Mihai Eminescu „Colinde, colinde!” este singurul colind scris de Mihai Eminescu.
Colindul a fost scris de Eminescu într-un caiet de 343 de pagini, caiet dăruit Academiei Române (alături de alte caiete) de către Titu Maiorescu în 1902. A fost publicat sub titlul „Colinde, colinde” în ediția postumelor din 1902 cu o prefață de Nerva Hodoș.
Vezi și
Poezii de Mihai Eminescu
Poesii Singurătate Lasă-ți lumea ta uitată Și dacă... Pajul Cupidon... Ce te legeni... Melancolie Rugăciunea unui dac Pe aceeași ulicioară... De câte ori, iubito... O, rămâi... Despărțire Crăiasa din povești Odă La mijloc de codru des Venere și Madonă Iubind în taină Afară-i toamnă Sunt ani la mijloc Când iarăși glasul Trecut-au anii S-a stins viața falnicei Veneții Dorința Mortua est! Noaptea... Egipetul Adio Ce e amorul? Lacul Înger și demon Floare albastră Se bate miezul nopții... Înger de pază Atât de fragedă... O, mamă... Făt-Frumos din tei Cu mâne zilele-ți adaogi... Din valurile vremii... Povestea codrului Împărat și proletar Pe lângă plopii fără soț... Glossă S-a dus amorul... Departe sunt de tine... Freamăt de codru De-or trece anii... Peste vârfuri Somnoroase păsărele... Revedere Când amintirile... Doina Mai am un singur dor De-oi adormi Nu voi mormânt bogat Iar când voi fi pământ Epigonii Călin Strigoii Satira I Satira II Satira III Satira IV Luceafărul Criticilor mei Din periodice Publicate
Sărbătoarea Crăciunului Despre
După țară
Tradiții
Colinde
Slujbe de Crăciun
Produse media
Alte sărbători
Alimente
Folclor
Alte personaje
Portal
Lucrări referitoare la Colinde, colinde! aflate la Wikisursă
