) (la Oțelul Galați)   Marius Leca⁠(d) (la Dunărea Călărași)   Gabriel Nedelea⁠(d) (la Oțelul Galați)   Cosmin Tucaliuc⁠(d) (la FC Petrolul Ploiești)   Răzvan Matiș⁠(d) (la Chindia Târgoviște)   Ștefan Bodișteanu⁠(d) (la Oțelul Galați)

Vezi și

• Academia de Fotbal Gheorghe Hagi

Referințe

Legături externe

• Site oficial
• Rezultate Farul Constanța - rezultate curente meciuri Farul Constanța

v • d • m Campionatul de Fotbal al României Sezoane Cupă 1909, 1910-11, 1911-12, 1913, 1914, 1915, 1916, 1916-19, 1919-20, 1920-21 Campionatul Național 1921-22, 1922-23, 1923-24, 1924-25, 1925-26, 1926-27, 1927-28, 1928-29, 1929-30, 1930-31, 1931-32 Divizia A 1932-33, 1933-34, 1934-35, 1935-36, 1936-37, 1937-38, 1938-39, 1939-40, 1940-41, 1941-42 (neoficial), 1942-43 (neoficial), 1943-44 (neoficial), 1944-45 (neoficial),1945-46 (neoficial), 1946-47, 1947-48, 1948-49, 1950, 1951, 1952, 1953, 1954, 1955, 1956, 1957-58, 1958-59, 1959-60, 1960-61, 1961-62, 1962-63, 1963-64, 1964-65, 1965-66, 1966-67, 1967-68, 1968-69, 1969-70, 1970-71, 1971-72, 1972-73, 1973-74, 1974-75, 1975-76, 1976-77, 1977-78, 1978-79, 1979-80, 1980-81, 1981-82, 1982-83, 1983-84, 1984-85, 1985-86, 1986-87, 1987-88, 1988-89, 1989-90, 1990-91, 1991-92, 1992-93, 1993-94, 1994-95, 1995-96, 1996-97, 1997-98, 1998-99, 1999-00, 2000-01, 2001-02, 2002-03, 2003-04, 2004-05, 2005-06 Liga I 2006-07, 2007-08, 2008-09, 2009-10, 2010-11, 2011-12, 2012-13, 2013-14, 2014-15, 2015-16, 2016-17, 2017-18, 2018-19, 2019-20, 2020-21, 2021-22 SuperLiga 2022-23, 2023-24 Cluburi (2023-24)  FC Botoșani •  CFR Cluj •  Dinamo •  FCV Farul (C) •  FCSB •  FCU Craiova •  Hermannstadt •  Oțelul Galați •  Petrolul •  Poli Iași •  Rapid •  Sepsi •  U Cluj •  U Craiova •  UTA Arad •  Voluntari Competiție Echipe (câștigătoare) • Jucători străini • Stadioane • Televizare Statistici și premii Recorduri • Clasament all-time • Cei mai buni marcatori • Jucătorul anului • Gheata de aur Competiții asociate Cupa României • Supercupa României • Liga Campionilor UEFA • UEFA Europa League • UEFA Europa Conference League • Cupa Ligii (desființată)