Câmp vectorial

Acest articol se referă la o noțiune din calculul vectorial. Pentru alte sensuri, vedeți Câmp (dezambiguizare).
Câmp vectorial dat de vectori de forma (−y, x)

În matematică un câmp vectorial, sau un câmp de vectori este o construcție din calculul vectorial care asociază un vector fiecărui punct dintr-un spațiu euclidian.

Câmpurile vectoriale sunt adesea utilizate în fizică pentru a modela, de exemplu, viteza și direcția de curgere a unui fluid prin spațiu, sau modulul și direcția unei forțe, cum ar fi forța magnetică sau gravitațională, și variațiile acestora de la punct la punct.

Definiție matematică

Funcția vectorială:

v ( P ) = v ( x , y , z ) {\displaystyle {\vec {v}}(P)={\vec {v}}(x,y,z)} ( 1.1 ) {\displaystyle (1.1)}

definită pentru punct   P ( x , y , z ) D {\displaystyle P(x,y,z)\in D}   (unde   D {\displaystyle D}   este o submulțime a spațiului euclidian   E 3 {\displaystyle {\mathcal {E}}_{3}}  ) se numește câmp vectorial.

Linii și suprafețe de câmp

O curbă   ( Γ ) {\displaystyle (\Gamma )}   situată în   D {\displaystyle D}   se numește linie de câmp pentru câmpul vectorial   v ( P ) {\displaystyle {\vec {v}}(P)}   dacă în fiecare punct   P {\displaystyle P}   al său vectorul   v ( P ) {\displaystyle {\vec {v}}(P)}   este tangent curbei.

Liniile de câmp sunt soluțiile ecuației diferențale vectoriale:

v × d r = 0 {\displaystyle {\vec {v}}\times d{\vec {r}}=0} ( 2.1 ) {\displaystyle (2.1)}

sau ale sistemului diferențial:

d x v 1 ( x , y , z ) = d y v 2 ( x , y , z ) = d z v 3 ( x , y , z ) . {\displaystyle {\frac {dx}{v_{1}(x,y,z)}}={\frac {dy}{v_{2}(x,y,z)}}={\frac {dz}{v_{3}(x,y,z)}}.} ( 2.2 ) {\displaystyle (2.2)}

O suprafață generată de liniile de câmp e numește suprafață de câmp.

Dacă   F 1 ( x , y , z ) = C 1 , F 2 ( x , y , z ) = C 2 , ( C 1 , C 2 = c o n s t ) , {\displaystyle F_{1}(x,y,z)=C_{1},\;F_{2}(x,y,z)=C_{2},\;(C_{1},C_{2}=const),}   sunt soluții ale sistemului (2.2), atunci:

Φ ( F 1 , F 2 ) = 0 {\displaystyle \Phi (F_{1},F_{2})=0} ( 2.3 ) {\displaystyle (2.3)}

este o suprafață de câmp.

Divergență, rotor, gradient

Expresia:

d i v v = i v x + j v y + k v z {\displaystyle div\;{\vec {v}}={\vec {i}}\cdot {\frac {\partial {\vec {v}}}{\partial x}}+{\vec {j}}\cdot {\frac {\partial {\vec {v}}}{\partial y}}+{\vec {k}}\cdot {\frac {\partial {\vec {v}}}{\partial z}}} ( 3.1 ) {\displaystyle (3.1)}

se numește divergența câmpului vectorial diferențiabil   v ( P ) . {\displaystyle {\vec {v}}(P).}

Notând   v 1 , v 2 , v 3 {\displaystyle v_{1},v_{2},v_{3}}   componentele câmpului vectorial   v ( P ) , {\displaystyle {\vec {v}}(P),}   divergența se exprimă prin egalitatea:

d i v v = v 1 x + v 2 y + v 3 z . {\displaystyle div\;{\vec {v}}={\frac {\partial v_{1}}{\partial x}}+{\frac {\partial v_{2}}{\partial y}}+{\frac {\partial v_{3}}{\partial z}}.} ( 3.2 ) {\displaystyle (3.2)}

