Caroline Matilda de Wales

Caroline Matilda de Wales
Regină a Danemarcei și Norvegiei

Regina Caroline Matilda a Danemarcei
Date personale
Nume la naștereCaroline Matilda
Născută11 iulie 1751(1751-07-11)
Casa Leicester, Londra
Decedată (23 de ani)
Celle, Germania
Înmormântată13 mai 1775
Celle, Germania
Cauza decesuluicauze naturale (boală infecțioasă) Modificați la Wikidata
PărințiFrederick, Prinț de Wales
Prințesa Augusta de Saxa-Gotha
Frați și suroriPrințesa Augusta a Marii Britanii
Prințesa Louisa a Marii Britanii
Prințesa Elisabeta a Marii Britanii
George al III-lea al Regatului Unit
Prințul Frederick al Marii Britanii
Prințul Eduard, Duce de York și Albany
Prințul William Henry, Duce de Gloucester și Edinburgh
Prințul Henry, Duce de Cumberland și Strathearn Modificați la Wikidata
Căsătorită cuChristian al VII-lea al Danemarcei
CopiiFrederic al VI-lea al Danemarcei
Louise Auguste, Ducesă de Augustenborg
Ocupațieconsoartă[*]
scriitoare Modificați la Wikidata
Limbi vorbiteLimba daneză[1] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriregină consoartă
Familie nobiliarăCasa de Hanovra (prin naștere)
Casa de Oldenburg
(prin căsătorie)
Domnie
Domnie8 noiembrie 1766 – 10 mai 1775
Semnătură
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Caroline Matilda a Marii Britanii (n. 11 iulie 1751 – d. 10 mai 1775) a fost soția regelui Christian al VII-lea al Danemarcei din 1766 până în 1772 și membru al familiei regale britanice.

Primii ani

Caroline Matilda a fost cel mai mic copil al Frederick, Prinț de Wales și a Prințesei Augusta de Saxa-Gotha. Tatăl ei a murit brusc cu trei luni înainte de nașterea ei. S-a născut la Casa Leicester din Londra și a primit titlul de ASR Prințesa Caroline Matilda[2]. Prințesa a fost botezată zece zile mai târziu de episcopul de Norwich, Thomas Hayter. Nașii ei au fost: fratele ei Prințul de Wales, mătușa paternă Prințesa Caroline și sora ei Prințesa Augusta.[3] A fost crescută strict de mama ei departe de curtea engleză și a fost descrisă ca fiind naturală și neformală. Putea vorbi în italiană, franceză și germană și avea o voce frumoasă.

Căsătorie

La vârsta de 15 ani, Caroline Matilda a părăsit Marea Britanie și a călătorit în Danemarca unde s-a căsătorit cu verișorul ei, Christian al VII-lea al Danemarcei. Nunta a avut loc la 8 noiembrie 1766 la Palatul Christiansborg din Copenhaga. Fratele ei mai mare, regele George al III-lea, era preocupat în legătură cu căsătoria, chiar dacă el nu a fost pe deplin conștient de faptul că mirele era bolnav mintal.

Caroline Matilda a avut doi copii, ambii recunoscuți oficial de Christian al VII-lea.

Caroline Matilda a avut un mariaj nefericit cu regele care era afectat de boala sa.

Regină

Caroline Matilda, portret de Johannes Heinrich Ludwig Möller.

Deși nu a fost o frumusețe, a fost considerată atractivă. Personalitatea ei naturală nu a fost populară la curtea daneză. A fost apropiată de doamna ei de onoare, Louise von Plessen, care era privită de prietenii regelui ca imorală și a acționat pentru a o izola pe Caroline Matilda de soțul ei. Acest lucru n-a fost greu de realizat deoarece soțul ei n-o plăcea; au existat zvonuri despre homosexualitatea regelui Danemarcei.

Regele danez a fost convins să consume căsătoria de dragul succesiunii. După nașterea fiului său, și-a îndreptat atenția spre curtezana Støvlet-Cathrine cu care a vizitat bordeluri din Copenhaga. Caroline Matilda a avut o căsnicie nefericită, a fost neglijată și disprețuită de soțul ei. Când Plessen a fost exilată de la curte în 1768, ea și-a pierdut cea mai apropiată confidentă, lăsând-o și mai izolată.

În mai 1768 Christian al VII-lea a început un lung tur al Europei inclusiv Altona, Paris și Londra. Îm timpul absenței sale, Caroline Matilda a trezit atenția prin plimbările sale din Copenhaga; acest lucru era considerat scandalos, nobilele daneze mergeau numai cu trăsura în oraș. Caroline Matilda și-a petrecut vara la Castelul Frederiksborg cu copilul ei nou născut înainte de a reveni în toamnă la Copenhaga.

