Claude Bernard

Claude Bernard
Date personale
Născut	12 iulie 1813[1][5][6][7] Saint-Julien, Rhône-Alpes, Franța
Decedat	10 februarie 1878 (64 de ani)[1][6][5][7] Paris, Franța[8]
Înmormântat	Cimitirul Père-Lachaise Grave of Claude Bernard[*][[Grave of Claude Bernard |​]]
Căsătorit cu	Marie Françoise Bernard[*][[Marie Françoise Bernard (French activist (1819-1901))|​]]
Cetățenie	Franța
Ocupație	medic scriitor[*]​ politician psiholog profesor universitar[*]​ fiziolog[*]​ medic
Limbi vorbite	limba franceză[9]
Activitate
Domeniu	fiziologie medicină
Instituție	Collège de France[2] faculté de médecine de Paris[*][[faculté de médecine de Paris (French medical school (1808-1970))|​]] Muzeul Național de Istorie Naturală École pratique des hautes études[*]​
Alma Mater	faculté de médecine de Paris[*][[faculté de médecine de Paris (French medical school (1808-1970))|​]] Facultatea de Științe din Paris[*]​
Organizații	Societatea Regală din Londra Société philomathique de Paris[*][[Société philomathique de Paris (organization)|​]] Academia Franceză Academia Regală Suedeză de Științe Academia Franceză de Științe Academia de Științe din Sankt Petersburg[*]​ Academia Maghiară de Științe Videnskabernes Selskab[*][[Videnskabernes Selskab (academy of sciences)|​]] Académie nationale de médecine[*][[Académie nationale de médecine (French organization)|​]] Academia Rusă de Științe Academia de Științe din Berlin Bayerische Akademie der Wissenschaften[*][[Bayerische Akademie der Wissenschaften (academy of sciences)|​]]
Cunoscut pentru	Milieu intérieur[*][[Milieu intérieur (term for extra-cellular interstitial fluid surrounding bodily organs)|​]]
Premii	Medalia Copley (1876)[3] Comandor al Legiunii de Onoare[*]​ membru străin al Royal Society[*]​ (9 iunie 1864)[4] Baly Medal[*][[Baly Medal |​]] (1875)
Semnătură
Modifică date / text

Claude Bernard (n. 12 iulie 1813, Saint-Julien, Rhône-Alpes, Franța – d. 10 februarie 1878, Paris, Franța) a fost medic și fiziolog francez. Este considerat părintele fiziologiei și fondatorul medicinei experimentale. Unul dintre marii investigatori științifici în domeniul medicinei, este cunoscut pentru cercetările sale privind mecanismele digestiei, în special pentru descoperirea funcției glicogenice a ficatului, a acțiunii sucului pancreatic și a mecanismului vasomotor. În lucrarea sa fundamentală, "Introducerea în studiul medicinei experimentale", apărută în 1865, a pus bazele metodei experimentale în cercetarea științifică în general, și medicală în special. Ea presupunea efectuarea de observații și experiențe pe animale pentru studiul unor boli, al cauzelor lor și a remediilor posibile.

Biografie

După ce a frecventat o școală de tip iezuit din orașul învecinat, Villefranche-sur-Saône, la 19 ani, Bernard merge la colegiul din Lyon, unde se pregătește și ca preparator pe lângă un farmacist.

După studii de farmacologie, își încearcă norocul în domeniul dramaturgiei, reușind să scrie o piesă în cinci acte, Arthur de Bretagne, pe care, în 1834, o prezintă la Paris, însoțită de o introducere a criticului literar Saint-Marc Girardin. Acesta îl sfătuiește să se reorienteze către medicină.

Urmând sfaturile criticului literar, Claude Bernard își continuă studiile. Intră în contact cu marele fiziolog François Magendie, care deținea catedra de medicină la Collège de France din Paris și devine asistentul acestuia în cadrul spitalului Hôtel-Dieu.

În 1841, Bernard devine "preparator" în cadrul prestigioasei facultăți, în 1843 obține licența, iar în 1855, îi succede lui Magendie la conducerea catedrei de specialitate.

În 1845, Claude Bernard se căsătorește cu Françoise Marie (Fanny) Martin, o căsătorie mai mult de conveniență. Totuși zestrea acesteia îi va finanța experimentele.

Bernard este, succesiv, profesor la Collège de France, la Sorbona și în final, la Muséum national d'histoire naturelle ("Muzeul Național de Istorie Naturală").

Activitatea

Contribuții

Una din contribuțiile sale notabile pentru progresul medicinei a fost descoperirea rolului jucat de glanda pancreatică. Bernard a dovedit că secreția acesteia joacă un rol important în digestie.

