Vasile Iordache

Vasile Iordache
Informații generale
Data nașterii (73 de ani)
Locul nașterii Iași, România
Post Portar
Cluburi de seniori*
Ani Club Ap (G)
1969–1971  Poli Iași 28 (0)
1971–1984  Steaua 231 (0)
1984–1986  FCM Brașov 12 (0)
Echipa națională
Ani Țară Ap (G)
1976–1984 România 25 (0)
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Vasile Iordache (n. , Iași, România) este un portar de fotbal român, Maestru al Sportului, retras din activitate în anul 1984. A fost supranumit Eroul de pe Wembley[2] datorită evoluției sale memorabile în meciul disputat sub culorile naționalei României contra Angliei. Este considerat unul dintre cei mai talentați portari de fotbal din România din toate timpurile.[necesită citare]

Cariera

Echipe de club

A început fotbalul la Iași în cadrul echipei FC Politehnica Iași în anul 1966, fiind remarcat repede de antrenorul Mișu Bârsan. La Iași s-a remarcat prin talent și seriozitate jucând în Divizia A în perioada 1968 - 1971.

În perioada 1972 - 1984 a jucat la clubul Steaua București, echipă cu care a atins consacrarea, remarcându-se prin precizia blocajelor și spectaculozitatea plonjoanelor.[3] Cu echipa Steaua București a câștigat 3 campionate naționale, și 3 Cupe ale României. Datorită devotamentului său față de Clubul Steaua a fost numit de către suporteri Ministrul Apărării cumulat cu faptul că Vasile Iordache a practicat fotbalul ca pe o disciplină militară considerând că terenul este câmpul lui de luptă.[necesită citare] La Steaua a fost antrenat de către fostul portar și antrenor al C. C. A.-ului Ion Voinescu, care a remarcat la acesta talentul deosebit și seriozitate sa afirmând că Vasile Iordache este unul dintre cei mai mari portari de fotbal pe care i-a avut România.[necesită citare] A mai jucat la FC Brașov în sezonul 1984 - 1985 unde și-a încheiat cariera de fotbalist. A jucat peste 259 de meciuri în prima ligă română. A jucat pentru echipa Steaua 12 ani acumulând peste 231 de jocuri numărându-se printre jucătorii cu cele mai multe meciuri în tricoul echipei.

Naționala

A debutat în echipa națională a României în meciul Bulgaria - România (1-0) din data de 12 mai 1976,[3] de atunci adunând 25 de selecții. A făcut parte din lotul echipei naționale a României care a participat la Campionatul European de Fotbal din Franța, din anul 1984. În anul 1980 a câștigat Cupa Balcanică după o finală România-Iugoslavia (scor 4-1).

România - Anglia 1980

Totul a început în 1980 când în ultimul meci al echipei naționale a României din acel an, este titular în memorabila victorie a României în fața Angliei, la București (scor 2-1).

Anglia - România 1981

Pe 29 aprilie 1981, pe Stadionul Wembley, în fața a 70.000 de spectatori, echipa națională a României întâlnea Anglia. Aflat la a șaisprezecea selecție în echipa națională, Vasile Iordache a făcut meciul vieții, reușind câteva parade de excepție, evoluția sa extraordinară fiind păstrată în supranumele primit de Iordache după meci, Eroul de pe Wembley.[4][5]

Antrenor

În cariera de antrenor a urmărit ca elevii lui să învețe de la el ce știa el să facă mai bine - să închidă poarta și să ascundă cheile. În 1984 a început cariera de antrenor la FC Brașov în sezonul 1984 - 1985, apoi s-a reîntors la Steaua București în 1986, perioadă în care a fost antrenorul lui Helmuth Duckadam, contribuind la performanța acestuia din finala de Cupa Campionilor câștigată de Steaua în 1986. După patru ani a fost numit antrenor principal la „U” Cluj, dar după un an se întoarce ca antrenor secund la Steaua.