Regele a revenit în capitală la 12 ianuarie 1769 aducând cu sine pe Johann Friedrich Struensee ca medic regal, care mai târziu va deveni ministru. El l-a întâlnit pe Struensee la Altona la începutul călătoriei sale. Spre ușurarea consilierilor regali, Struensee s-a ocupat de instabilitatea regelui iar acesta a căpătat o mare încredere în el.

Johann Friedrich Struensee, portret de Jens Juel.

Struensee l-a încurajat pe rege să-și îmbunătățească relația cu Caroline Matilda, lucru care s-a și întâmplat. Regina a fost conștientă că aceste îmbunătățiri i se datorează lui Struensee și a devenit interesată de fermecătorul doctor. Afecțiunea față de tânărul doctor a crescut; în ianuarie 1770 el avea propriul dormitor în palatul regal, în primăvara anului 1770 el era amantul reginei. O vaccinare cu succes a prințul moștenitor a sporit și mai mult influența sa.

În 1770, regele a devenit tot mai izolat din cauza faptului că sănătatea lui mintală s-a deteriorat. Caroline Matilda, până acum ignorată la curte, a devenit centrul atenției curții regală și adepții ei s-au grupat în "Dronningens Parti". Susținut de noua ei poziție la curte, Struensee a domnit aproape ca un rege. La 15 septembrie 1770 regele l-a demis pe Bernstorff și două zile mai târziu, Struensee a devenit maître des requêtes (consilier privat), consolidându-și puterea și începând perioada de 16 luni, denumită "Timpul lui Struensee". Când, în cursul anului, regele s-a scufundat într-o stare de toropeală mintală, autoritatea lui Struensee a devenit capitală iar el a avut influență absolută pentru zece luni, între 20 martie 1771 și 16 ianuarie 1772.

În acest timp el a emis nu mai puțin de 1069 de ordine de cabinet, mai mult de trei pe zi. Din acest motiv a fost criticat. Alte critici ale lui Struensee s-au referit la faptul că nu a respectat obiceiurile tradiționale daneze și norvegiene, privindu-le ca niște prejudecăți și dorind să le elimine în favoarea unor principii abstracte.
De asemenea, relația lui Struensee cu regina nu a fost mai puțin ofensivă pentru o națiune care a venerat în mod tradițional casa regală de Oldenburg în timp ce regina își manifesta în mod deschis noua ei fericire. La aniversarea regelui din 1771 ea a fondat ordinul Mathilde-Ordenen.

Monumentul din Celle.

La 7 iulie 1771, Caroline Matilda a născut al doilea copil, Prințesa Louise Auguste, al cărei tată, a fost aproape sigur Struensee. Acest lucru a fost considerat, de asemenea, scandalos. Fetița a fost numită “la petite Struensee”, până când a fost acceptată oficial prințesă.

Struensee și Caroline Matilda au fost arestați în noaptea de 16 spre 17 ianuarie 1772, după un bal mascat la teatrul regal de la Castelul Christiansborg. Caroline Matilda a fost dusă la Castelul Kronborg pentru a-și aștepta judecata. I s-a permis să-și păstreze fiica lângă ea. Se crede că a fost presată sau manipulată să admită relația prin interogatoriu. Inițial ea a negat relația sperând că astfel se va salva.

Căsătoria dintre Caroline Matilda și Christian s-a încheiat prin divorț în aprilie 1772. După divorț, Struensee și complicele său Enevold Brandt au fost executați la 28 aprilie 1772.

La 28 mai 1772, Caroline Matilda a fost deportată la bordul unei fregate britanice la Celle, cu reședința la Castelul Celle de pe teritoriul german de Hanovra al fratelui ei. Nu și-a mai văzut niciodată copii. La Celle, ea a fost cunoscută pentru caritate ei față de copiii săraci și orfani. De asemenea, s-a reîntâlnit cu Louise von Plessen.

A murit brusc de scarlatină la Celle la 10 mai 1775 la vârsta de 23 de ani. A fost înmormântată la Stadtkirche St. Marien în Celle.

Arbore genealogic

Arbore genealogic pentru Caroline Matilda de Wales
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
16. Ernest Augustus, Elector de Hanovra
 
 
 
 
 
 
 
8. George I al Marii Britanii
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
17. Sofia, Prințesă Palatină de Rin
 
 
 
 
 
 
 
4. George al II-lea al Marii Britanii
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
18. Georg Wilhelm, Duce de Brunswick-Lüneburg
 
 
 
 
 
 
 
9. Sophia Dorothea de Celle
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
19. Eleonore d'Esmier d'Olbreuse
 
 
 
 
 
 
 
2. Frederick, Prinț de Wales
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
20. Albert, Margrave de Brandenburg-Ansbach
 
 
 
 
 
 
 
10. Johann Friedrich, Marcgraf de Brandenburg-Ansbach
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
21. Contesa Sofia Margaret de Oettingen-Oettingen
 