Vectorul de componente:

v 3 y v 2 z , v 1 z v 3 x , v 2 x v 1 y {\displaystyle {\frac {\partial v_{3}}{\partial y}}-{\frac {\partial v_{2}}{\partial z}},\;{\frac {\partial v_{1}}{\partial z}}-{\frac {\partial v_{3}}{\partial x}},\;{\frac {\partial v_{2}}{\partial x}}-{\frac {\partial v_{1}}{\partial y}}} ( 3.3 ) {\displaystyle (3.3)}

se numește rotorul câmpului vectorial diferențiabil   v ( P ) {\displaystyle {\vec {v}}(P)} și se notează   r o t v . {\displaystyle rot\;{\vec {v}}.}  

Există relația:

r o t v = | i j k x y z v 1 v 2 v 3 | {\displaystyle rot\;{\vec {v}}={\begin{vmatrix}{\vec {i}}&{\vec {j}}&{\vec {k}}\\{\frac {\partial }{\partial x}}&{\frac {\partial }{\partial y}}&{\frac {\partial }{\partial z}}\\v_{1}&v_{2}&v_{3}\end{vmatrix}}} ( 3.4 ) {\displaystyle (3.4)}

și

r o t v = × v , {\displaystyle rot\;{\vec {v}}=\nabla \times {\vec {v}},} ( 3.5 ) {\displaystyle (3.5)}

unde   {\displaystyle \nabla }   este operatorul nabla.

Relații între operatori

g r a d ( φ + ψ ) = g r a d φ + g r a d ψ , {\displaystyle grad(\varphi +\psi )=grad\;\varphi +grad\;\psi ,} ( 4.1 ) {\displaystyle (4.1)}
g r a d ( φ ψ ) = φ g r a d ψ + ψ g r a d φ , {\displaystyle grad(\varphi \cdot \psi )=\varphi \cdot grad\;\psi +\psi \cdot grad\;\varphi ,} ( 4.2 ) {\displaystyle (4.2)}
d i v ( u + v ) = d i v u + d i v v , {\displaystyle div({\vec {u}}+{\vec {v}})=div\;{\vec {u}}+div\;{\vec {v}},} ( 4.3 ) {\displaystyle (4.3)}
d i v ( φ v ) = φ d i v v + v g r a d φ , {\displaystyle div(\varphi \cdot {\vec {v}})=\varphi \cdot div\;{\vec {v}}+{\vec {v}}\cdot grad\;\varphi ,} ( 4.4 ) {\displaystyle (4.4)}
d i v ( u × v ) = v r o t u u r o t v , {\displaystyle div({\vec {u}}\times {\vec {v}})={\vec {v}}\cdot rot\;{\vec {u}}-{\vec {u}}\cdot rot\;{\vec {v}},} ( 4.5 ) {\displaystyle (4.5)}
r o t ( u + v ) = r o t u + r o t v , {\displaystyle rot({\vec {u}}+{\vec {v}})=rot\;{\vec {u}}+rot\;{\vec {v}},} ( 4.6 ) {\displaystyle (4.6)}
r o t ( φ v ) = φ r o t v v × g r a d φ , {\displaystyle rot(\varphi \cdot {\vec {v}})=\varphi \cdot rot\;{\vec {v}}-{\vec {v}}\times grad\;\varphi ,} ( 4.7 ) {\displaystyle (4.7)}
g r a d ( u v ) = v × r o t u + u × r o t v + ( v ) u + ( u ) v , {\displaystyle grad({\vec {u}}\cdot {\vec {v}})={\vec {v}}\times rot\;{\vec {u}}+{\vec {u}}\times rot\;{\vec {v}}+({\vec {v}}\cdot {\vec {\nabla }})\cdot {\vec {u}}+({\vec {u}}\cdot {\vec {\nabla }})\cdot {\vec {v}},} ( 4.8 ) {\displaystyle (4.8)}
r o t ( u × v ) = u d i v v v d i v u + ( v ) u ( u ) v , {\displaystyle rot({\vec {u}}\times {\vec {v}})={\vec {u}}\cdot div\;{\vec {v}}-{\vec {v}}\cdot div\;{\vec {u}}+({\vec {v}}\cdot {\vec {\nabla }})\cdot {\vec {u}}-({\vec {u}}\cdot {\vec {\nabla }})\cdot {\vec {v}},} ( 4.9 ) {\displaystyle (4.9)}
d i v ( g r a d φ ) = 2 φ x 2 + 2 φ y 2 + 2 φ z 2 = Δ φ , {\displaystyle div(grad\;\varphi )={\frac {\partial ^{2}\varphi }{\partial x^{2}}}+{\frac {\partial ^{2}\varphi }{\partial y^{2}}}+{\frac {\partial ^{2}\varphi }{\partial z^{2}}}=\Delta \varphi ,} ( 4.10 ) {\displaystyle (4.10)}
r o t ( g r a d φ ) = 0 , {\displaystyle rot(grad\;\varphi )=0,} ( 4.11 ) {\displaystyle (4.11)}
d i v ( r o t v ) = 0 , {\displaystyle div(rot\;{\vec {v}})=0,} ( 4.12 ) {\displaystyle (4.12)}
r o t ( r o t v ) = g r a d ( d i v v ) Δ v . {\displaystyle rot(rot\;{\vec {v}})=grad(div\;{\vec {v}})-\Delta {\vec {v}}.} ( 4.13 ) {\displaystyle (4.13)}

