Banque de France

Banque de France
Tip	Q112176671[*]​[1]
Fondată	18 ianuarie 1800
Țara	Franța
Sediu	Arondismentul 1 din Paris
Industrie	central banking[*][[central banking (economic activity)|​]][2] financial service activities, except insurance and pension funding[*][[financial service activities, except insurance and pension funding (division in classification of productive activities)|​]][3] Q112165987[*]​[1]
Angajați	12.000[4]
Prezență online
site web oficial pagină Facebook cont Twitter
Modifică date / text

Banque de France (în română Banca Franței) este banca centrală a Franței. Are sediul central la Paris. Este o instituție bicentenară cu capital de francez de stat.^[5] Pentru exercițiul 2009, dividendul vărsat statului se ridica la 1.702 milioane de euro, iar impozitul pe societăți la 1.676 de milioane de euro.^[6]

Istorie

Banca centrală înainte de Banca Franței

Primul experiment al Regatului Franței cu o bancă centrală a fost Banque générale (Banque Générale Privée sau "General Private Bank"), înființat de John Law la cererea Ducelui de Orleans după moartea lui Ludovic al XIV-lea. Ea a fost menită să stimuleze economia stagnantă a Franței și să-și plătească datoria națională uluitoare obținută din războaiele lui Ludovic al XIV-lea, inclusiv Războiul Succesiunii Spaniole. A fost naționalizată în decembrie 1718 la cererea Legii și a fost redenumită oficial Banque Royale o lună mai târziu. A văzut un mare succes inițial, sporind industria cu 60% în doi ani, însă politicile mercantiliste ale Legii l-au văzut căutând să creeze monopoluri mari, ducând la Bubble Mississippi.

Misiunile Băncii Franței

Activitățile Băncii Franței sunt organizate în jurul a trei misiuni, care sunt încredințate fie Băncii Centrale Europene și deci, prin subsidiaritate, ca descendentă, Băncii Franței, fie direct, prin lege:

• stabilitatea monetară;
• stabilitatea financiară;
• prestarea de servicii specifice destinate colectivităților publice, întreprinderilor și particularilor.

Note

Anexe

Bibliografie

• La Banque de France et la monnaie, Service de l'information de la Banque de France, 1972.
• Bertrand Gille, La banque en France au XIX° siècle, 1970.
• Henri Koch, Histoire de la Banque de France et de la monnaie sous la IV° République, 1983
• Alain Prate, La France et sa monnaie : essai sur les relations entre la Banque de France et les gouvernements, 1987
• Romuald Szramkiewicz, Les régents et censeurs de la Banque de France nommés sous le Consulat et l'Empire, 1974.
• Alain Plessis, Histoires de la Banque de France, 1998.
• Alain Plessis, La Banque de France et ses deux cents actionnaires, 1982.
• Alain Plessis, La politique de la Banque de France sous le Second Empire, 1985.
• Alain Plessis, Régents et gouverneurs de la Banque de France sous le Second Empire, 1982.
• Marc Flandreau, L’or du monde: la France et la stabilité du système monétaire international, 1848-1873,1995.
• Gilles Jacoud, Le billet de banque en France (1796-1803), 1996.
• Kenneth Mouré , La politique du franc Poincaré (1926-1936), 1998.
• Bertrand Blancheton, Le Pape et l’Empereur. La Banque de France, la direction du Trésor, la politique monétaire de la France entre 1914 et 1928, 2001.
• Yves Leclercq, La banque supérieure – La Banque de France de 1800 à 1914, 2010.

Articole conexe

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Banque de France

• Bancă centrală
• Banca Centrală Europeană
• Zona francului
• Francofonie

Legături externe

• Banque de France, Site oficial
• Fichier Bancaire des Entreprises
• Banca Centrală Europeană
• Les débuts de la Banque de France (1800-1815) Une étude des dirigeants de la Banque de France sous le Consulat et l'Empire.
• « Le concept de banque centrale » Arhivat în 14 decembrie 2010, la Wayback Machine., Banque de France, 1999.
• [1], Les incidences constitutionnelles accordant son indépendance à la Banque de France, Christophe LEROY, 1994.