 
 
 
 
 
 
5. Caroline de Brandenburg-Ansbach
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
22. Ioan George I, Duce de Saxa-Eisenach
 
 
 
 
 
 
 
11. Prințesa Eleanor Erdmuthe Louise de Saxa-Eisenach
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
23. Contesa Johanetta de Sayn-Wittgenstein
 
 
 
 
 
 
 
1. Caroline Matilda de Wales
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
24. Ernest I, Duce de Saxa-Gotha
 
 
 
 
 
 
 
12. Frederic I, Duce de Saxa-Gotha-Altenburg
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
25. Prințesa Elisabeth Sophie de Saxa-Altenburg
 
 
 
 
 
 
 
6. Frederic al II-lea, Duce de Saxa-Gotha-Altenburg
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
26. August, Duce de Saxa-Weissenfels
 
 
 
 
 
 
 
13. Magdalena Sibylle de Saxa-Weissenfels
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
27. Anna Maria de Mecklenburg-Schwerin
 
 
 
 
 
 
 
3. Prințesa Augusta de Saxa-Gotha
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
28. Ioan al VI-lea, Prinț de Anhalt-Zerbst
 
 
 
 
 
 
 
14. Prințul Charles de Anhalt-Zerbst
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
29. Sophie Augusta de Holstein-Gottorp
 
 
 
 
 
 
 
7. Prințesa Magdalena Augusta de Anhalt-Zerbst
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
30. August, Duce de Saxa-Weissenfels (= 26)
 
 
 
 
 
 
 
15. Sofia de Saxa-Weissenfels
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
31. Anna Maria de Mecklenburg-Schwerin (= 27)
 
 
 
 
 
 

Titluri și onoruri

  • 11 iulie 1751 – 8 noiembrie 1766: Alteța Sa Regală Prințesa Caroline Matilda de Wales[2]
  • 8 noiembrie 1766 – 6 aprilie 1772: Majestatea Sa Regină a Danemarcei și Norvegiei, Ducesă de Schleswig, Holstein, Stormarn și Dithmarschen, Contesă de Oldenburg și de Delmenhorst
  • 6 aprilie 1772 - 10 mai 1775 Alteța Sa Regală Prințesa Caroline Matilda de Wales.

Note

  1. ^ IdRef, accesat în  
  2. ^ a b în anunțul[nefuncțională] de logodnă din The London Gazette titlul ei este „Prințesa Caroline Matilda”
  3. ^ „Yvonne's Royalty Home Page: Royal Christenings”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături extrene

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Caroline Matilda a Mari Britanii
  • Royal House of Great-Britain
  • Royal House of Denmark
  • Henry Churchyard "Royal Genealogies, Part 10" Arhivat în , la Wayback Machine.


Titluri regale
Predecesor:
Juliana Maria de Brunswick
Regină a Danemarcei
1766-1775
Succesor:
Marie Sophie de Hesse-Kassel
Regină a Norvegiei
1766-1775


v  d  m
Prințese britanice prin naștere
Generațiile indică descendenții de la regele George I, care în mod formal a utilizat titlurile de Prinț și Prințesă pentru membrii familiei regale britanice.
Generație 1
Generație 2
Generație 3
Augusta, Ducesă de Brunswick • Prințesa Elisabeta • Prințesa Louisa • Caroline Matilda, regină a Danemarcei și Norvegiei
Generație 4
Generație 5
Generație 6
Generație 7
Generație 8
Generație 9
Generație 10
Generație 11
Beatrice de York • Eugenie de York • Louise Windsor
Generație 12
v  d  m
Consorți regali danezi
Henri de Laborde de Monpezat (1972–prezent) • Ingrid a Suediei (1947–1972) • Alexandrine de Mecklenburg-Schwerin (1912–1947) • Louise a Suediei (1906–1912) • Louise de Hesse-Kassel (1863–1898) • Caroline Amalie de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Augustenburg (1839–1848) • Maria Sofia de Hesse† (1808–1839) • Caroline Matilda de Wales† (1766–1775) • Juliana Maria de Brunswick-Wolfenbüttel† (1752–1766) • Louise a Marii Britanii† (1746–1751) • Sofia Magdalena de Brandenburg-Kulmbach† (1730–1746) • Anne Sophie Reventlow† (1721–1730) • Louise de Mecklenburg-Güstrow† (1699–1721) • Charlotte Amalie de Hesse-Kassel† (1670–1699) • Sophie Amalie de Brunswick-Lüneburg (1648–1670) • Anne Catherine de Brandenburg† (1597–1612) • Sophie de Mecklenburg-Güstrow† (1572–1588) • Dorothea de Saxa-Lauenburg† (1534–1559) • Sophie de Pomerania†‡ (1523–1533) • Isabela de Austria†‡ (1515–1523) • Cristina de Saxonia†‡ (1481–1513) • Dorothea de Brandenburg†‡ (1445–1448 & 1449–1481) • Philippa a Angliei†‡ (1406–1430) • Helvig de Schleswig (1340–1374) • Euphemia de Pomerania (1326–1330) • Ingeborg Magnusdotter a Suediei (1296–1319) • Agnes de Brandenburg (1273–1286) • Margaret Sambiria (1252–1259) • Matilda de Holstein (1250–1252) • Jutta a Saxoniei (1239–1250) • Eleanor a Portugaliei (1229–1231) • Berengaria a Portugaliei (1214–1221) • Dagmar a Boemiei (1205–1213) • Gertrude de Bavaria (1182–1197) • Sophia de Minsk (1157–1182) • Helena a Suediei (1156–1157) • Adela de Meissen (1152–1157) • Lutgard de Salzwedel (1144–1146) • Malmfred de Kiev† (1134–1137) • Ulvhild Håkansdotter‡ (1130–1134) • Margaret Fredkulla† (1104–1130) • Boedil Thurgotsdatter (1095–1103) • Ingegerd a Norvegiei‡ (1086–1095) • Adela de Flandra (1080–1086) • Margareta Hasbjörnsdatter (1076–1080) • Gunnhildr Sveinsdóttir‡ (1050–1052) • Gyda a Suediei (1048–1049) • Emma de Normandia† (1017–1035) • Sigrid a Danemarcei†‡ • Gunhild de Wenden† • Tove a Danemarcei† (970–986) • Gyrid a Suediei (952–970) • Thyra Danebod (900–935)