Un alt domeniu original de investigație a constat în studiul funcției glicogenice a ficatului. Bernard a dovedit că ficatul este cel care face ca zaharurile să se repartizeze, prin intermediul sângelui, în întregul organism.

O a treia mare contribuție în fiziologie a constituit-o descoperirea mecanismului vaso-motor.

Medicina experimentală

Claude Bernard își consacră întreaga sa carieră studiului fiziologiei.

Cum el însuși a declarat, unul din țelurile activității sale, a fost promovarea metodei științifice în cercetarea medicală. A respins orice prejudecată și s-a bazat numai pe experiment. Contrar contemporanilor săi, susținea ideea conform căreia evoluția ființelor vii se supune acelorași legi ale materiei (unitatea lumii materiale).

Una din metodele sale de cercetare era vivisecția. Bernard susținea că progresul medicinei și necesitatea ușurării suferinței umane ar justifica suferința animalelor, care era puternic contestată chiar și de către soția sa. Aceasta (ca și fiica lor, de altfel) și-a manifestat în nenumărate rânduri indignarea. Cei doi s-au despărțit, iar ea a devenit o luptătoare împotriva practicii vivisecției.

Homeostazia

Claude Bernard a fost primul (în 1865) care a observat că parametrii fiziologici ai corpului uman, precum temperatura, presiunea arterială etc., tind să-și mențină stabilitatea astfel încât organismul să se mențină în echilibru. Această proprietate a fost denumită ulterior de către medicul american Walter Cannon în anul 1932, homeostazie.

Alte cercetări

Bernard a studiat acțiunea fiziologică a unor substanțe toxice ca: monoxidul de carbon și extractul otrăvitor, numit curara al unor plante toxice.

Bernard a testat pe câini toxicitatea monoxidului de carbon (1846) și a observat că sângele animalelor, ce inhalau acest gaz, dobândea o culoare neobișnuită.

Scrieri

• Introduction à l'étude de la médecine expérimentale, Champs, Flammarion, ISBN 2-08-081137-1
• Principes de médecine expérimentale, éd. PUF, 1947

Cursurile sale au fost publicate în:

• Leçons de physiologie expérimentale appliquée à la médecine, 1855
• Leçons sur les effets des puissances toxiques et médicamenteuses, 1857
• Leçons sur la physiologie et la pathologie du système nerveux, 1858
• Leçons sur les propriétés physiologiques et les altérations pathologiques des différents liquides de l'organisme, 1859
• Leçons et expériences physiologiques sur la nutrition et le développement, 1860

Titluri și distincții

• Profesor la Collège de France
• Profesor la Sorbona
• Profesor la Muzeul Național de Istorie Naturală
• 1864: membru străin al Royal Society
• 1865: senator
• 1868: Premiul pentru fiziologie experimentală acordat de Academia Franceză de Științe, pentru studiul pancreasului.
• 1876: Medalia Copley

Note

Bibliografie

• J. M. D. Olmsted & E. H. Olmsted, Claude Bernard and the Experimental Method in Medicine (1952)
• R. Virtanen, Claude Bernard and His Place in the History of Ideas (1960).
• Holmes, Frederic Lawrence. Claude Bernard and Animal Chemistry: The Emergence of a Scientist. Harvard University Press, 1974.
• Olmsted, J. M. D. and E. Harris. Claude Bernard and the Experimental Method in Medicine. New York: Henry Schuman, 1952.
• Wise, Peter. "A Matter of Doubt – the novel of Claude Bernard". CreateSpace, 2011 and "Un défi sans fin – la vie romancée de Claude Bernard" La Société des Ecrivains, Paris, 2011.

Legături externe

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Claude Bernard

La Wikicitat găsiți citate legate de Claude Bernard.

• en Claude Bernard în cadrul proiectului Gutenberg
• en Imagini, biografie, bibliografie la Virtual Laboratory al Institutului Max Planck pentru Istoria Științei
• en Biografie, bibliografie, link-uri
• fr Biografia și genealogia lui Claude Bernard.
• Opere de sau despre Claude Bernard la Internet Archive
• Biography, bibliography, and links on digitized sources in the Virtual Laboratory of the Max Planck Institute for the History of Science
• 'Claude Bernard': detailed biography and a comprehensive bibliography linked to complete on-line texts, quotations, images and more.
• fr Biography and genealogy of Claude Bernard.
• The Claude Bernard Museum Arhivat în 17 februarie 2013, la Wayback Machine.
• fr Claude Bernard's works digitized by the BIUM (Bibliothèque interuniversitaire de médecine et d'odontologie, Paris), see its digital library Medic@ Arhivat în 7 octombrie 2014, la Wayback Machine..