Vicepreședinte al Comisiei Europene
| Uniunea Europeană |
 Acest articol face parte din seria |
Parlamentul European
|
Consiliul European
|
Consiliul de Miniștri
|
Comisia Europeană
|
Curtea de Justiție
|
Alte instituții
|
Politici și aspecte
|
Afaceri externe
|
Alegeri
|
Legislație
v • d • m |
Vicepreședinte al Comisiei Europene este un post în cadrul Comisiei Europene ocupat de obicei de mai mult de un membru al Comisiei. De la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona din 2009, unul dintre aceste posturi este ex officio Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate, alții fiind numiți de președintel Comisiei. În prezent, există șapte vicepreședinți ai Comisiei, inclusiv doi prim-vicepreședinți, dintre care unul este Înaltul Reprezentant.
Rol și beneficii
Orice vicepreședinte ocupă acest rol pe lângă portofoliul obișnuit de comisar european. Deși funcția de vicepreședinte nu oferă prea multă putere, este considerată o funcție importantă. Vicepreședinții Comisiei pot să înceteze această funcție în orice moment, la decizia președintelui (cu excepția Înaltului Reprezentant al UE), fără a se presupune în mod necesar că aceștia încetează să mai fie comisari.
Salariile Comisiei sunt stabilite ca procent din categoria de funcționar public superior. Vicepreședinții sunt plătiți la 125% (22.122,10 € lunar), față de 112,5% (19.909,89 €) pentru comisarii normali și 138% (24.422,80 €) pentru președinte.[1][2] Totuși, vicepreședintele, care este și Înaltul Reprezentant, este plătit la 130% (23.006,98 €).[3] Există și alte cote în plus față de aceste cifre.[1]
Prim Vicepreședinte
Prim vicepreședintele are de obicei rolul principal al unui vicepreședinte: preluarea atribuțiilor de la președinte în absența lor. Actualul prim vicepreședinte este Frans Timmermans. Fostul prim vicepreședinte a fost Catherine Ashton, care a fost, de asemenea, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate.
Prim-vicepreședinte este „numărul doi“ în ierarhia internă a Colegiului și greutatea sa politică este, prin urmare, mai mare decât a celorlalți comisari, inclusiv ceilalți vicepreședinți.
Lista vicepreședinților
| Comisie | Vicepreședinte | Stat membru | Partid | |
|---|---|---|---|---|
| Walter Hallstein (1) ( — ) | Sicco Leendert Mansholt |  Țările de Jos | ||
| Robert Marjolin |  Franța | SFIO | ||
| Piero Malvestiti |
| DC | ||
| Giuseppe Caron De la | ||||
| Walter Hallstein (2) ( — ) | Sicco Leendert Mansholt | Țările de Jos | ||
| Robert Marjolin | Franța | SFIO | ||
| Giuseppe Caron Până la |
| DC | ||
| Jean Rey ( — ) | Sicco Leendert Mansholt | Țările de Jos | ||
| Lionello Levi Sandri |  Italia | PSI | ||
| Fritz Hellwig |  RFG | CDU | ||
| Raymond Barre | Franța | Independent | ||
| Franco Maria Malfatti ( — ) | Sicco Leendert Mansholt | Țările de Jos | ||
| Fritz Hellwig | RFG | |||
| Raymond Barre | Franța | Independent | ||
| Sicco Leendert Mansholt ( — ) | Wilhelm Haferkamp | RFG | Independent | |
| François-Xavier Ortoli ( — ) | Patrick Hillery |  Irlanda | ||
| Wilhelm Haferkamp | RFG | |||
| Henri Simonet |  Belgia | PSB | ||
| Christopher Soames |  Regatul Unit | Partidul conservator | ||
| Carlo Scarascia-Mugnozza | Italia | Independent | ||
| Roy Jenkins ( — ) | Wilhelm Haferkamp | RFG | ||
| Henk Vredeling | Țările de Jos | |||
| Finn Olav Gundelach |  Danemarca | Independent | ||
| François-Xavier Ortoli | Franța | RPR | ||
| Lorenzo Natali | Italia | DC | ||
| Gaston Thorn ( — ) | Christopher Tugendhat | Regatul Unit | Partidul conservator | |
| François-Xavier Ortoli | Franța | RPR | ||
| Jacques Delors (1) ( — ) | Frans Andriessen | Țările de Jos | ||
| Henning Christophersen | Danemarca | V | ||
| Francis Cockfield | Regatul Unit | Partidul conservator | ||
| Karl-Heinz Narjes | RFG | CDU | ||
| Lorenzo Natali | Italia | DC | ||
| Manuel Marín (De la ) |  Spania | |||
| Jacques Delors (2) ( — ) | Frans Andriessen | Țările de Jos | ||
| Martin Bangemann | Germania | FDP | ||
| Leon Brittan | Regatul Unit | Partidul conservator | ||
| Henning Christophersen | Danemarca | V | ||
| Manuel Marín | Spania | |||
| Lorenzo Natali | Italia | DC | ||
| Jacques Delors (3) ( — ) | Martin Bangemann | Germania | FDP | |
| Leon Brittan | Regatul Unit | Partidul conservator | ||
| Henning Christophersen | Danemarca | V | ||
| Manuel Marín | Spania | |||
| Karel Van Miert | Belgia | SP | ||
| Antonio Ruberti | Italia | PSI | ||
| Jacques Santer ( — ) | Leon Brittan | Regatul Unit | Partidul conservator | |
| Manuel Marín | Spania | |||
Manuel Marín ( — ) | Leon Brittan | Regatul Unit | Partidul conservator | |
| Romano Prodi ( — ) | Neil Kinnock | Regatul Unit | Lab | |
| Loyola de Palacio | Spania | PP | ||
| Margot Wallström |  Suedia | SAP | ||
| Günter Verheugen | Germania | |||
| Jacques Barrot | Franța | |||
| Siim Kallas |  Estonia | ERP | ||
| Franco Frattini Până la | SP | |||
| Antonio Tajani De la | ||||
| Catherine Ashton | Regatul Unit | Lab | ||
| Viviane Reding |  Luxemburg | CSV | ||
| Joaquín Almunia | Spania | |||
| Siim Kallas | Estonia | ERP | ||
| Neelie Kroes | Țările de Jos | |||
| Antonio Tajani | Italia | |||
| Maroš Šefčovič |  Slovacia | SMER-SD | ||
| Jean-Claude Juncker ( - în curs) | Frans Timmermans | Țările de Jos | ||
| Federica Mogherini | Italia | PD | ||
| Kristalina Gueorguieva |  Bulgaria | Independent | ||
| Andrus Ansip | Estonia | ERP | ||
| Maroš Šefčovič | Slovacia | SMER-SD | ||
| Valdis Dombrovskis |  Letonia | Unitate | ||
| Jyrki Katainen |  Finlanda | Kok |
Note
- ^ a b REGULATION No 422/67/EEC, 5/67/EURATOM OF THE COUNCIL, EurLex
- ^ Base salary of grade 16, third step is €17,697.68: European Commission: Officials' salaries – accessed 19 March 2010
- ^ Council Decision of 1 December 2009 laying down the conditions of employment of the High Representative of the Union for Foreign Affairs and Security Policy