† de asemenea regină a Norvegiei • ‡ de asemenea regină a Suediei
v  d  m
Consorți regali norvegieni
Sonja Haraldsen (1991–prezent)
Maud de Wales (1905–1938)  •
Sofia de Nassau2 (1872–1905)  • Louise a Olandei2 (1859–1871)  • Josephine de Leuchtenberg2 (1844–1859)  • Désirée Clary2 (1818–1844)  • Hedwig Elizabeth Charlotte de Holstein-Gottorp2 (1814–1818)  • Maria Sofia de Hesse1 (1808–1839)  • Caroline Matilda de Wales1 (1766–1775)  • Juliana Maria de Brunswick-Wolfenbüttel1 (1752–1766)  • Louise a Marii Britanii1 (1746–1751)  • Sofia Magdalena de Brandenburg-Kulmbach1 (1730–1746)  • Anne Sophie Reventlow1 (1721–1730)  • Louise de Mecklenburg-Güstrow1 (1699–1721)  • Charlotte Amalie de Hesse-Kassel1 (1670–1699)  • Sophie Amalie de Brunswick-Lüneburg (1648–1670)  • Anne Catherine de Brandenburg1 (1597–1612)  • Sophie de Mecklenburg-Güstrow1 (1572–1588)  • Dorothea de Saxa-Lauenburg1 (1534–1559)  • Sophie de Pomerania12 (1523–1533)  • Isabela de Austria12 (1515–1523)  • Cristina de Saxonia12 (1481–1513)  • Dorothea de Brandenburg12 (1450–1481)  • Catherine de Bjurum2 (1449–1450)  • Dorothea de Brandenburg12 (1445–1448)  • Philippa a Angliei12 (1406–1430)  • Margareta I a Danemarcei2 (1363–1380)  • Blanche de Namur2 (1335–1343)  • Euphemia de Rügen (1299–1312)  • Isabel Bruce (1293–1299)  • Margareta a Scoției (1281–1283)  • Ingeborg a Danemarcei (1263–1280)  • Rikissa Birgersdotter (1251–1257)  • Margrét Skúladóttir (1225–1263)  • Cristina a Norvegiei (1209–1213)  • Margareta a Suediei (1189–1202)  • Estrid Bjørnsdotter (1170–1176)  • Ragna Nikolasdatter (114?–1157)  • Ingrid a Suediei (1134–1136)  • Christine a Danemarcei (1132–1133)  • Malmfred de Kiev1 (1116–1130)  • Blathmin Ní Briain (1103)  • Ingebjørg Guttormsdatter (1103–1123)  • Margaret Fredkulla1 (1101–1103)  • Ingerid a Danemarcei (1067–1093)  • Elisiv de Kiev (1045–1066)  • Emma a Normandiei1 (1028–1035)  • Astrid a Suediei (1019–1035)  • Sigrid a Danemarcei12 (1000–1014)  • Tyra a Danemarcei (998–1000) Gunhild de Wenden1  • Tove a Danemarcei1 (970–986)  • Gunnhild a Norvegiei (931–934)  • Gyda Eiriksdottir (872–930)

1 = de asemenea regină a Danemarcei
2 = de asemenea regină a Suediei
Control de autoritate