În 1994 a părăsit România, și timp de opt ani a antrenat 3 echipe din Emiratele Arabe Unite: Al Shabab Al Arabi Club din Dubai, Al-Ahli Dubai și Al Ain Club. S-a întors la Steaua în 2002, intrând în stafful tehnic al echipei sub-21. După 2003 a făcut parte din stafful tehnic al lui Cosmin Olăroiu, antrenând la FC Național București, FCU Politehnica Timișoara și din nou Steaua București. În sezonul 2007-2008 a fost antrenor secund în Divizia B la Concordia Chiajna. În iunie 2008 este numit pentru o perioadă scurtă de timp antrenor secund al echipei Unirea Slobozia, urmând ca în perioada iunie -noiembrie 2008 să antreneze portarii echipei divizionare B F.C. Prefabicate Modelul Călărași. Din data de 25 noiembrie 2008 este antrenorul portarilor eschipei Sportul Studențesc. A făcut parte din stafful lui Cosmin Olăroiu, antrenor al echipei de fotbal Al Sadd Club Quatar.

Palmares ca antrenor

  • 1986 finalist cu Steaua la Cupa Intercontinentală Toyota Cup[6]
  • 1987 câștigă cu Steaua Supercupa Europei[6]
  • 1994-1995 Campion Național al U A E Dubai cu Al Shabab
  • 1995-1996 Câștigător al Cupei Emiratelor cu Al Shabab Club Dubai
  • 1998-1999 Campion Național de Tineret cu Al Ahli Dubai
  • 2000-2001 Campion Național al U A E cu Al Ain Club Dubai
  • 2000-2001 Câștigă Cupa Președintelui
  • 2006-2007 Campion Național al României cu Steaua

Palmares ca jucător

  • 3 Titluri de Campion al României cu Steaua (1975-1976), (1977-1978), (1979-1980)â
  • 3 Cupe ale României cu Steaua (1975-1976), (1978-1979), (1981-1982)
  • Cupa Balcanică cu echipa Națională a României (1980)

Distincții

  • Maestru Sportului
  • Meritul Sportiv Clasa a II-a 2006 (Distincție acordată la Palatul Cotroceni de președintele Traian Băsescu)[7]
  • Meritul Sportiv Clasa a III-a 2008 (pentru merite deosebite în fotbal, distincție acordată la Palatul Cotroceni de Traian Băsescu)[8][9]

Citate de Vasile Iordache (interviuri)

  • Vasile Iordache: „Portarii sunt cei mai importanți dar și cei mai singuri. Luptă împotriva a 20 de jucători. După cinci comoții, hepatită, gâtul fracturat și toate degetele rupte nu regret nimic. Eu m-am născut să fiu portar. De o mie de ori tot asta aș alege. Aveam reacție, curaj. Am suferit mult dar sunt mândru”. (Interviu Gazeta Sporturilor 2007)[necesită citare]

Note

  1. ^ Vasile Iordache, Transfermarkt, accesat în  
  2. ^ Școala de portari[nefuncțională]
  3. ^ a b „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ Vasile Iordache, parte din Steaua!
  5. ^ „Tătă, distruge-le moralul!“
  6. ^ a b Siteul oficial al Ligii Profesioniste de Fotbal
  7. ^ „DECRET privind conferirea Medaliei Meritul Sportiv” (PDF). Monitorul Oficial al României Partea I Nr. 283/29.III.2006. 
  8. ^ „DECRET privind conferirea Ordinului și Medaliei Meritul Sportiv” (PDF). Monitorul Oficial al României Nr. 241. . p. 3. Accesat în . 
  9. ^ „Decorarea unor personalități ale fotbalului românesc”. Administrația Prezidențială. . Arhivat din original la . Accesat în . 

Bibliografie

  • Fotbal de la A la Z de Mihai Ionescu, Radu Tudoran, Editura Sport-Turism 1984
  • Anuarul Fotbalului Românesc (1973-1974; 1974-1975; 1979-1980), Editura Sport-Turism
  • Romanian - Player of the year Award
  • Revista Suporter Steaua (revista oficială a clubului Steaua)
  • Federația Română de Fotbal

Legături externe

  • Vasile Iordache pe romaniansoccer.ro
  • Steaua lui Vasile Iordache
  • Vasile Iordache, parte din Steaua!
  • Vasile Iordache pe site-ul Stelei Arhivat în , la Wayback Machine.


