Bătălia de la Drăgășani

Bătălia de la Drăgășani
Parte din Războiul de Independență al Greciei Modificați la Wikidata

Informații generale
Perioadă Modificați la Wikidata
LocDrăgășani, Țara Românească
44°39′40″N 24°15′38″E ({{PAGENAME}}) / 44.6611°N 24.2606°E
RezultatVictorie otomană
Beligeranți
Revoluționari greci
Țara Românească Voluntari români
Imperiul Otoman Imperiul Otoman
Conducători
Alexandru IpsilantiDerviş Paşa
Efective
75002000
Pierderi
semnificativenecunoscute
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Războiul de Independență al Greciei
Exodus of Messolonghi⁠(d)

Bătălia de la Drăgășani a avut loc pe lângă Drăgășani, Țara Românească, între forțele otomane ale lui Derviş Paşa și Eteria greacă condusă de Alexandru Ipsilanti. În realitate, Ipsilanti s-a ținut departe de bătălie și nu a participat la luptă în nici un fel. Numărul luptătorilor eteriști era sensibil mai mare decât cel al oștilor otomane. Cu toate acestea, bătălia s-a încheiat în favoarea turcilor din cauza dezorganizării generale și incompetenței grave a unora din ofițerii eteriști. Zece zile mai târziu pe , a avut loc o nouă victorie turcă în bătălia de la Sculeni. Ultimul episod al Revoluției Grecești organizată de Eterie în Principatele Române s-a petrecut tot în Moldova, la finele lunii august 1821, prin asedierea de către otomani a mănăstirii Secu, unde se baricadaseră câteva sute de eteriști conduși de Iordache Olimpiotul și Ioan Farmakis.

Vezi și

  • Vasile Caravia

Bibliografie

  • Ghervas, Stella. Réinventer la tradition. Alexandre Stourdza et l'Europe de la Sainte-Alliance. Paris, Honoré Champion, 2008. ISBN 978-2-7453-1669-1
  • Miller, William. The Ottoman Empire and Its Successors, 1801-1927. Routledge, 1966.
  • Phillips, Walter Alison. The War of Greek Independence, 1821 to 1833. Smith, Elder and Company, 1897 (University of Michigan).
  • Bălașa, Dumitru/ Purcărescu, Petre. Luptele pandurilor și eteriștilor pe Valea Oltului (1821) https://www.muzee-valcea.ro/buridava/B1_15.balasa,%20purcarescu.pdf
  • v
  • d
  • m
Imperiul Otoman Bătălii ale Imperiului Otoman după epocă
Ascensiunea
(1299–1412)
Bătălii terestre
Propășirea
(1413–1453)
Bătălii terestre
  • Çamurlu
  • Zlatița
  • Kunovița
  • Torvioll
  • Varna
  • Kosovo Polje (1448)
  • Kruja
Dezvoltarea
(1453–1606)
Bătălii terestre
Bătălii navale
  • Zonchio
  • Modon
  • Diu
  • Alger (1516)
  • Formentera
  • Alger (1529)
  • Tunis
  • Preveza
  • Alborán
  • Alger (1541)
  • Ponza
  • Djerba
  • Lepanto
Stagnarea
(1606–1699)
Bătălii terestre
  • Țuțora
  • Hotin (1621)
  • Candia
  • Köbölkút
  • Saint Gotthard
  • Ladîjîn
  • Krasnystaw
  • Nemîriv
  • Hotin (1673)
  • Viena (1683)
  • Mohács (1687)
  • Slankamen
  • Cenei
  • Ustechko
  • Lugoj
  • Râul Bega
  • Zenta
Bătălii navale
  • Capul Corvo
  • Capul Celidonia
  • Phokaia
  • Dardanele (1654)
  • Dardanele (1655)
  • Dardanele (1656)
  • Dardanele (1657)
  • Insulele Inouse
  • Andros
Declinul
(1699–1792)
Bătălii terestre
  • Stănilești (1711)
  • Petrovaradin
  • Ganja
  • Ehvard
  • Banja Luka
  • Stăuceni
  • Grocka
  • Aspindza
  • Stănilești (1770)
  • Larga
  • Cahul
  • Bender
  • Kozluca
  • Focșani
  • Râmnic (1789)
  • Măcin
Bătălii navale
  • Imbros (1717)
  • Matapan
  • Chesma
  • Strâmtoarea Kerci (1774)
  • Strâmtoarea Kerci (1790)
Destrămarea
(1792–1922)
Bătălii terestre
  • Piramide
  • Abukir
  • Arpachai
  • Al-Safra
  • Djedda
  • Čegar
  • Alamana
  • Gravia
  • Erzurum
  • Valtetsi
  • Doliana
  • Drăgășani
  • Sculeni
  • Vasilika
  • Peta
  • Dervenakia
  • Karpenision
  • Arachova
  • Kamateron
  • Faleron
  • Petra
  • Kulevicha
  • Alger (1830)
  • Konya
  • Nezib
  • Kurekdere
  • Oltenița
  • Eupatoria
  • Kızıl Tepe
  • Pasul Șipka
  • Plevna
  • Filipopolis
  • Tașkesan
  • Mouzaki
  • Canalul Suez
  • Romani
  • Al Wajbah
Bătălii navale
  • Athos
  • Nauplia
  • Samos
  • Gerontas
  • Navarino
  • Sinop
  • Beirut
  • Elli
  • Lemnos
  • Imbros
Vezi și
Victoriile otomane sunt marcate cu caractere aldine.