Exemplu

Să se determine liniile de câmp ale câmpului vectorial definit prin vectorul:

v = x y 2 i + x 2 y j + z ( x 2 + y 2 ) k {\displaystyle {\vec {v}}=xy^{2}\cdot {\vec {i}}+x^{2}y\cdot {\vec {j}}+z(x^{2}+y^{2})\cdot {\vec {k}}} ( 5.1 ) {\displaystyle (5.1)}

și suprafața de câmp care trece prin curba:

x = 2 y , z = a . {\displaystyle x=2y,\;z=a.} ( 5.2 ) {\displaystyle (5.2)}

Rezolvare. Sistemul diferențial al liniilor de câmp este:

d x x y 2 = d y y x 2 = d z z ( x 2 + y 2 ) {\displaystyle {\frac {dx}{xy^{2}}}={\frac {dy}{yx^{2}}}={\frac {dz}{z(x^{2}+y^{2})}}} ( 5.3 ) {\displaystyle (5.3)}

și se reduce la:

{ x d x y d y = 0 d x x + d y y = d z z {\displaystyle {\begin{cases}x\cdot dx-y\cdot dy=0\\{\frac {dx}{x}}+{\frac {dy}{y}}={\frac {dz}{z}}\end{cases}}} ( 5.4 ) {\displaystyle (5.4)}

Prin integrare se obțin ecuațiile liniilor de câmp:

x 2 y 2 = C 1 {\displaystyle x^{2}-y^{2}=C_{1}}

z x y = C 2 . {\displaystyle {\frac {z}{xy}}=C_{2}.}

( 5.5 ) {\displaystyle (5.5)}

Se pune condiția ca o linie de câmp să intersecteze curba (5.2). Din prima ecuație de la (5.5), folosind ecuația   x = 2 y , {\displaystyle x=2y,}   se obține   y 2 = C 1 3 , {\displaystyle y^{2}={\frac {C_{1}}{3}},}   iar din ecuația a doua de la (5.5), folosind ecuațiile (5.2) se obține   y 2 = a 2 C 2 . {\displaystyle y^{2}={\frac {a}{2C_{2}}}.}  

Din relațiile   y 2 = C 1 3 {\displaystyle y^{2}={\frac {C_{1}}{3}}}   și   y 2 = a 2 C 2 {\displaystyle y^{2}={\frac {a}{2C_{2}}}}   se obține relația de condiție   2 C 1 C 2 = 3 a . {\displaystyle 2C_{1}C_{2}=3a.}  

Suprafața de câmp se obține prin eliminarea parametrilor   C 1 {\displaystyle C_{1}}   și   C 2 {\displaystyle C_{2}}   între ecuațiile liniilor de câmp și această relație:

2 z ( x 2 y 2 ) 3 a x y = 0. {\displaystyle 2z(x^{2}-y^{2})-3axy=0.} ( 5.6 ) {\displaystyle (5.6)}

Vezi și