v  d  m
România Campionatul European de Fotbal din 1984
1 Lung • 2 Rednic • 3 Ștefănescu • 4 Ungureanu • 5 Țicleanu • 6 Iorgulescu • 7 Coraș • 8 Klein • 9 Cămătaru • 10 Bölöni • 11 Hagi • 12 Moraru • 13 Andone • 14 Irimescu • 15 Dragnea • 16 Negrilă • 17 Zare • 18 Augustin • 19 Gabor • 20 Iordache • Antrenor: Lucescu
România
v  d  m
Antrenorii echipei FC Universitatea Cluj

A.Kovács (1932)  • Eckhardt (1933)  • Molnár (1933-34)  • Fritsch (1934-35)  • I.Kovács (1935-36)  • Eckhardt (1936)  • Szaniszló (1937)  • A.Kovács (1937-38)  • Chețanu (1938)  • Szaniszló (1938)  • Nyúl (1938-39)  • Szaniszló (1939-40)  • I.Kovács (1940-41)  • Chețanu (1941-42)  • Maertens (1942-44)  • Imre (1946)  • N.Kovács (1946-47)  • N.Munteanu (1947-48)  • Cârjan (1948)  • Sepci (1949)  • Baratky (1949-51)  • Bărbulescu (1951)  • Ș.Kovács (1952)  • Gain (1953)  • Ș.Kovács (1954-55)  • P.Rădulescu (1955)  • Ș.Kovács (1956)  • N.Munteanu (1956)  • Szoboszlay (1957)  • Ș.Kovács (1957-58)  • Mărdărescu (1958-59)  • Sepci (1959-61)  • N.Gheorghe (1961-62)  • C.Rădulescu (1962-63)  • Sepci (1963)  • Luca (1964)  • Sepci (1964-66)  • Mladin (1966-67)  • Szoboszlay (1967)  • Teașcă (1968)  • Cârjan (1969-70)  • Avram (1970)  • Sepci (1970-71)  • Băluțiu (1971)  • Onisie (1971-73)  • Luca (1973)  • Avram (1973-74)  • Băluțiu (1974-75)  • P.Popescu (1975-76)  • C.Rădulescu (1976-77)  • Moldoveanu (1977-78)  • Pop (1979)  • Staicu (1980-81)  • A.Niculescu (1981-83)  • Ardeleanu (1983)  • Vlad (1983-85)  • Uifăleanu (1985)  • Vlad (1985-88)  • Dinu (1989)  • Anca (1989-90)  • Sameș (1990)  • Ciocan (1990)  • Iordache (1990)  • Sdrobiș (1991-92)  • Vlad (1992-93)  • Anca (1993-94)  • Andone (1994-95)  • Anca (1995-97)  • Coca (1997)  • Țălnar (1997-98)  • Poraczky (1998)  • Anca (1998-99)  • Lăzăreanu (1999)  • Boca (1999)  • Uifăleanu (1999)  • Iașko (1999)  • Gigiu (2000)  • Cojocaru (2000)  • Sabău (2000-01)  • Marian (2001)  • Mustacă (2001)  • V.Gheorghe (2002)  • Anca (2002)  • V.Gheorghe (2002)  • Anca (2002-03)  • Sabău (2003)  • Cojocaru (2003-04)  • Marin (2004-05)  • Grozavu (2005-06)  • Dican (2006)  • Falub (2006-07)  • Mulțescu (2007)  • Mészáros (2008)  • M.Popescu (2008)  • D.Munteanu (2008)  • Mihali (2008-09)  • M.Popescu (2009)  • D.Munteanu (2009)  • Palilla (2009)  • M.Popescu (2009)  • Țălnar (2009)  • Dulca (2009-10)  • Hizo (2010)  • Dulca (2010)  • Pană (2010)  • C.Niculescu (2010)  • Badea (2010-12)  • C.Niculescu (2012)  • Dulca (2012)  • Șumudică (2012)  • M.Popescu (2012-13)  • Ganea (2013)  • Teja (2013-14)  • Ogăraru (2014-15)  • Falub (2015)  • M.Popescu (2015)  • Teja (2015-16)  • Szilágyi (2016)  • M.Popescu (2016-17)  • Falub (2017-18)  • Lobonț (2018-19)  • Dulca (2019)  • Falub (2019-20)  • Enache (2020-21)  • Lincar (2021-22)  • Neagoe (2022)  • Sabău (2023)  • Petrea (2023)  • Sabău (2023-)